Dezvăluiri despre viața lui Mihai Eminescu! Mărturii incredibile: “Treceau zile şi nopţi fără să mânânce şi fără să se dezbrace“

Mihai Eminescu a fost un geniu al literaturii române, dar acest lucru a cerut sacrificii. Istoricii spun că poetul se neglija foarte mult, pierdea nopți la rând și trecea peste multe mese, zile întregi. Mai mult, Mihai Eminescu nu avea timp nici să se schimbe de prea multe ori.

Mihai Eminescu s-a mutat în București în 1877

În București, poetul și-a închiriat în anul 1877 o casă cu două camere pe strada Speranţei. O bătrână ar fi trebuit să aibă grijă de casă, însă poetul nu o lăsa să intre, pentru a nu-i face ordine printre manuscrise. În scurt timp, casa a devenit de nelocuit.

„Era o căscioară în stil ţărănesc, singură în curte, cu pridvor pe stâlpi de lemn. Casa era alcătuită din două camere, în mijloc cu o tindă care avea în capăt şi o mică bucătărie . Ca ajutor avea o bătrână care ţinea rânduiala casei. De mâncat, mânca la birtul economat a lui Duro, din Strada Academiei, colţ cu strada Doamnei.

Mihai Eminescu nu mânca zile întregi

Nu prea ieşea din casă decât să meargă la redacţie, mai rar pe la cafenele. Când era acasă, bătrâna nu avea voie să-l supere cu prezenţa ei, iar când pleca de acasă îşi închidea locuinţa cu cheia, tot de teama ca nu cumva bătrâna să vrea să facă ordine şi să-i împăştie manuscrisele. Aşa încât, casa a ajuns să fie grozav de dezordonată şi murdară, făcând, treptat, locuirea imposibilă.

În aceste condiţii, poetul nu s-a mai uitat înapoi şi s-a mutat în curtea mănăstirii Caimata, unde găsise un fel de chilie călugărească. Acolo, sub nişte bolţi scunde şi afumate şi-a mutat masa de brad, lăzile cu cărţi şi cu manuscrise. Apoi, totul s-a repetat. Treceau zile şi nopţi fără să mânânce şi fără să se dezbrace, lucru care nu rămas fără urmări“, arată istoricul Lelia Zamani.

Titu Maiorescu a fost cel care manifesta asupra lui Eminescu o anumită autoritate şi i-a propus marelui poet să se mute la el acasă, însă nu s-a putut acomoda la regulile stricte.

„Mihai Eminescu a primit oferta lui Titu Maiorescu, de a locui la el dar, un timp, prietenii lui au hotărât să-l trimită la ţară, unde avea aer curat şi apă bună. Cât a stat la moşia Floreşti (n.r. – comuna Ţânţăreni, judeţul Gorj), Eminescu a fost destul de fericit, mai ales că a stat singur.

Titu Maiorescu l-a luat la el pe Eminescu, dar poetul nu s-a putut adapta rigorilor

În timpul acesta, Titu Maiorescu i-a luat lucrurile şi i le-a mutat la el acasă într-un iatac mare, luminos şi curat, unde i le-a şi aranjat. Întors în Bucureşti, Eminescu, nu a rezistat decât două săptămâni la familia Maiorescu. Viaţa aşezată, cu mese regulate, grija pentru sănătate şi pentru locul în care sta, fără nopţi pierdute şi cafele fără număr nu era una făcută pentru el. Poetul a încercat, dar a fost prea mult“, menţionează Lelia Zamani.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

Eminescu a hotărât să se mute la Slavici, însă s-a răzgândit şi a închiriat două camere în casele unui săpunar aflate lângă biserica Sfântul Constantin, iar, apoi, s-a mutat în locuinţa lui Ioan Slavici.

Mihaei Eminescu și-a închiriat o casă pentru a se căsători cu Veronica Micle

„Întrebat de Ioan Slavici de ce a făcut asta, i-a răspuns că voia să se căsătorească cu Veronica Micle – care atunci era văduvă – şi să locuiască împreună. Cum lucrurile nu au stat tocmai aşa, Eminescu, după câteva luni şi-a părăsit noua locuinţă şi s-a mutat cu Slavici şi familia acestuia, în casa pe care prozatorul o avea pe Calea Victoriei.

Ioan Slavici primise o educaţie extrem de riguroasă de la mama sa, o femeie severă, devenind şi el foarte ordonat şi meticulos. Eminescu îl respecta şi era influenţat de Slavici, dar şi Slavici ţinea la Eminescu şi-i recunoştea cu prisosinţă meritele. Un timp au convieţuit convenabil, chiar dacă Slavici era cam strict în anumite privinţe, benefice de fapt poetului“, prezintă istoricul.

Boala afectează relaţia dintre Slavici şi Eminescu  Cu timpul, şi din cauza problemelor de sănătate, relaţia dintre Eminescu şi Slavici se răceşte. Eminescu era mai mult plecat în străinătate la tratament. „În primăvara anului 1883 situaţia dintre ei se înrăutăţeşte. Eminescu nu mai e la fel de docil, iar Slavici nu mai era dispus să accepte nimic, mai ales că era şi bolnav.

Doar că şi Eminescu era foarte grav bolnav. Curând a ajuns în sanatoriul doctorului Şuţu. De acolo a plecat la un sanatoriu din Viena, apoi, cu un prieten, Chibici Râvneanu, în Italia. Când s-a întors în Bucureşti, Slavici l-a găsit complet schimbat neputând conversa deloc cu el. Declinul îi era vădit. A murit la 15 iunie 1889 şi a fost înmormântat la Bucureşti“, susţine istoricul Lelia Zamani.