ADVERTISEMENT
Fotbal intern

Dezvăluiri despre zilele Revoluţiei din 1989 la clubul Steaua! “Cine au fost ăştia? L-au omorât pe Ceauşescu”

Autor: Razvan Nicolae | 23.12.2020 | 23:46
Dezvăluiri despre zilele Revoluţiei din 1989 la clubul Steaua!
Dezvăluiri despre zilele Revoluţiei din 1989 la clubul Steaua! "Cine au fost ăştia? L-au omorât pe Ceauşescu"

În aceste zile se împlinesc 31 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, eveniment care a marcat pentru totdeauna societatea din România. FANATIK îţi prezintă câteva dezvăluiri despre cum a fost trăit acest moment marcant din istoria ţării noastre la clubul Steaua.

ADVERTISEMENT

Sportivii de la cluburile Steaua şi Dinamo au trăit cu intensitate zilele Revoluţiei din decembrie 1989. Cei mai mulţi dintre ei aveau grade militare şi au fost nevoiţi să se prezinte în cazărmi pe durata evenimentului de acum 31 de ani.

Marcel Puşcaş şi-a lansat autobiografia “Fotbalul în cârje” în 2020, iar câteva pagini din carte sunt dedicate evenimentelor din zilele Revoluţiei din 1989. Primele zile l-au prins în Oradea, unde clubul Steaua îşi dorea să înfiinţeze ASA Oradea, şi a relatat cu lux de amănunte ce s-a întâmplat în perioada 17-25 decembrie.

ADVERTISEMENT

Dezvăluiri despre zilele Revoluţiei din 1989 la clubul Steaua: “În două, trei zile o rezolvăm”

Pe 17 decembrie 1989, Marcel Puşcaş era la Oradea şi afla informaţii despre ce se întâmpla la Timişoara prin intermediul postului radio Europa Liberă. Fostul fotbalist s-a deplasat a doua zi la Bucureşti, la clubul Steaua, după o discuţie cu colonelul Brancu.

“Conform ordinului primit de la colonelul Brancu, la ora 07:45 m-am prezentat la biroul comandantului CSA Steaua, cu 15 minute înaintea orei 08:00. Timp de două ore am aşteptat în anticameră conversând cu OS (ofiţerul de serviciu). Am băut şi o cafea. Au intrat înuntru col. Kramer, col. Neagu, col. Matei şi col. Piţurcă, contabilul clubului. Pe la ora 10:00, ofiţerul de serviciu mă invită în biroul comandantului. Acesta mânca.

ADVERTISEMENT

– Să trăiţi, permiteţi să raportez. Sunt lt. major Marcel Puşcaş şi am fost trimis la dumneavoastră de către tovarăşul col. Brancu.

– Ştiu, m-a sunat ieri, îmi zise cu gura plină. Care-i treaba cu tine?

ADVERTISEMENT

– Am înţeles că trebuie să figurez în aceste zile într-o unitate militară. Locul meu de muncă, ca ofiţer, este la Făgăraş. Sunt lector în cadrul Centrului de perfecţionare al cadrelor din CIT (Comandamentul Infanteriei şi Tancurilor).

– Şi de ce nu ai mers la Făgăraş?

– Pentru că n-am fost niciodată de 6 luni de când m-am lăsat de fotbal. Luam doar salariul de acolo. Am fost implicat într-un proiect al dumneavoastră (CSA Steaua) la Oradea, care a căzut. Eu am rămas pe dinafară. La Făgăraş cred că i-aş încurca pe militarii adevăraţi.

ADVERTISEMENT

– Da, am auzit de proiect.

– Ce trebuie să fac, tov. comandant?

– Păi, să fii la orele 8:00 şi 17:00 la club, semnezi de prezenţă şi treaba ta.

– Mulţumesc. E atât de gravă situaţia?

– Nu, în două, trei zile o rezolvăm. Noi suntem în Bucureşti, nişte vagabonzi manifestă la Timişoara”.

ADVERTISEMENT

A luat masa cu Florică Murariu, rugbistul ucis în zilele Revoluţiei din 1989

Seria dezvăluirilor continuă. Marcel Puşcaş a povestit că pe 20 decembrie a luat masa cu Florică Murariu, rugbist al clubului Steaua ucis în zilele Revoluţiei din 1989.

“La ora 12 punct am mers la ‘veciunul’ meu, fostul Hotel Bucureşti să mănânc. Trec pe lângă barul pe care-l gestiona socrul lui Mateuţ, le salut respectuos pe fetele care aşteptau clienţii şi intru în restaurant.

Obişnuiţii locului erau prezenţi. George Pârşoagă (negustorul de opere de artă), poloiştii de la Dinamo, poliţiştii de la Circa 1 şi, atenţie, marele rugbyst Florică Murariu. Un băiat extraordinar. Simpatic, modest şi plin de voie bună. M-am aşezat cu el la masă”.

