Bogdan Lobonț a vorbit la „Suflet de rapidist” despre transferul de la Rapid la Ajax Amsterdam. Adaptarea a fost extrem de anevoioasă și dificilă, însă îi va fi recunoscutător toată viața lui Cristi Chivu.
Bogdan Lobonț a ajuns la doar 21 de ani la Ajax, însă nu i se pare o mare realizare: „Ne miră acuma? Sunt copii care la 16 ani pleacă afară singuri. Uite, cel mai bun exemplu Radu Drăgușin. Și el e plecat de la 16 ani. Cristi Chivu plecase la 18 ani la Ajax și într-un moment delicat. Nu al carierei, ci din punct de vedere personal. A plecat la scurtă perioadă după ce îi decedase tatăl”.
„Lobby” a fost sincer când a venit vorba de procesul de adaptare la realitățile din Amsterdam: „Impactul a fost extraordinar. Cultură nouă, limbă nouă. Am plecat de la Rapid unde aveam un profil exponențial. Acolo eram unul ca și ceilalți. Engleză nu știam, olandeză nu mai zic. Trei ani am făcut cursuri și am învățat. Am și diplomă.
Mi-a fost dificil la început, dar am avut marele noroc să-l am pe Cristi lângă mine. Nu pot să spun cum era cariera mea dacă nu era Cristi acolo. Probabil că aveam cu totul și cu totul altă carieră. Dar cu siguranță nu cariera pe carea am avut-o”.
Bogdan Lobonț nu vorbea nicio limbă străină și nu putea să se descurce nici cu lucruri de bază: „Dacă eram singur acolo și nu îl aveam pe el… La început orice aveam nevoie mă duceam și îi spuneam lui Cristi. Nevorbind engleza… Și olandezii între ei vorbeau engleză pentru că erau puțini. Erau 4 sau 5”.
În cele din urmă și Chivu s-a săturat să facă pe dădaca: „Toți vorbeau engleză. Încet-încet am învățat engleza. Îi ziceam să mă ajute. La un moment dat a zis el: ‘Gata, stop. Du-te și rezolvă-ți’. ‘Spune-mi cum că nu știu cum’. Și el îmi spunea: ‘Da, e bine. Du-te, du-te’”.
Lobonț a făcut o paralelă interesantă între transferul său în Olanda și cel al lui Moldovan în Spania: „Nivelul e cam același. Că spui Ajax în 2000 când am plecat eu, că spui Atletico Madrid… Tre’ să te duci. Sunt culturi total diferite, dar din toate punctele de vedere. În primul rând din punct de vedere al mentalității, a ceea ce poți să înveți acolo și care te ajută să te dezvolți întâi din punct de vedere uman.
După aceea profesional. Pe noi la Ajax, înainte să ne dezvolte profesional, fotbalistic, pe noi ne-a dezvoltat foarte mult din punct de vedere uman. Dar nu e că ne-am dus la școală. E societatea în care am trăit acolo.
Practic te absoarbe și fără să îți dai seama tu te identifici cu ei. Au venit părinții în Olanda. Eram cu tata în mașină și îmi zice la un moment dat: ‘Vreau să-ți spun ceva. Dar nu acuma, când suntem la București’”.
„Pisica” explică în continuare: „Trece o perioadă de timp, ne vedem la București, în mașină din nou amândoi. Zice tata: Auzi mă, copile? Acum îți spun. De ce în Olanda conduci într-un fel și aici conduci în alt fel? Acolo frumos, elegant, în limitele permise. Aici pac: viteză, te bagi, frână, stop. Agitat, pe linia de tramvai. Tot o mașină conduci’. ‘Da mă, tată. Să știi că ai dreptate’.
Deci când stai într-o cultură, încet-încet te absoarbe. Fundamental e ca tu să o aduci într-o cultură care nu e așa de dezvoltată din multe puncte de vedere. Când spun asta mă refer mai mult la mentalitate”.
Lobonț știe care e marea problemă în România și ce ar trebui să copiem de la olandezi: „Și pot să mai fac o nuanță. Cultura de a munci. Practic de-acolo pleacă totul. Dacă ai cultul muncii poți să faci orice. Și eu zic că nouă asta ne lipsește. Bă, trebuie să muncesc 24 de ore, 7 zile, pentru că vreau să-mi îndeplinesc obiectivul.
Și primul obiectiv fundamental pentru toată lumea e să mă dezvolt eu din punct de vedere uman și după aceea din punct de vedere profesional. Indiferent de profesia pe care o fac. La noi se pare că facem lucrurile cu jumătate de măsură”.