Mare, soare, palmieri, 28 de grade în octombrie, plaje superbe. Despre Costa Blanca se spune că este cea mai bună zonă de locuit din Spania și locul preferat de expați din toată lumea. Și în același timp, locul potrivit să mai tragi de vară, chiar toată luna octombrie.
Situată în sud-estul Spaniei, mai jos de Valencia, Costa Blanca e o zonă superbă și relativ ieftină. Pe alocuri, am întâlnit prețuri mai mici ca la noi, peste tot, cu siguranță mai mici decât la Mamaia sau Poiana Brașov.
Partea de coastă la malul Mediteranei are cam 200 km și e socotită ca aparținând de provincia Alicante. Se întinde de la orașul Denia în nord, dincolo de care se află Costa de Valencia, până la Torrevieja, în sud, dincolo de care se află Costa Calida.
Numele i-a fost dat după o promoție folosită de compania aeriană BEA, care în 1957 a lansat zboruri din Londra către Valencia. Pliantele cu plaje având nisip alb-auriu și apa de un albastru-turcoaz i-au îndemnat pe friguroșii englezi să ia cu asalt zona. După ei, au urmat nemții și astfel s-a dezvoltat o destinație cu o industrie turistică înfloritoare.
Costa Blanca e marcată de două borne celebre, Benidorm și Alicante, dar are și multe alte mici orașe – stațiuni fermecătoare. Nu trebuie ratate nici Calpe, Torrevieja, Altea, Villajoyosa și/sau El Campello, fiecare cu farmecul ei.
Costa Blanca e mărginită de o perdea de munți care curge paralel cu marea, coborând uneori cu stânci atârnătoare deasupra apei. Văile au livezi și vii în trepte, iar câmpurile de migdali colorează verdele abundat generat de palmieri înalți și stufoși.
Zona are 84 de plaje Blue Flag, așa că ai de unde alege. Pentru cei care doresc ceva mai mult decât statul la plajă, poate fi și locul perfect pentru sporturi nautice, precum surfing, scufundări și navigație. Totodată, parcurile naturale din apropiere oferă posibilități de drumeții și explorare a naturii.
Spania are de toate, natură, istorie, cultură, tapas și paella, vin bun, muzică și voie bună. Oameni faini. Este țara cu turism complet.
Care este avantajul unei vacanțe pe costa Blanca în octombrie? În primul rând vremea și prețurile. Temperaturile stau încă în jurul valorii de 27-29 de grade, iar apa este caldă. Nefiind sezon de vârf și prețurile sunt mai mici. La transport, cazare și restul cheltuielilor.
Un bilet de avion București – Alicante, cu Wizz Air, zbor de trei ore și 20 de minute, poate fi cumpărat și cu 200 de euro. Având bagaj de cală inclus. Cazările sunt disponibile pe o scară largă. De la apartamente și studiouri până la hoteluri pe malul mării. Cu prețuri între 50 și 100 de euro, poate chiar mai puțin, dacă zona nu este centrală.
Apoi, zona are o liniște aparte. Plajele nu sunt înțesate de terase și baruri. Sunt zone cu șezlonguri și umbrele, dar mult mai multe la liber. Pentru cearșafuri. Plaje publice, cu nisip fin, free pentru toată lumea.
Benidorm e cea mai cunoscută locație de pe Costa Blanca, grație clădirilor înalte aruncate pe malul Mediteranei. I se spune Manhattanul Spaniei, dar comparația este exagerată. Benidorm este totuși kilometrul zero al distracției.
Și e plin de englezi, pentru care paradisul nu înseamnă doar mare, apă și soare, ci și berea la 2-3 euro, băută la terasă. Un preț intangibil în Marea Britanie. De aceea nu trebuie să vă mirați dacă vedeți grupuri de tineri mergând pe trei cărări ziua în amiaza mare.
Sunt genul care leagă noaptea de zi plesnindu-și sălbatic ficatul cu hamei, vodcă și tequila. Aparent inofensivi, dar bine de evitat pentru că sunt binecunoscute cazurile în care alcoolul te face din leu zmeu. În general, poliția este omni-prezentă în apropierea pub-urilor, atât ziua cât și noaptea.
Benidorm are o faleză superbă, plină de magazine și terase, dar și o vedere panoramică asupra peisajului urban de la Balconul Mediteranei. E imposibil de ratat și extrem de ușor accesibil din zona de sud a principalei plaje.
Ca și cazare, Benidorm e cea mai scumpă zonă de pe Costa Blanca, având avantajul unei atmosfere efervescente, dar și a poziționării cumva la mijlocul zonei.
La nord se află orășelele Denia și Javea, între care este Parcul Natural Montgó, este una dintre cele mai frumoase zone din provincia Alicante. Această rezervație naturală protejată are o biodiversitate bogată.
Muntele Montgó, care dă numele parcului este o formațiune impresionantă de calcar. Se înalță la aproximativ 753 de metri deasupra nivelului mării, iar împrejur sunt stânci abrupte, văi adânci, păduri de pini și stejari.
Imediat lângă Benidorm se află un alt parc. De data aceasta însă, un parc de distracții. Terra Mítica, nume care odată se afla pe tricourile fotbaliștilor de la Valencia, are montagne russe, caruseluri și spectacole de divertisment.
E celebru în toată Spania, nu doar în provincial Alicante. S-a deschis în 2000 și are o tematică inspirată din istoria și mitologia civilizațiilor antice precum Grecia, Roma și Egiptul.
