Dicu, despre „accidentul” care ne-a pus Planeta-n cap: Blestemul Neagu și Eva Kiss, cântăcioasa care ne-a tăiat genunchii

Pentru a accede în semifinalele Campionatului European, România avea trei șanse: victoria în meciul cu unguroaicele, remiza și chiar o înfrângere, la o diferență de numai două goluri, dar ultima variantă era posibilă doar în funcție de rezultatul jocului Germania-Olanda. Din păcate, nu putem trage linia finală în privința calificării, deoarece partida dintre nemțoaice și batave a debutat după apariția acestui editorial…

Ei bine, până la urmă, s-a întâmplat exact ce nu ne doream, adică „tricolorele” au pierdut cu 29-31, după un joc în care Eva Kiss (nu cântăreața din anii ’80, ci portărița unguroaică) a fost desemnată MVP-ul partidei. De ce? Pentru că, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori, am jucat împotriva noastră. Dacă am fi transformat măcar aruncările de la 7 metri, care au fost trimise în ridicol, am fi bătut o echipă care nu a arătat o valoare superioară. Dar complexele de tot felul, de la tarele fizice la cele psihice, și-au spus cuvântul. Iarăși, românii sau româncele, în speță, stau la mâna altora. Este frustrant, pentru o generație care, potrivit declarațiilor oferite pe parcursul turneului, dorea să-și îndeplinească „visul”, adică un titlu continental.

Dicu, despre „accidentul” care ne-a pus Planeta-n cap: Blestemul Neagu și Eva Kiss, cântăcioasa care ne-a tăiat genunchii

În preziua jocului, selecționerul echipei maghiare, Kim Rasmussen, nimeni altul decât cel care a cucerit Liga Campionilor cu CSM București, în 2016, își avertiza elevele în privința Cristinei Neagu, pe care, indiscutabil, o privea drept pericolul numărul 1. „Dacă Neagu joacă așa cum a făcut-o contra Norvegiei, atunci româncele vor câștiga nouă jocuri din zece. Indiferent ce face antrenorul advers, nu este niciun dubiu că e cea mai bună jucătoare din lume. Buceschi și Geiger joacă, de asemenea, cu încredere, dar jocul României e dependent de Neagu”, a spus tehnicianul danez. Și se pare că a găsit soluția… finală, ca să folosim un termen istoric de hidoasă aducere aminte: Neagu a părăsit meciul în chinuri, după o „schemă tactică” bine pusă la punct… Chiar dacă există specialiști care susțin că Neagu nu și-a calculat pașii înaintea momentului ciocnirii cu unguroaica Planeta, intervenția a fost excesivă și probabil că efectele vor fi de durată.

Crina Pintea, „ Simply the Best”!

Dincolo, însă, de aura și de drama Cristinei Neagu, care, după primele informații, ar putea vizita, din nou, secția „chirurgie”, trebuie admirată, din nou, atitudinea Crinei Pintea, probabil cel mai bun pivot din handbalul feminin. În rest, cu tot respectul, nu prea mai avem ce aplauda, după acest „naufragiu”, total explicabil. În primul rând, vorba antrenorului danez, trei sferturi din strategia României stă în jocul lui Neagu, iar în al doilea, la capitolele „psihic” și „tactic” există carii uriașe.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 30 de ani. Mărturia unui copil de 4 ani i-a dat de gol pe autori

Ambros Martin a greșit partitura

Așa cum suntem noi, românii, obișnuiți, începem orice turnir vârtos, iar apoi dăm senzația că ne topim. În prima parte a meciului, echipa pregătită de Ambros Martin a dominat, dar o sumedenie de pase greșite, neatenția și un gol stupid primit în ultima secundă au făcut să intrăm la pauză cu neverosimil 17-17. Iar faptul că, deși la linia de 9 metri am stat bine, selecționerul a greșit tactic în privința jocului pe extreme, unde fetele noastre au fost, practic, inexistente. Mai mult, la debutul reprizei secunde, unguroaicele și-au arătat colții, conducând pentru prima oară, pe tabelă. Apoi, diferența de scor devenise, ca într-un coșmar mai mult sau mai puțin anticipat, de 5 goluri. Asta, pentru că, iarăși, nu am știut să ne gestionăm atuurile… Oare, a câta oară? Nu e doar „boala” handbalului, e blestemul sportului românesc, care ne-a surâs la majoritatea meciurilor decisive din Cupa Davis, la declinul gimnasticii sau la tăvălelile Naționalei de fotbal.

După meciul cu Spania, am fost tentat s-o „taxez” pe Crina Pintea, pentru că am trăit cu impresia că sărise pârleazul în semicerc, cu declarația:” După cum se vede, nimeni nu e de partea noastră. A fost o luptă grea, împotriva arbitrilor, împotriva tuturor”. Deși e iritant de penibil să dai mereu vina pe alții (n.r asta e mai mult o chestie tipică fotbaliștilor…), trebuie să recunoaștem că, în partida de azi, arbitrele au tolerat jocul agresiv al unguroaicelor, care a culminat cu faultul grobian asupra Cristinei Neagu, a cărei agresoare, Planeta, nici măcar nu a fost eliminată două minute. Sigur, asta nu scuză blocajele mentale ale elevelor lui Ambros Martin și nici faptul că, de mai multe ori, „killerițele” galben-albastre s-au crezut, parcă, într-o ficțiune istorică depășită și au tras, cu sete, în plexul portăriței maghiare, în loc să nimerească plasa porții. D’aia a cântat Kiss, la final, pentru că a avut plămânii tari… Noroc cu Dedu a noastră, care a limitat proporțiile scorului și ne-a redat speranța pentru o semifinală cu Rusia, pentru că, după suprimarea – la propriu – a Cristinei Neagu, nu ne puteam aștepta decât la avalanșă de goluri primite…

Una peste alta, a fost și rămâne o seară ternă, chiar tristă, indiferent de rezultatul partidei Germania-Olanda. E dureros să-ți pliezi destinul pe mușchiul altuia, iar dacă cumva n-ai altă șansă pe moment, e bine să te trezești rapid, ca să nu devii penibil. Sau în cel mai bun caz, să nu pleci pe targă, precum Cristina Neagu…