Dicu râde de „derby-ul” U Craiova – CFR: În OZN-ul din Bănie, fotbalu-i pe veresie!

O vorbă din popor zice că la pomul lăudat nu-i bine să te duci cu sacul, nu de alta, dar tristețile pot deveni complicate și pot căpăta multe fațete… Sub același sistem al pierderii de vreme, oblojită cu satisfacția platonică de a te face pe tine însuți de râs, cu har inconfundabil, a stat și „derby-ul” inițialelor, CSU-CFR. Craiova și Clujul au pus-o de un 0-0 letargic, iar dacă meciul nu s-ar fi disputat în condițiile unui play-off, mulți dintre noi am fi crezut că avem de a face cu un blat. Glumim și noi, dar, cine știe… Dacă tot am aruncat piatra, să vedem ce nebuni vor sări s-o scoată din apă…

Dincolo, însă, de orice suspiciune forțată, iar semnele de întrebare se nasc dintr-o simplă analiză psihologică (adicătelea, cât creier pane poate avea o echipă care își poate imagina că, jucând un astfel de „fotbal”, capătă mutră de echipă europeană?), am asistat la unul dintre cele mai jenante momente ale campionatului, asta în cazul în care „jenant” suportă grade de comparație. Am văzut două echipe sterile, care visează la titlul de campioană. Sigur, trupa lui Dan Petrescu are circumstanțe atenuante, pentru că – teoretic – un punct îi era de ajuns, pe sistemul mioritic „tot ce e moca, e bun”. De partea cealaltă, parafrazând o reclamă tv, Craiova o să joace fotbal când o să joace Lady Gaga, rugby.

Dicu râde de „derby-ul” U Craiova – CFR: În OZN-ul din Bănie, fotbalu-i pe veresie!

Fără Koljic, „Știința” are colici! Cam asta este concluzia legată de prestația liniei ofensive a echipei păstorite de Devis Mangia. Au simțit-o și jucătorii, în teren și suporterii, în tribunele mâncătoare de semințe sau în fața televizoarelor care îngurgitează energii negative și răspund cu aceeași monedă. Asta, pentru că, de ani buni (nici nu mai știm să numărăm deceniile!), oltenii s-au sprijinit într-un idol, pe care l-au transormat în cârjă, uitând că acest sport păcătos se joacă în echipă.

Până nu demult, șamanul Craiovei era Mitriță, numai că el a ales libertatea și acum trăiește fresh și foaie-verde, ca paraiul… Se vede, însă, treaba, că fără Mitriță și cu una-două absențe din lotul actual, echipa din Bănie seamănă cu o grădiniță de pitici, condamnată să-și compătimească eterna speranță, pierdută într-un OZN dispărut în spațiu și în timp. O asemenea trupă, care se dovedește incapabilă să urce în atac mai mult decât lumina rece a artificiilor emanate de suporterii creduli, nu merită – după ultimele evenimente, iar aici ne referim și la jocul cu Viitorul, din Cupă – nici măcar să joace în play-off. Mor de râs când îl aud, la Digi Sport, pe antrenorul Mangia:„ Am depus toată energia în teren! Suntem sclavii rezultatului…”. Păi, maestre, dacă joci „trei meciuri, foarte, foarte dificile, într-o săptămână…”, dar știi să le gestionezi, înseamnă că te numești echipă de fotbal. Dacă dai rasol, asta se numește „meserie pe veresie”… Cu tot respectul pentru performanțele anterioare ale italianului, în acest moment pare să fi scăpat șareta din frâie și conform principiilor elementare ale fizicii, cașcaraveta se va duce cu oiștea-n gard.

E de râsul lumii ca, după ce-l vinzi pe Mitriță pe un munte de „filipești” (ăsta e un sinonim la „parale”, în anumite zone din Oltenia) să nu cumperi și matale, nea patroane, un atacant mai de Doamne ajută… Ce variante ofensive oferă o bancă de rezerve cu Bărbuț și cu Drăghici, ambii jucători de bandă? Sigur, asta este o întrebare retorică și nici măcar un răspuns tardiv n-ar schimba situația, pentru că răul a fost deja făcut.

Dan Petrescu a rămas dator

Dincolo de căderea bombastică a Craiovei sub perna propriului său vis nerealist, a surprins și letargia echipei pregătite de Dan Petrescu. Obturat de „obiectivul” îndeplinit, „Bursucul” n-a realizat că poate da lovitura de trei puncte pe stadionul-OZN, afacere care l-ar fi avantajat enorm în lupta pentru titlu. S-a angajat și el, mângâiat de interesul simplist, într-o lene grosolană. Dacă oltenii n-au mutre de play-off, la felul în care au jucat de data asta, clujenii duc în derizoriu ideea de „lider”. Asta, dacă mai putem vorbi despre derizoriu în Liga 1, fără să plângă de râs toate morsele și pinguinii de la ambele Poluri.

„Ciupeală” și deziluzie

Am văzut la muncă silnică două echipe cu pretenții europene. Din păcate, nu am observat vreun meci de fotbal, ci am asistat la o adevărată lecție de evaziune. Ambele combatante au așteptat „la ciupeală” și până la urmă a venit izbăvitorul fluier de final, un zgomot care, în mod firesc, ar fi trebuit să se transforme în semnul de încolonare al spectatorilor către casele de bilete, de unde ar fi trebuit, cu pioșenie, să-și primească banii, înapoi.

Parafrazându-l pe Cornel Dinu, trăim vremuri „discutabile”. Dacă acesta este nivelul „vârfului” campionatului, nu e de mirare că ieșim din Europa mai repede decât izbutim să ne tragem respirație. Ideal ar fi să ne debranșăm de la speranță, dar, nu-i așa, fotbalul e un drog și continuă să ne macine. Cu mângâierea deziluziei…

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni