Dicu, despre trecerea lui Ilie Balaci: Îngerul Blond s-a întors în Rai

O zi liniștită de duminică. Urma ca diseară să scriu editorialul după meciul Craiovei cu Steaua. Sună telefonul: „ Ai auzit ce s-a întâmplat? Vezi că te va șoca! A murit Ilie Balaci!”. De atunci, îmi tremură mâinile. A fost, poate, cel mai bun fotbalist al României, deși unii vorbesc despre Hagi sau despre Dobrin. La noi, la olteni, Ilie Balaci nu e un fotbalist, ci un Înger. Care s-a întors unde îi e locul, adică în Rai.

Ilie Balaci a șocat prin tot ce a făcut. Prin tot ce este. A driblat, a uimit lumea arabă prin rezultatele sale ca antrenor, a iubit, a pătimit. A fost fulgerul acelei dinamite care s-a numit „Craiova Maxima”. Din păcate, nu a avut șansa să joace la un Campionat Mondial, dar asta li s-a întâmplat și altor jucători de geniu. Ilie Balaci este important mai mult pentru sufletul pe care l-a împărțit celor din jur, decât pentru farmecul pe care l-a răspândit pe gazon. El este nu doar bucuria și nebunia Olteniei, din păcate atât de încercată de asemenea lovituri, cât și bucuria unei țări care trebuie să reînvețe să trăiască. Pentru că Balaci a izbutit în viață prin bucuria de a trăi. E drept, dezamăgit în ultima vreme de conflictele care macină Craiova fotbalistică, s-a retras în tristețe. Dar toată viața lui a fost un tip onest și rămâne un om bucuros, chiar și acolo unde a plecat.

Dicu, despre trecerea lui Ilie Balaci: Îngerul Blond s-a urcat în Rai

La auzul veștii referitoare la moartea lui Nichita Stănescu, poeta sârbă Desanka Maksimovic s-a ridicat din pat, deși era țintuită de o boală necruțătoare și s-a așezat la mașina de scris. Nu vă redau poezia, pentru că nu e vremea versurilor și nici a contemplației. La auzul veștii referitoare la trecerea lui Ilie Balaci, multora dintre noi ne tremură mâinile și picioarele. Dar trebuie să mergem înainte, pentru că dacă îl iubim pe Ilie Balaci, atunci știm că el a mers mereu înainte și că aceasta este forța unui bărbat, dincolo de talentul său. Ilie Balaci a fost și rămâne un mergător. Chiar și la pasa aceea pe care i-a dat-o lui Boloni, la celebrul gol cu Italia, de pe fostul „23 August”, Balaci a mers. Și în ciuda focului din sufletul său oltenesc, a mers calm.

Pentru România, Ilie Balaci trebuie să însemne, dincolo de performanțele sale sportive, ideea de putere și de familie. Este un om pentru care cei dragi au însemnat cel mai mult, pe lume. Știu ce vorbesc, pentru că Lorena, fiica sa, îmi este prietenă încă din adolescență. Balaci n-a… călcat pe bec, precum alți fotbaliști. Familia și Craiova sunt cele două Raiuri în care a respirat Ilie Balaci. Acum s-a mutat în al treilea… Este puternic în tot ce a făcut și în ce face, pentru că, în continuare face. Inspiră.

Amintiri cu Ilie Maximus și cu George Mihăiță

Dacă a existat „Craiova Maxima”, atunci, cu siguranță, Balaci este Ilie Maximus. Nu este o „legendă”, cum spun unii, este un ADEVĂR. Am avut bucuria să-l cunosc în urmă cu mulți ani, la prima ediție a Cupei Presei la fotbal. Lucram la o revistă dedicată tinerilor, condusă de actorul George Mihăiță, un alt om care a construit multe vieți, în jurul său. După unul dintre meciuri, la noi a venit și Ilie. Lorena era colega noastră și Ilie venise să ne vadă cum mâncăm bătaie… de la nu mai știu ce echipă. Mai erau Radu Voina și fetița lui, Buruța. Chiar dacă am pierdut meciul, la final, Mihăiță l-a invitat pe Ilie să rămână cu noi, la un pahar cu bere. Săracu’ a plătit toată naveta… Și tot atunci am aflat că…. mâncarea sa preferată este ciolanul cu fasole…

Ilie Balaci, dincolo de șocul pe care ni l-a produs, rămâne un zâmbet larg. Pentru că acest om trebuie să ne învețe, în continuare, ce înseamnă să poți fi fermecător în tot ce faci. Eroica lui renunțare la această lume trebuie înțeleasă drept o evadare din claustrarea unui lift, rămas între etaje. L-au măcinat scandalurile și mai ales eterna ciondăneală de tip oltenesc. L-au ros idioții din jur și prietenii care l-au stors de energie. Dar a rămas un Înger și s-a grăbit să meargă printre cei de rangul său.

În sufletele multora dintre noi e întuneric, pentru că facem economie. În sufletul lui Ilie e Lumină, pentru că n-a orbecăit niciodată pe coridorul care duce la hidrocentrala iubirii. Asta a făcut toată viața. A iubit. Chiar dacă, uneori, când era antrenor la Craiova, mai arunca cu gheata către capul vreunui arbitru…. Așa sunt oltenii, năvalnici, dar îți oferă sufletul, poleit cu Îngeri, atunci când ești Om.

„La Craiova, mulți nu știu fotbal!”

Apropo de șocurile pe care ni le-a produs Ilie, îmi amintesc că, în urmă cu mulți ani, citisem un interviu de-al lui, în care afirma:„ La Craiova, mulți nu știu fotbal!”. Și da, așa e, pentru că altfel ar pune piciorul pe minge și nu s-ar mânca între ei. Ilie Balaci trebuie să însemne pentru Craiova fotbalistică de astăzi „unitate”. Asta și-a dorit El. Sunt prea multe tabere într-un oraș militarizat de hei-rup-urile orgoliilor.

Digisport.ro

Statul plătește 138.000.000 $ din cauza ”celui mai înfricoșător monstru”, condamnat la 360 de ani de închisoare

Ilie Balaci câștiga bani din fotbal de la vârsta de 10 ani. A fost un fenomen, din punctul de vedere al carierei. E drept, mai târziu, deși era în plină ascensiune, fuma și câte un pachet de țigări, zilnic. Dar, dincolo de această nebunie, a știut să-și creeze o viață și mai ales să-și protejeze familia, despre care vorbeam mai sus. El este important nu doar pentru ce a fost, ci mai ales pentru ce va fi. Oltenii și Românii ar trebui să caște urechea la pulsul lui, care, în ciuda veștii pe care am aflat-o azi, bate puternic. Chiar și din Rai, acolo unde se întorc Îngerii, după ce ne lasă, un pic, să le mângâiem aura, pe Pământ…