O brățară de aur a fost recuperată de autoritățile judiciare române, la sfârșitul anului 2024. Aceasta a fost expusă la Muzeul Național de Istorie a României. Ce spun specialiștii în legătură cu această piesă.
O brățară dacică de au,r braconată din zona sitului arheologic de la Sarmizegetusa Regia, a fost recuperată de autoritățile române. Aceasta a fost expusă la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) și are 1,28 de kilograme și o lungime de 1,81 m.
„Este cea mai grea brăţară recuperată până acum, dar în dosar avem informaţii despre brăţări care cântăreau chiar şi 1,5 kg. Ca reprezentare, brăţara este polispiralică, are capetele decorate cu plăci, care se termină cu capete de dragon înaripat. În cazul brăţării 14 este un dragon special, o combinaţie dintre o reptilă şi un mamifer. Brăţara are lungimea desfăşurată de 1,81 m, fiind printre cele mai lungi dintre cele care au fost recuperate, cea mai lungă având 2,88 m, dar majoritatea au dimensiuni mai mici”, a declarat dr Ernest Oberländer-Târnoveanu, fost manager al MNIR, conform agerpres.ro.
De asemenea, dr Ernest Oberländer-Târnoveanu a realizat expertiza acesteia și a constatat faptul că este 100% autentică. Mai mult decât atât, este cea de a 14-a brățară dacică de aur descoperită ilegal în cadrul activităților de braconaj.
„Aceasta pentru că este lucrată cu aceleaşi tehnici şi aceleaşi unelte ca şi celelalte brăţări. Asta poate să se vadă cu ochiul liber, ca să zic aşa, de către orice contraexpertiză. De asemenea, ea deschide o perspectivă pe care până acum nu am bănuit-o: activitatea ilegală de braconaj arheologic şi export ilegal continuă”, a spus fostul manager, conform agerpres.ro.
Aceasta are un decor special, prin faptul că prezintă capete care se termină cu un cap de dragon înaripat, fiind o combinație dintre o reptilă și un mamifer.
Mai mult decât atât, analizele făcute la Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” dovedesc că metalul este aliaj natural de aur, argint şi cupru, materia brută rezultată din spălarea nisipurilor aurifere şi din culegerea de pepite.
„Brăţara datează din mijlocul celei de-a doua jumătăţi a Secolului întâi înainte de Hristos şi face parte din seria a doua de dezvoltare cronologică a artei metalelor preţioase la daci. Este, probabil, cea mai tipică bijuterie dacică, care îi deosebeşte pe daci de orice alte civilizaţii contemporane.
Deci acest tip de brăţări, ca şi inelele, (…) sunt cele mai autentice şi mai elocvente de bijuterii dacice. Nu au fost imitate niciodată în metale comune. Ele să găsesc doar în argint, argint aurit, dar niciodată în cupru sau în alte metale. Ceea ce dovedeşte că folosirea lor a fost foarte redusă ca timp, o generaţie, poate cel mult două”, a adăugat Târnoveanu, conform sursei menționate.
În același timp, autoritățile susțin că brățara este o piesă necunoscută, ea nefiind în bazele de date internaționale. Aceasta a fost predată de un cetățean străin, care a cooperat cu polițiștii.
„Fotografia sa nu figura în bazele de date internaţionale, iar informaţiile despre existenţa ei au devenit publice abia în momentul recuperării. A fost predată, relativ recent, de către un cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, care a cooperat pe deplin cu autorităţile, prin intermediul Poliţiei Române, în vederea predării piesei către Muzeul Naţional de Istorie”, a declarat procurorul Nadia Ciocoiu, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara