Derby-urile cu Steaua București au fost întotdeauna speciale pentru suporterii din Bănie, iar de-a lungul timpului oltenii le-au dat motive de bucurie suporterilor. Dănuț Bica a fost „eroul” Craiovei într-unul dintre meciuri, iar fostul jucător a vorbit în exclusivitate pentru FANATIK despre golul din Ghencea, dar și clipele petrecute în penitenciar.
Dănuț Bica a fost unul dintre ambasadorii partidei Universitatea Craiova – Farul Constanța, scor 1-1, iar cu această ocazie s-a reîntâlnit cu Gică Hagi. Fostul coleg de la Luceafărul al „Regelui” a avut un moment special cu managerul „marinarilor” și a rememorat pentru FANATIK un episod cu acesta.
De-a lungul carierei, Dănuț Bica a ajucat pentru Craiova, Chindia Târgoviște, Chimia Râmnicu Vâlcea și Sportul Studențesc. Acesta a împărțit vestiarul la Luceafărul cu Emil Săndoi, Gică Hagi, Dorin Mateuț și a participat la Campionatul European de tineret din Anglia.
Fostul mijlocaș defensiv din Bănie a dezvăluit cum s-a declanșat „Revoluția” în drumul spre Craiova după un derby cu Steaua București. Acesta a rememorat și perioada petrecută în penitenciar și a dezvăluit că Eugen Neagoe și Silvian Cristescu l-au vizitat în cei doi ani.
Cum este viața după fotbal?
– Ce pot să vă zic, este puțin dificilă în momentul de față pentru că este cam greu să găsești ceva mai bun de făcut în ziua de astăzi. Într-un fel sau altul mă descurc, lucrez prin Franța la o firmă din România și pot să zic că este ok în momentul de față.
Când veniți în România se trezesc niște amintiri extraordinare, mai ales în Craiova.
– A fost ceva foarte frumos atâta timp cât am fost la Universitatea Craiova, am avut norocul să joc la această echipă, fiind o echipă foarte iubită în țară. Erau jucători foarte, foarte buni în momentul în care am venit și erau jucători titulari la națională, cred că 10 din 11 și la Craiova unii dintre ei erau rezerve. Cei care o să mă audă și știu o să îmi dea dreptate pentru că era o echipă foarte bună. La Universitatea Craiova am avut norocul să îl cunosc și să joc cu Costică Ștefănescu, un om și un fotbalist deosebit, dar și Adrian Popescu. Și ceilalți colegi au fost speciali, dar cei doi m-au marcat.
S-a schimbat fotbalul românesc?
– Și ca joc s-a schimbat, este altă lume o altă viață, dacă și mașinile s-au schimbat… Nu mai merg cu 120-140, merg cu 300, 400, era normal să schimbe ceva și în fotbal, să se joace mai în viteză. Și condițiile în momentul de față sunt altele decât ce condiții aveam înainte de Revoluție și după.
La Craiova vedeți un mijlocaș defensiv care vă seamănă?
– Au fost, sunt, dar nu știu dacă cum am fost eu, dar sunt. Nu vreau să mă laud, dar atâta timp cât am jucat fotbal în Divizia A nu am luat un cartonaș roșu! Părerea mea este că e un lucru foarte urât, nu vreau să înclin spre cineva. La vremea respectivă îi țineam pe Hagi sau Mateuț și îmi e greu să cred că au mai fost sau nu i-am remarcat eu. Ca să ții pe cel mai bun jucător din țară și să nu miște este mai greu, mai ales să dai și gol la Steaua. Nu spun că nu sunt jucători buni, mă refer strict la marcaj.
Aveți amintiri frumoase la Craiova, așa cum au fost și victoriile cu Steaua?
– Victoria pe Ghencea a fost ceva neașteptat, eu întotdeauna așteptam meciurile cu Hagi, Mateuț pentru că îmi plăcea foarte mult să mă confrunt cu fotbaliști și echipe mari! Cei doi fotbaliști pe care i-am enunțat i-am avut colegi și la lotul național de tineret. I-am bătut pe Steaua acasă și în deplasare, nu i-am bătut o singură dată sau de două ori, ci de mai multe ori pe Steaua și Dinamo.
A fost ceva foarte surprinzător pentru noi și pentru ei, spectatori și fanii Craiovei. Era 1-0 pentru ei, eu îl țineam pe Hagi după 11 metri pentru Steaua, Balint s-a dus să bată și eu stăteam mereu lângă Gică și i-am spus ușor la ureche: „Gicane, dacă rătează 11 metri nenea Balint vă batem”.
Întotdeauna când mă întâlneam cu Hagi și Mateuț, jucătorii importanți, nu încercam să îi enervez sau provoc. Le spuneam „Ce faci, Gicane? Ești bun, ești mare”, îi relaxam. De exemplu dacă te duceai la unul se ambiționa și nu era de jucat cu ei, erau jucători imprevizibili și orice puteau să facă. Balint a ratat 11 metri, după un sfert de oră a dat gol Stoica și a doua repriză prin minutul 65 mi-a dat-o Gică Popescu și am dat cu mingea în vinclu.
Am avut o satisfacție deplină pentru că în poartă era Silviu Lung în poartă, a fost o plăcere deosebită. Problema era că nu știam să mă bucur, nu am dat multe goluri și Cârțu mă tachina că nu am dat, dar eram mijlocaș în fața apărării și nu puteam să dau goluri multe, am dat oricum trei. Cu Steaua am zis că este Revoluție după ce am plecat de la București, de la Pitești până în Craiova era lumea pe stradă.
Cum a fost perioada petrecută în penitenciar?
– Am luat-o ca atare, făceam antrenamente prin penitenciar, jucam tenis de masă și jucam fotbal și cu deținuții. Nu a fost cine știe ce, nu ai ce să mai faci. Nu vezi că au fost alții care nu au avut nicio treabă și au ajuns la pușcărie, deci asta este viața, în orice țară au fost derapaje și probleme.
Cine dintre foștii colegi v-au vizitat?
– Neagoe și Cristescu m-au vizitat, dacă nu mă înșel. Au fost mai mulți, dar era cam greu să intrii acolo, trebuia să fii pe lista celor care trebuie să vină, probabil voia să vină mai multă lume, dar nu aveam cum să îi primesc. Trebuia să le dau acordul și trebuia să îi iau pe listă și pe cei care îmi aduceau pachete.
Se trăiește greu în penitenciar?
– Nu am simțit nimic, am luat-o ca atare cum ți-am zis. A fost un vis, nu pot să spun că a fost coșmar, coșmar a fost până să ajung acolo, înainte să mă aresteze.
Cu Eugen Neagoe ați mai vorbit și la meci?
– Daa, tot îmi spunea că sunt gras (n.r. râde), chiar îmi era ciudă și el îmi arăta că este ok.