Destinul a fost nedrept cu Lukaku, un nefericit din zodia lui Baggio și a lui Zidane

În câmpul pieritor de iarbă de la Koln a apărut, umbros, dar falnic, un cerb. Numele lui este Romelu Lukaku. A marcat în 11 partide în Europa League, dar și-a dat gol singur tocmai în finala cu Sevilla. Acolo, ceilalți cerbi se bătură până-și frânseseră coarnele, până își rupseseră carnea. El, care poate că a fost cel mai bun jucător al întregii campanii a lui Inter, a distrus un vis… Așa, și?

Lupii care se bucură astăzi pentru neșansa unui om nu câștigă un trofeu. Ei schelălăie, așa cum au făcut-o odată cu penalty-ul ratat de Baggio, într-o finală de Campionat Mondial, sau cu Zidane, după acea lovitură cu capul, în pieptul unui anonim… Sevilla este campioana zilei, dar Lukaku trebuie înțeles. Fotbalul se mai joacă și cu sufletul.

Sevilla, recordmenă de trofee. Lukaku, un nefericit din zodia lui Baggio și a lui Zidane

Romelu este un om nefericit. Nedrept izbit de sine însuși. Nu știm dacă Inter ar fi meritat să câștige UEFA Europa League. Însă, până la autogolul nefericit și nedrept, Lukaku își făcuse datoria. Și poate mai mult decât atât. Dar aici apare o altă istorie.

Atât în tragedia greacă, dar și în epoca modernă (Tolstoi, Faulkner, etc) putem recunoaște ideea de destin printr-unul dintre fenomenele caracteristice pe care le produce în planul emoțional al conștiinței. Sentimentul măreției. Acest om a marcat, repet, de 11 ori, într-o competiție în care atacanții români nici nu prea văd poarta. Diego Carlos a nimerit norocul vieții lui, pipăibil cu hazardul, când a tras către poarta milaneză și a nimerit într-o stâncă. Din pietrele tari, obiectele mici ricoșează unde nu-ți imaginezi…

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Întâlnirea dintre neșansă și istorie e o frică a mirării. Mirarea poate fi mută, cum mute sunt cifrele. 6 trofee pentru Sevilla, dar, aici, destinul și mirarea au fost nedrepte. Cel puțin cu un om.

Descătușarea destinului de mitologie

Sevilla a câștigat acest trofeu după o finală superbă. Dar descătușarea destinului de mitologie, dezlipirea lui de tipologie, exercitarea lui imprevizibilă în cele mai bizare medii pot constitui adaosul caracteristic de sensibilitate cu care istoria nedreaptă a acestui secol prelungește epica, întotdeauna.

Vorbeam despre Baggio și despre Zidane. Ei, echipele și țările lor au pierdut trofee, dar au recâștigat suflete. Lukaku este, înainte de toate, un om. Un suflet. Nu e o idee vagă. Este un fotbalist excepțional. Și un om, căruia neșansa i-a surâs, hâtru. De multe ori, viața strivește povești frumoase, grație mitologiei hazardului. Se întâmplă mai des decât credeți. Așezați-vă, vă rog, în locul său.

Romelu Lukaku merită să-i fie scrise aceste rânduri. Nu am idee, la această oră, dacă ziariștii din Italia i-au dedicat vreun rând. Dar știu că nimeni nu trebuie să sufere. Și cu atât mai mult, singur. Cerbul are nevoie de smerenie, nu de glonț. Și de înțelegere.

Digisport.ro

Ce surpriză! Despărțiți de mai bine de 16 ani, cei doi au apărut din nou împreună: "Am primit multe telefoane!"

Contemplația este o formă postumă ideilor.