“Masacrul” de la clubul Steaua: 2.732 de cartuşe executate de un singur om

Marcel Popescu a povestit un episod neverosimil petrecut în noapte de 22 spre 23 decembrie, când comandantul Constantin Tănase a tras 2.732 de cartuşe spre cimitirul “Ghencea”. Printre cruci, militarul a crezut că se ascundeau teroriştii. De fapt era vorba de candelele şi lumânări.

“Dimineaţă, pe la ora 8:00, ajung tiptil cu maşina în faţa clubului, pe b-dul Ghencea. Parcasem exact între club şi cimitir, acolo unde noaptea ştiam c-a fost un ‘masacru’. Intru în club şi mi se desfăşoară în faţa ochilor un peisaj demn de SF. Clădirea clubului neatinsă. În schimb, toate maşinile angajaţilor din parcare şi gardul dinspre bulevard făcute tăndări.

N-au scăpat de cartuşele ‘teroriştilor’ niciun cauciuc, capotă, parbiz, geam. Intru cu inima strânsă în club. Linişte. Gata, au murit toţi, îmi zic. Intru în biroul lui ‘tati’ în ale jurnalismului, col. Octavian Vintilă, comentatorul radio. Era împreună cu Ticu Viziru şi o sticlă de coniac.

– Ce s-a întâmplat, mânca-v-aş gura, a murit cineva?

– Ne-au omorât doar maşinile, n-a murit nimeni, îmi răspunde Octavian Vintilă, râzând isteric. Era râsu’-plânsu’.

– Păi, cum?

– A tras azi-noapte 2.732 de cartuşe şi ne-au făcut praf maşinile.

– Cine, teroriştii?

– Dobitocul de Rambo, comandantul. Dacă nu-l opream, trăgea şi cu tunul. Apucase să dea ordin.

– Păi, de ce a tras?

– A zis că sunt terorişti în cimitir şi, când colo, erau luminile de la felinare, candele şi lumânări.

– A mai tras cineva din club?

– Doar el. La plecarea din unitate am numărat 47 de maşini distruse complet de 2.732 de cartuşe executate de un singur om”.

În maşină cu “vedetele” Revoluţiei Române

Seria dezvăluirilor se încheie cu episodul dedicat zilei de 25 decembrie, când Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi în urma procesului de la Târgovişte. În seara acelei zile, fără să ştie la început, Marcel Puşcaş i-a dus la Ministerul Apărării Naţionale pe cei care i-au decis soarta dictatorului comunist.

“Pe la ora 16:00, pe lumină, vine Cristi Gaţu la mine şi-mi zice: ‘Nu pleca, te rog. Vor veni nişte oameni şi te rog să-i duci până la minister, după care te duci cu Cristi (n.r. Ţopescu) după mâncare’.

La ora 17:30 a aterizat un elicopter. Vreo zece oameni aveau să intre la cantina de la stadion. Îl cunoşteam doar pe generalul Victor Stănculescu. Pe la ora 19:00, şase dintre ei, şi cu dl. Ţopescu şapte, au urcat în maşină. Generalul Stănculescu în faţă, restul înghesuiţi în spate.

Pe drumul ocolit au fost şase baricade. Mă c….. pe mine de frică. La fiecare oprire, Stănculescu, îmbrăcat în uniformă, a coborât la soldaţi. Toţi s-au conformat, permiţând trecerea. Ajunşi în faţa ministerului au coborât toţi, cu excepţia d-lui Ţopescu.

La coborâre, gen. Stănculescu spune: ‘Acum am să-i las mai liberi’. Am continuat drumul la domiciliul d-lui Ţopescu din str. Felix. ‘Cine-au fost ăştia, ce se întâmplă, nea Cristi? L-au omorât pe Ceauşescu, mi-a răspuns’. Viitoarele vedete ale Revoluţiei Române, Gică Popa, Lucescu, Măgureanu, Gelu Voican, Stănculescu şi Voinea, fuseseră în maşina mea”.

Cum au murit rugbiştii Radu Durbac şi Florică Murariu

“La CSA Steaua a murit degeaba fostul mare rugbyst Radu Durbac, fiind ofiţer de serviciu pe data de 23 decembrie. S-a împuşcat reciproc cu un soldat panicat care sărise gardul clubului. Nicio dovadă că acel soldat să fi fost terorist. Greşeală şi panică. În 24 decembrie a murit şi prietenul Florică Murariu, cu care am luat prânzul pe data de 20 la Hotelul Bucureşti. Şi el a fost un foarte mare rugbist.

Florică a murit pe stradă, mergând de la un chef la el acasă pentru a mai aduce ‘provizii’ necesare petrecerii de Crăciun. Era îmbrăcat în trening cu tricolor şi o şubă militară kaki. La o baricadă condusă de soldaţi neinstruiţi s-a prezentat ca sportiv, desfăcându-şi şuba. A fost împuşcat pe loc de către un alt soldat panicat. A murit şi el degeab”

  • 1.166 de persoane au murit în timpul Revoluţiei din decembrie 1989
CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
ADVERTISEMENT
A apărut noua revistă Taifasuri
  • Câștigă ACUM o Dacia Logan, 2.000 de euro și multe alte premii!
  • Nr. 842. 32 pagini. Doar 5 lei!