Dicu, furios după dezastrul CFR Cluj – Dudelange 2-3: Eroii Feleacului, cascadorii râsului!

„De la ’907 am fost primii puşi pe fapte, cu echipa Clujului, mândria Ardealului…”  Aşa începe imnul echipei CFR Cluj şi mare dreptate a avut autorul versurilor, pentru că, într-adevăr, nu ne amintim ca vreo altă echipă românească să fie măcelărită de o formaţie din Luxemburg. Am asistat la cea mai mare ruşine a fotbalului românesc, cel puţin din ultimii 20 de ani, dacă nu de mai mult timp. De altfel, Dudelange a oferit un generos antrenament cu public pe arena din Gruia, în timpul căruia, până aproape de final (când oaspeţii au lăsat-o mai moale), elevii năucului Conceicao n-au contat nici ca jaloane. Necalificarea şi tot „tacâmul”, adică scorul general de 2-5 (aproape ca într-un set de tenis…) reprezintă managementul gângav al unei echipe de „savanţi” care s-au obişnuit cu măreţia vremurilor trecute, fără să observe colbul în care se îneacă acum.

S-a vorbit mult despre alte prestaţii penibile ale unor echipe româneşti, în faţa unor formaţii precum 17 Nentori, Pobeda Prilep, Skonto Riga, Knattspyrnufelag şi aşa mai departe. Dar, parcă, niciodată, decăderea n-a fost atât de mare. Şi până la urmă, să fim sinceri, când te bate o echipă de giurumele, tu ce eşti? Sigur, se poate spune că luxemburghezii au arătat anumite calităţi, dar că să ajungă în postura de a se juca în acest stil, ca pisicuţa cu şoricelul, cineva trebuia să-i lase să zburde. Ceea ce s-a şi întâmplat şi mă întreb, sincer, oare câţi peri albi i-au crescut domnului Iuliu Mureşan, altfel un preşedinte echilibrat (pe vremuri), când şi-a amintit cum declara, dăunăzi, cu calm, că nu se pune problema schimbării lui Conceicao. Conceicao, care, fără a exagera, crează, de mai multă vreme, imaginea autistului perfect.

Dicu, furios după dezastrul CFR Cluj – Dudelange 2-3: Eroii Feleacului, cascadorii râsului!

M-a uimit Ilie Dumitrescu, în momentul în care a afirmat:” Nu mă simt umilit. Este evident progresul fotbalistic din aceste ţări!”. Dar, oare, când începi să iei derapajul drept normalitate, nu e o problemă? Sigur, fotbalul din ţări precum Luxemburgul, Malta, etc, a crescut considerabil. Dar nenorocirea e în ce hal am picat noi! Poate că ne imaginăm că suntem mai buni decât în realitate, iar presa şi mai ales televiziunile au o mare vină în acest sens, pentru că, pentru a-şi vinde „marfa”, cosmetizează un campionat care nu mai oferă aproape nicio echipă vizibilă pe continent. Asemenea episoade ne pun, pasager, cu picioarele pe pământ, pentru că, în general, fotbalistul român, când se vede un pic tractat din mizerie, în prima pauză bea o bere şi uită.

„Gaură” de 10 milioane de euro, un exemplu de „management”

Un proverb spune că „de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”. Cam aşa se întâmplă şi la Cluj. Investiţii făcute după urechi, un antrenor care gândeşte cu ceafa strategia unei duble manşe, o echipă care îşi desconsideră adversarul… Toate acestea sunt rezultanta unui management de spălătorie de bloc, unde o mână o clăteşte pe alta. Adică, mai exact, o curăţă de vreo 10 milioane de euro, cât ar fi însemnat calificarea CFR-ului în Europa League, cu toate beneficiile de acolo…

Pur şi simplu, la scorul de 3-0 pentru Dudelange, trăiam cu impresia că jucătorii clujeni vor pierde la scor de neprezentare. Şi mai bine nu se mai prezentau, inventau ei un motiv plauzibil sau chiar puteau rămâne în Luxemburg încă de la meciul tur, ca să se angajeze ca bone, ospătari, felceri de omizi ori chiar pe post de ponei, buni de călărit de puştii din grupele de copii şi de juniori, pentru că la nivelul acesta au jucat. Să n-ai o strategie pentru viitorul îndelungat, să pariezi pe gloabe care abia mai calcă pe teren, e ceva… de la inadmisibil în sus, pentru un club cu pretenţii. Un club, însă, falimentar din aproape toate punctele de vedere, care se vede în postura de a juca, anul viitor (dacă va mai fi ocazia) de la egal la egal cu nişte echipe care abia au încăput pe harta fotbalului.

În concluzie, chiar dacă Dudelange nu a arătat deloc rău, cumplit este felul în care CFR-ul a tratat această „dublă”, din toate motivele. Şi când te gândeşti la o echipă care, pe vremuri, făcea furori în Champions League iar acum face furouri la cea mai ieftină fabrică de confecţionat iluzii din România, te apucă bâzdâcul. Să vedem, însă, ce soluţii „radicale” vor adopta şefii clubului clujean. Poate… radical din mizerabil, la pătrat…