Dezvăluiri. Mazilirea lui Nicolae Ceauşescu, aprobată de preşedintele URSS, Mihail Gorbaciov, cu mult înainte de Revoluţie

O serie de participanți la Revoluția din decembrie 1989, în frunte cu Ion Iliescu, au afirmat că manifestațiile de la Timișoara, București și din alte orașe, care au dus la căderea regimului Ceaușescu „au fost spontane”. Realitatea este, totuși, diferită. Complotul împotriva dictatorului fusese țesut, cu migală, de ani buni. Disidenții s-au organizat perfect, iar sprijinul principal în privința succesului detronării liderului de la București a fost oferit de președintele URSS, Mihail Gorbaciov.

În 1987, la Moscova, a avut loc o întâlnire între disidenții Gheorghe Apostol și Silviu Brucan, cu liderul sovietic Mihail Gorbaciov. Acesta din urmă a aprobat „detronarea” lui Ceaușescu, dar exista o condiție. Partidul să rămână în picioare! Evenimentele ulterioare l-au contrazis.

Pe masa discuțiilor dintre liderul de la Kremlin și disidenții români s-au aflat trei puncte de discuție: chestiunea reformei politice din URSS, problema unui articol scris de Brucan, privind situația tensionată și țările baltice și chestiunea răsturnării lui Ceaușescu. La ultimul punct, cel care ne interesează în mod special, Gorbaciov însuși a deschis discuția: „Sunt de acord cu acțiunea de răsturnare a lui Ceaușescu! Dar, totul să se întâmple cu condiția ca ea să fie concepută și realizată astfel încât să ducă la menținerea Partidului Comunist ca forță politică puternică și conducătoare în România”.

Gorbaciov l-a răsturnat pe Ceaușescu, după o discuție cu liderii disidenților, Gheorghe Apostol și Silviu Brucan, cu condiția prezervării PCR

Aici era, de fapt, „călcâiul lui Ahile” pentru Gorbaciov și tot aici s-a constatat diferența între URSS, unde Partidul Comunist a rămas în picioare pe toată perioada gorbaciovistă și țările europene, unde revoluția generalizată a zdruncinat din temelii partidele comuniste, chiar acolo unde inițiativa schimbării a venit de la aripa reformistă, cum a fost cazul Ungariei, Bulgariei și al României.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Unul dintre participanții la tratative, Silviu Brucan, avea să relateze ulterior discuția cu președintele sovietic. „Totul va depinde de comportarea celor din organul conducător al Partidului, Comitetul Politic Executiv, și un test apropiat îl va constitui reacția lor la „Scrisoarea celor 6”. Tovarășe Gorbaciov, trebuie ținut seama de faptul că toți semnatarii Scrisorii sunt oameni importanți, dar niciunul nu deține putere, în momentul de față. Cheia este în mâna celor care ocupă funcții esențiale în Partid, în stat, în armată și în securitate, iar până acum toți au făcut zid în jurul lui Ceaușescu și de aceea el și-a putut face de cap”, i-a spus Silviu Brucan, liderului sovietic.

„Partidul trebuie să rămână în picioare, altfel va fi haos!”

Gorbaciov a fost de acord, dar repeta aproape mecanic: „Partidul trebuie să rămână în picioare, altfel va fi haos”. În același timp, a ținut să declare categoric că nu se va amesteca în treburie interne ale României, așa cum nu a făcut-o nici în celelalte țări est-europene. „Pentru mine, lipsa de intervenție este o chestiune sfântă. Uite, am ezitat multă vreme să recunosc public că intervenția sovietică împotriva „Primăverii de la Praga” a fost o greșeală, deși mi-am dat seama că aceasta ar fi ajutat enorm reformiștii din partidul cehoslovac, tocmai pentru că era o problemă internă sensibilă, acolo. De aceea, nu vă așteptați la niciun ajutor din partea noastră, deși noi dorim să vedem sfârșitul regimului ceaușist”, a adăugat președintele rus.

Gorbaciov a menționat, însă, că la insistențele lui Anatoli Dobrynin, ambasadorul sovietic la Washington, sovieticii vor găsi o formulă potrivită pentru a apăra securitatea personală a complotiștilor. Într-adevăr, a găsit o modalitate ingenioasă, comunicându-i corespondentului „Pravda” la București, Stanislav Petuhov, să-i viziteze regulat pe Apostol, Brucan, Ion Iliescu și Victor Stănculescu, semnalând astfel autorităților române interesul sovietic în securitatea acestora.

