Aproape 30 de milioane de ruși în afara statului lui Putin. Cât de influenți sunt în țările de adopție

Prăbușirea Uniunii Sovietice a făcut ca mulți ruși să se trezească aproape peste noapte că sunt cetățeni ai unor alte state. Unele din acestea au rămas în sfera de influență a Rusiei, în timp ce în altele a fost declanșată o campanie de „derusificare” care, uneori, a fost vădit discriminatorie.

„Derusificarea” dură din Estonia și Letonia

Înainte de anul 1991, anul prăbușirii URSS, țările baltice au fost colonizate pe scară largă cu etnici ruși, mai ales Estonia și Letonia, unde proporția rusofonilor a ajuns să depășească o treime din populație, în mediul urban proporția fiind chiar mai mare.

După obținerea independenței, a început un proces invers, unii dintre ruși repatriindu-se, procentajul lor fiind acum de circa 25% în Estonia și Letonia și aproape 5% în Lituania. Primele două state au refuzat încă din 1991 să acorde cetățenia celor care au s-au stabilit pe teritoriul lor după iunie 1940 – momentul anexării de către URSS – sau descendenților lor. Practic, o mare parte a populației a căpătat statut de „străin”, dobândirea cetățeniei fiind condiționată de un test de cunoaștere a limbii și istoriei letone/ estone și de un jurământ de loialitate.

Restrângerea utilizării limbii ruse

Unii ruși au preferat să plece, iar alții au luat în timp testul cerut de autorități, însă un procentaj estimat la circa 10% al populației ruse încă are statut de „rezident non-cetățean”, ceea ce înseamnă că nu pot vota decât la alegerile locale și nu beneficiază de unele drepturi derivate din calitatea de cetățean UE, precum dreptul la liberă circulație. În timp, Estonia a adoptat o atitudine mai relaxată față de minoritatea rusă, însă autoritățile letone a menținut o linie dură, de exemplu în 2018 fiind adoptată o lege prin care a fost interzisă predarea în limba rusă inclusiv în universitățile private.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Problema minorității ruse a înveninat relațiile țărilor baltice cu Moscova, astfel că Vladimir Putin a inițiat în 2006 un program special de stimulare a reîntoarcerii în țara-mamă a rușilor din țările vecine, însă cu un succes limitat, mai ales că majoritatea rușilor de la Marea Baltică au dobândit între timp cetățenia și se bucură de avantajele statutului de cetățean al UE.

Belarus și Ucraina, pe căi diferite în relația cu Rusia

Mai la sud, în Belarus, situația stă cu totul invers. Deși rușii reprezintă doar 7,5%, limba rusă are statut de limbă oficială, alături de bielorusă. Circa două treimi din populație, folosește ca primă limbă rusa, atât în familie, cât și la muncă. Deși relația dintre dictatorul de la Minsk, Aleksandr Lukașenko, cu Putin a avut și momente tensionate, în  Belarus nu s-a trecut la un proces de „derusificare”, iar acest stat este printre puținii susținători ai invaziei ruse în Ucraina.

Și în Ucraina, rusa a avut până recent un statut privilegiat. Potrivit ultimului recensământ făcut în Ucraina în 2001, ponderea rușilor era de 17,3%, însă aproape 30% din populație a declarat rusa ca limbă maternă. Rușii erau majoritari doar în Crimeea, în timp ce în regiunile Donețk și Lugansk tot ucrainenii depășeau jumătate din populație. Însă rusa rămâne pentru mulți principala limbă de comunicare în familie sau la serviciu. De exemplu, chiar președintele Volodimir Zelenski este rusofon la origine, el începând să folosească limba ucraineană în public abia în ultimii ani.

Rușii ucraineni nu par încântați de „salvatorul” Putin

În 2012, în timpul președinției lui Viktor Ianukovici, s-a dat posibilitatea ca limbile minorităților să capete statut de limbă regională, însă măsura a fost abolită în 2018 printr-o decizie a Curții Constituționale de la Kiev. După anexarea peninsulei Crimeea în 2014, autoritățile au declanșat un proces de „ucrainizare”. O lege adoptată în septembrie 2017 introducea obligativitatea utilizării limbii ucrainene în toate școlile, legea provocând nemulțumirea Rusiei, însă și a Ungariei și României care au reclamat o tentativă de deznaționalizare a minorităților.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Deși rușii reprezintă o pondere importantă în zonele de est și sud a țării, de la începutul invaziei nu au fost raportate cazuri în care populația să salute sosirea armatei ruse. Dimpotrivă, au fost cazuri în care civili de origine rusă i-au admonestat pe militarii trimiși de Moscova, iar în orașe majoritar rusofone, precum Harkiv sau Mikolaiv, se duc lupte grele, cu civilii care sprijină armata ucraineană. Toate acestea în pofida faptului  că Vladimir Putin și-a jusitificat invazia prin faptul că rușii ar fi supuși unui genocid de către autoritățile ucrainene.

Rusa, limba tuturor minorităților din Moldova

În Moldova, rușii reprezintă circa 4,1% din populație, dacă nu este luată în calcul zona Transnistriei, însă limba rusă are statut de „limbă oficială a minorităților”, alături de găgăuză și ucraineană. În 2021, Parlamentul a adoptat chiar o lege prin care rusa urma să capete un statut special, de limbă de comunicare între minorități. Însă legea adoptată de guvernul socialist de atunci a fost respinsă la Curtea Constituțională, în urma unei sesizări făcute de către președintele Maia Sandu.

Chiar dacă minoritatea rusă este redusă numeric, limba rusă este folosit pe scară largă și de către ucraineni și găgăuzi. De altfel, Moldova a oscilat des între o politică externă pro-rusă și una pro-europeană. Guvernele socialiste și comuniste au sprijinit o apropiere mai strânsă de Moscova, în timp ce partidele de dreapta au militat, în general, pentru aderarea la Uniunea Europeană.

În Transnistria, moldovenii și rușii reprezintă fiecare cam o treime din populație, în timp ce ucrainenii trec de un sfert. Mișcarea separatistă a apărut în 1990 tocmai din considerente lingvistice, când autoritățile de la Chișinău au restras limbii ruse statutul de limbă oficială.

Rusa, vorbită pe scară largă în țări cu ruși puțini

În statele caucaziene – Armenia, Azerbaidjan și Georgia – minoritatea rusă este are o pondere foarte redusă de circa 1%, însă limba rusă rămâne destul de utilizată, mai ales în raporturile interetnice din zonă. Armenia rămâne un aliat al Rusiei în zonă, mai ales că Moscova a sprijinit-o în conflictul cu Azerbaidjan pentru controlul regiunii Nagorno-Karabah. Georgia este un stat puternic rusofob, cu aspirații pro-europene și pro-NATO, mai ales după războiul din 2008 când armata rusă a intervenit în Osetia de Sud, o republică separatistă.

Limba rusă este în continuare lingua franca pentru țările ex-sovietice din Asia Centrală – Kazahstan, Kirghizstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan, chiar dacă ponderea rușilor s-a redus mult după prăbușirea URSS. De altfel există variații importante între  aceste state în ce privește minoritatea rusă: de la 0,5% în Tadjikistan la 20,2% în Kazahstan. În unele dintre aceste țări, rusa rămâne limbă oficială sau limbă de comunicare între minorități. Pe plan politic, Kazahstan rămâne un aliat al Moscovei, însă în zonă a crescut și influența Turciei, Chinei sau Arabiei Saudite.