Povestea fascinantă a băiețelului cu ochi albaștri descoperit într-o peșteră din Italia. Arheologii au dat peste o capsulă a timpului perfect conservată.
Descoperirea extraordinară a avut loc într-o peșteră din Italia de Sud, unde au fost găsite rămășițele unui copil care a trăit în urmă cu 17.000 de ani. În urma analizelor, arheologii au obținut informații valoroase despre viața oamenilor din Epoca de Gheață.
Micuțul, un băiețel cu ochi albaștri, ten închis la culoare și păr ondulat, a fost îngropat cu grijă în peștera numită Grotta delle Mura, aproape de orașul Monopoli. Mmormântul său era simplu, o groapă acoperită cu pietre, dar care a păstrat scheletul într-o stare excelentă.
Perioada în care a trăit copilul este deosebit de interesantă, iar descoperirile din acele timpuri sunt foarte limitate. Este vorba de perioada imediat după Ultimul Maxim Glaciar. În timp ce nordul Europei era acoperit de gheață, sudul Italiei oferea condiții mai blânde, devenind un refugiu pentru oamenii de atunci.
Cercetătorii au dezvăluit că băiețelul avea doar un an și patru luni când a murit. Dinții săi au păstrat informații importante, arătând că a trecut prin perioade dificile încă din timpul când se afla în pântecele mamei sale, probabil din cauza condițiilor grele de viață, scrie stiripesurse.ro.
Analizând izotopii din smalțul dentar al băiatului, oamenii de știință au aflat că mama sa nu s-a deplasat mult în ultimele luni de sarcină. Ea a rămas în apropierea peșterii și ar fi putut avea probleme de sănătate care i-au limitat mobilitatea.
Analiza ADN-ului a scos la iveală că micuțul avea o predispoziție genetică pentru probleme cardiace. El avea mutații ale genelor responsabile de producerea proteinelor din mușchiul inimii, ceea ce ar fi putut contribui la moartea sa timpurie.
De asemenea, cercetătorii au descoperit că băiatul făcea parte dintr-un grup cunoscut sub numele de „clusterul Villabruna”. Aceștia erau vânători-culegători care au locuit în Italia încă dinainte de sfârșitul Epocii Glaciare.
Părinții copilului erau rude apropiate, cel mai probabil veri primari. Pe atunci, consangvinizarea era des întâlnită. Mai mult, e foarte posibil ca familia să facă parte dintr-un grup destul de izolat.
Studiul acestui schelet oferă informații prețioase despre viața de acum 17.000 de ani și ajută cercetătorii să înțeleagă mai bine provocările cu care se confruntau strămoșii noștri în Epoca de Gheață.