Sport

Dicu, cinefil la Muntenegru – România: „Singing in the rain”, cu „Țucu” și „Tătă”

21.11.2018 | 00:10
Dicu cinefil la Muntenegru  Romania Singing in the rain cu Tucu si Tata

România tocmai obținuse o victorie de moral cu Lituania și mulți au spus că succesul de la Ploiești avenit precum o gură de oxigen, pentru o Națională care încă nu se regăsește. Curând, însă, au reapărut problemele. Accidentările lui Răzvan Marin, Romario Benzar și Alex Mitriță i-au șicanat socotelile lui Contra, unde mai pui că, între timp, selecționerul a fost, din nou, contestat. Pentru Contra, dar mai ales pentru România, meciul cu Muntenegru devenise crucial. Teoretic, era vital să terminăm grupa pe locul 2, iar în al doilea rând, am dorit să-i vedem pe „tricolori” renăscând din propria cenușă. În final, am urcat pe locul 2, elevii lui Contra au făcut un joc neobișnuit de bun dar… am retrogradat în Grupa a 4-a. Curat fatalitate!

Era de notorietate faptul că locul 2 ne oferea șanse în plus pentru calificarea la Euro 2020, în situația în care una dintre câștigătoarele de grupă din Liga C se va califica prin sistemul clasic. E drept, așa cum se întâmplă mai mereu și de data asta am stat la mâna altora. Mai exact, am așteptat ca Lituania să încurce Serbia, lucru care ținea de domeniul ficțiunii. Dar unele basme nu se adeveresc, precum cele legate de echipa noastră, care nu-i prea „frumoasă” ci doar (tot mai) „devreme acasă”. Lituania a încasat-o rău, cu 1-4, unde mai pui că și rezultatul jocului Scoția-Israel, 3-2, ne-a dezavantajat. Oricum, calculele erau foarte complicate, dar după această victorie nu trebuie să fim posaci.

Dicu, cinefil la Muntenegru – România: „Singing in the rain”, cu „Țucu” și „Tătă”

Gigi Mulțescu, un technician recent pus pe liber, a sărit să-i verse în poale lui Cosminel farfuria cu ciorbă fierbinte, taman în ajunul meciului. „Dacă vom termina pe locul 3, atunci e clar că nu mai poate să rămână. Trebuie să vină un nou selecționer, cu un nou proiect pentru perioada următoare. În meciul cu Serbia, nu am jucat nimic până în minutul 40, când a intervenit eliminarea. Ne-au umilit fotbalistic, au dominat”, a spus, printre altele, fostul antrenor al Astrei. Pe undeva, domnia sa era în ton cu alți contestatari ai selecționerului, desi normal ar fi ca un tehnician tocmai dat afară, să se abțină de la lecții. Măcar pe moment… Pe de altă parte, nu doar meciul cu Serbia este un exemplu, pentru că, haideți să ne amintim cât de prost am jucat în remiza de pe teren propriu ( scor 1-1) cu Muntenegru. Acolo s-a ales praful, dar noi trăim amnezii colective și ne amintim doar ce vedem pe rama tabloului, când, de fapt, pictura ne dezvăluie o „natură moartă” în toată splendoarea. Adică, mai pe șleau, i-am bătut pe amețiții de lituanieni, am învins Muntenegrul în deplasare, dar când dăm piept cu echipe mai de Doamne ajută, ne pierdem suflul.

Revenind la jocul propriu-zis, Contra a gândit echipa bine de start, mai ales după ce declarase: „Vom fi nevoiți să atacăm și să revenim repede, pentru ca apoi să pornim noi, pe contraatac”. Selecționerul a riscat și i-a ieșit. Deși Pușcaș a făcut o partidă fantastică la Ploiești, cu balticii, când a marcat în primul său joc ca titular într-un joc oficial, Contra l-a titularizat pe Țucudean, care a marcat, relativ cu noroc. Dar ploaia ține cu cine atacă, iar România a jucat ofensiv în prima repriză, spre deosebire de gazde, care au încercat să speculeze doar greșelile lui Săpunaru și Moți. Viziunea lui Contra, de a miza totul pe atac, cu „piese” precum Chipciu, Keseru, Maxim și Țucudean, dă roade. Problema e că trebuia să ne depășim condiția mai devreme, nu la spartul târgului…

În sfârșit, totul pe atac!

S-a discutat despre faptul că gazdele au intenționat să amâne partida, din pricina faptului că la Podgorica a turnat cu găleata și că abia la finalul meciului expira codul roșu de precipitații. E inutil să mai spunem că și gazdele au jucat în condițiile aceluiași potop, iar asta s-a văzut la golul lui Țucudean. Până la urmă, însă, am asistat la un „film” interesant, iar ai noștri au „cântat” în ploaie pentru că au știut să joace cu plăcere și mai ales, curajos. Pentru vechii cinefili, povestea din Muntenegru a amintit de celebrul musical hollywoodian „Singing in the rain”, numai că, de data asta, artiștii nu au fost Gene Kelly și Debbie Reynolds, ci George Țucudean și Ciprian Tătărușanu, cel care a apărat un penalty.

Într-adevăr, am văzut un alt „film” ca până acum, pentru că, în sfârșit, ne-am luat inima în dinți și am scos fundu’ din poartă, ba chiar am atacat fără menajamente. Dincolo de faza ofensivă (unde trebuie, totuși, menționată sarabanda de ratări, o altă meteahnă veche…), am „vizionat” (că tot făceam paralela cu cinematograful) un Toșca senzațional, care i-a salvat de câteva ori pielea lui Moți și un Maxim curajos. Din nefericire, Moți și mai ales Săpunaru au jucat în altă „producție”, cel puțin ultimul, care a comis un penalty „horror”, total inexplicabil la experiența sa.

La un moment dat, chiar am visat că vom câștiga grupa, dar până la urmă, e momentul să privim situația cu maturitate. Ne-a plăcut spectacolul, a fost un pas înainte. Tragedia este că mereu ajungem în situații limită din care, nici alde Van Damme sau Bruce Willis n-ar putea ieși, în cazul în care ar juca fotbal. Așa se întâmplă când ești dependent de alții și când nu știi să-ți gestionezi propria viață. Asta se întâmplă și în fotbal și în „profan”.