Ceva și mai la sud de Terra Mitica vine orașul emblemă, care dă numele provinciei: Alicante. Drumul poate fi parcurs cu un tramvai ultra-modern, care timp de 70 de minute merge pe coastă. Peisajul este superb. Cu doar 3,85 euro poți vedea mare parte din litoral, din care să alegi o destinație de plajă sau relaxare.
Spre deosebire, de orășelele tip stațiune, Alicante are și un castel istoric. Tronează sus pe o culme de unde supravegheză urbea, portul și plaja. Castelul Santa Barbara a fost construit în perioada de ocupație maură, din secolul al IX-lea, apoi a fost extins și consolidat de-a lungul timpului. A avut un rol important în apărarea orașului.
Din acest motiv este prevăzut cu o rețea complexă de ziduri, turnuri și bastioane. Castelul este accesibil atât pe jos, cât și cu un lift care urcă chiar prin mijlocul muntelui Benacantil, care are o înălțime de doar 166 de metri. Intrarea e liberă, doar urcatul cu liftul costă.
De la cetate se coboară direct pe plaja Postiguet, cea mai apropiată de oraș. Ea are două surori mai mici, Playa de la Albufereta și Playa de la Almadabra, dar și una mai mare, Plaja San Juan. Ultima este la ieșire spre nord a orașului și reprezintă o fâșie lungă de mai bine de șase kilometri și lată de aproape 100 de metri.
Cea mai cunoscută și populată zonă din Alicante este însă Paseo de Esplanada. E strada-fanion a orașului, prezentă pe orice carte de vizită turistică.
Merge paralel cu portul și este celebră pentru pavajul său caracteristic de marmură. Flancată de rânduri de palmieri, Esplanada, construită în 1950, conectează punctele cheie ale orașului. De-a lungul ei sunt terase, standuri de artizanat și Auditorium Concha, care găzduiește evenimente culturale pe tot parcursul anului.
Pavajul este compus din aproximativ 7,5 milioane de tesserae (placuta demozaic) de marmură, în nuanțe de roșu Alicante, crem fildeș și negru Marquina. Aceste tesserae formează un design ondulat care imită mișcarea valurilor din Marea Mediterană. Mozaicul a fost inspirat de pavajul din Piața Rossio din Lisabona și adaptat folosind marmură din carierele situate în Novelda, Pinoso, Algueña și Monóvar. Toate din provincia Alicante.
Dincolo de promenadă, spre inima orașului, centrul vechi din Alicante abundă în terase, restaurante, cafenele și cofetării. Spaniolii se respectă din punct de vedere culinar și își respectă și oaspeții.
Chiar dacă multe dintre localuri sunt închise între orele 16 și 19, când orice cârciumar care se respectă trage pe dreapta pentru a-și încărca baterii pentru seară. Spaniolii obișnuiesc să ia cina în jurul orei 21, drept pentru care restaurantele nu se prea se închid mai devreme de ora 1 noaptea.
Nicio călătorie în Spania nu poate fi separate de o experiență culinară. Și nu e vorba doar despre tapas, paella și sangria, ci despre arta de a găti și apoi oferi mâncare, bazată pe tradiția transmisă din moși strămoși.
Se spune că bucătăria este un fir important in frânghia culturii oricărui popor. Iar pentru cei aflați departe de casă e prima legătură între sufletul tău și sufletul poporului care te găzduiește. Aduce cu ea aromele, gusturile și culorile vieții.
Spaniolii au adus în bucătăria mondială uleiul de măsline, șofranul și jambonul. Fiind o zonă de mare, pe Costa Blanca se mănâncă mult pește și fructe de mare. Însă deoarece influențele maure s-au păstrat se găsește și mult miel.
De la mese nu lipsește vinul. Aici a fost cel mai apreciat vin din lume în timpul Evului Mediu. Vinurile cu marca înregistrată Alicante sunt de regulă vinuri roșii dulci. Orice restaurant vinde însă vinuri albe și roze, de consum. O sticlă este undeva între 12 și 20 de euro. O paella pentru două persoane e cam 20-30 de euro, depinde unde o mănânci.
Cu siguranță însă, în Spania, nimeni nu va muri de foame. Sunt variante pentru toate gusturile și buzunarele. Iar pentru pretențioși, Costa Blanca are 13 restaurante cu stele Michelin.
Pentru pasionații de muzee, Alicante are cu ce se mândri: Muzeul Arheologic (MARQ), Muzeul Artelor Frumoase „Gravina” (MUBAG), Muzeul de Artă Contemporană (MACA), Muzeul Coridei sau Muzeul Ieslei Biblice.
Costa Blanca pare diferit de Spania modernă, în care se alergă după glorie și bani. Nu are forfota Madridului și nici aglomerația Barcelonei. Totul decurge calm, încât nici nu știi pentru ce s-ar certa oamenii ăștia.
La 9 își beau cafea, la 11 au deja o oră de când au întârziat la muncă, pe la două încep să-i strângă pantofii, gândindu-se că la cinci se descalță la marginea plajei. Ziua se încheie inevitabil, după 7. La o terasă din oraș sau pur și simplu la o masă din fața blocului pentru cină, bârfă și câteva beri.
Alicante poate oferi oricând o poveste despre pofta de viață a oamenilor și despre nevoia de schimbare, într-o lume cu o presiune socială din ce în ce mai accentuată. Iar cel mai bun exemplu îl dau tot localnicii.
Pe o stradă prin centru, cândva rău famată, unde au fost amplasate ciuperci imense pentru a recâștiga încrederea oamenilor de a o străbate. Acum e una dintre străduțele care atrage turiști ca un magnet și un simbol al orașului. Deși puțini știu cum a apărut ea.