La vremea respectivă, Gorbaciov încă mai gândea să acționeze ca lider al Partidului Comunist. În conferințele pe care le-a susținut la Moscova, Brucan a atras atenția că atât timp cât Partidul Comunist rămâne forța politică dominantă, nici restructurarea economică și nici cea politică nu vor putea face pași înainte. Democrația și economia de piață sunt incompatibile cu hegemonia PCR. Credința lui Gorbaciov că asemenea noțiuni antagoniste pot fi integrate în același sistem s-a dovedit o iluzie periculoasă și el a plătit, ulterior, un preț greu pentru această naivitate politică.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

De altfel, în 1990, Gorbaciov a fost victima unui puci pus la cale de comuniștii veroși și nostalgici sovietici, susținut puternic de o parte a armatei. Practic dat deoparte, liderul rus a fost sprijinit de viitorul președinte Boris Elțin, cu ajutorul căruia a revenit la putere.

Pluripartitismul, un subict sensibil în URSS și în estul Europei

După respectiva întâlnire cu Gorbaciov, Silviu Brucan a notat într-una dintre lucrările sale, publicate după 1990: „Este adevărat că în acel moment mai păstram opinia că pluralismul în URSS ar trebui să înceapă cu însuși Partidul Comunist, prin acceptarea și legalizarea fracțiunilor și argumentam că monolitismul este acela care a făcut partidul represiv în interior și în afară. Însă, eu puneam în gardă că dacă părțile constitutive ale societății nu pot să-și apere interesele și să-și exprime vederile în singurul partid care există, atunci apariția unor partide politice alternative este nu numai inevitabilă, dar și perfect legitimă. Este exact ce s-a întâmplat în întreaga Europă de Est”.

După întâlnirea de la Moscova, atât Brucan cât și Apostol au zburat la Londra, la Washington și la Viena, unde au acordat interviuri pentru BBC, Vocea Americii și Europa Liberă, în care au vorbit despre vizita în Uniunea Sovietică. Însă, nu au pomenit absolut nimic despre întâlnirea cu Gorbaciov. Aceasta era strategia lor, pentru a preveni o reacție brutală, poate chiar fatală, a Securității, la care se așteptau în momentul în care planurile lor se materializau.

Silviu Brucan, reținut fără motiv în gara Curtici

Vizita celor doi în Uniunea Sovietică s-a dovedit cea mai importantă, din punctul de vedere al detronării lui Ceaușescu. Brucan a povestit că, venind cu trenul de la Viena, în momentul în care a ajuns la frontieră, la Curtici, ofițerul de serviciu i-a luat pașaportul și i-a cerut să coboare, împreună cu bagajele. Asta se întâmpla pe la miezul nopții, la sfârșitul lui noiembrie, la o temperatură de îngheț. La ora 8 dimineața, colonelul comandant de grăniceri a venit și s-a scuzat pentru neînțelegere, după ce-l ținuse în sala de așteptare a gării. L-a invitat pe disident în biroul său încălzit, i-a oferit o ceașcă de ceai și i-a comunicat că-l va urca în următorul tren, spre București.

Potrivit spuselor diplomatului român, colonelul primise un ordin pe care îl jucase cu o vădită stângăcie. Brucan l-a avertizat că familia sa va fi speriată să descopere la Gara de Nord că el nu s-a aflat în primul tren, astfel că militarul a ordonat imediat secretarei să cheme la telefon rudele diplomatului și să le comunice că acesta va sosi cu trenul următor, la ora 18. Ajuns la București, Brucan a aflat că ordinul de a fi oprit la graniță a fost dat înainte de vizita sa la Moscova…

Dincolo de toate suspiciunile și de toate scenariile, vizita politicienilor români la Moscova a fost unul dintre momentele cruciale care au pregătit căderea lui Nicolae Ceaușescu. Din acel moment, opoziția internă, susținută de posturile de radio Vocea Americii și Europa Liberă, a avut mână liberă să acționeze. S-au format celule subversive și totul curgea într-un singur sens.

Legitimații FSN, la vedere

Mai mult, potrivit unor surse autorizate, încă din primăvara lui 1989, în țară începuseră să circule chiar și legitimații care dovedeau apartenența unor conspiraționiști la „Frontul Salvării Naționale”, un organ politic despre care, oficial, am aflat că ar fi fost constituit ad-hoc, în zilele fierbinți din decembrie 1989.

După Revoluție, nici Gheorghe Apostol și nici Ion Iliescu nu au dorit să comenteze în vreun fel vizita celor doi disidenți la Moscova. Singurul care a menționat despre acest capitol a fost Silviu Brucan, mai întâi în cartea sa, „Generația irosită” și ulterior la mai multe posturi de televiziune.