Editoriale

Dicu, sarcastic după CFR Cluj – U Craiova: Dineu cu strâmbi și cu miel sinucigaș

13.05.2019 | 00:17
Dicu sarcastic dupa CFR Cluj  U Craiova Dineu cu strambi si cu miel sinucigas

Întâlnirea dintre CFR Cluj și U Craiova avea o miză palpabilă. Dacă echipa lui Dan Petrescu tranșa ostilitățile în favoarea sa, titlul pleca mintenaș către Gruia. Dacă juveții își adjudecau victoria, aceasta ar fi funcționat, vorba inegalabilului Nea Mărin Viteazul, ca „o respirație bușon la bușon”, menită să mai resusciteze o țâră FCSB-ul, în visul său straniu de a mai pune mâna pe campionat, la spartul târgului. Drept și prin urmare, totul a început cu niște tachinări filosofice de tot râsul, venite, evident, dinspre Aleea Alexandru. După ce trupa lui Teja a mitraliat echipa despre care se spune că ar fi păstorită de Viktor Orban, pe sistemul „în urma furtunii, un stâlp de telegraf a căzut de cinci ori peste Sepsi Sf.Gheorghe”, Becali l-a luat la periat pe finanțatorul oltenilor, Rotaru, doar – doar „Știința” o reuși vreo minune.

Valiza cu… acatiste (nu vă gândiți la altceva!) n-a poposit, însă, în Gruia iar Universitatea Craiova a oferit cea mai solidă lecție de infantilism și de neputință. Alb-albaștrii au pierdut lamentabil, „mai” lamentabil decât și-ar fi dorit până și adversarii lor, fapt care ne îndeamnă să-i dăm dreptate lui Mitică Dragomir, care vorbește despre blaturi eterne. Numai că, de data asta, am fost spectatorii unei magii, în sensul în care o echipă de gorobeți, în speță Craiova, s-a păcălit pe ea însăși, semn că bancurile cu olteni capătă alte valențe.

Jucătorii celor de la CFR Cluj sărbătresc titlul după meciul cu Craiova
Jucătorii celor de la CFR Cluj sărbătresc titlul după meciul cu Craiova

Dicu, sarcastic după CFR Cluj – U Craiova: Dineu cu strâmbi și cu miel sinucigaș

Lingușelile lui Becali la adresa lui Rotaru n-au avut decât darul de a ne face să râdem, încă o dată, de umorul involuntar al finanțatorului FCSB. Când își revine din starea de Superman, nea Gigi se transformă în My Little Pony, cu o blândețe aparte, din care a dispărut toată durerea și întristarea bețiilor sale cu orgolii și cu violențe verbale. Cu toate astea, gestul său era inutil, din start. Craiova își juca propriul interes, iar (cel puțin) un egal i-ar fi satisfăcut interesul, adică obținerea locului 3. Au mai jucat juveții împotriva propriului lor profit, atunci când au ajutat Steaua în detrimentul Rapidului lui Mircea Lucescu (un 2-2 discutabil cu „giuleștenii”, pentru cine își mai amintește) și au pierdut tot. Așadar, cel puțin teoretic, ar fi fost logic să priceapă și ei că nu se dă cioara din mână pe egretele înfipt în gard și că dacă joci contra curentului, valul… vine peste tine. Ei bine, cei care cred cu sfințenie în „maxim(a)” s-au minimalizat fără ajutor extern. Ba din contră…

Dincolo, însă, de rezultatul de 1-0 și de deznodământul final al acestui sezon, trebuie remarcat, încă o dată, că Gigi Becali – pentru că, paradoxal, el este principalul pierzător al acestui meci – gândește ca un vechil. Se vede de la 50 de ani lumină că n-a jucat fotbal în viața lui… Domnia sa crede cu sfințenie în scenaritele pe care le-a visat la supeul de broască țestoasă cu brânză de oaie, servit în Grădina Ghetsimani și e convins că nălucirile sale se petrec și pe gazon. Ei bine, dincolo de ce vor patronii, de multe ori, jucătorii cad la învoială, în teren. E o lege nescrisă a fotbalului, pe care, uneori, nici măcar marii aranjori ai lumii, de la Tapie la Nea Jean și nici măcar marii cinstiți (dacă o mai fi vreunul…) n-au reușit s-o „abroge”. Nu te pui cu fotbalistul, dacă el vrea să dea lumea peste cap. Aici poate interveni doar imposibilul… Acesta pare să fi fost și scenariul inițial al acestei seri, numai că băieții lui Dan Petrescu habar n-au avut ce Haplea-n izmene au întâlnit pe teren, drept și prin urmare s-au trezit în postura de a-i bate pe olteni, aproape fără să vrea…

Bălănel și Mieunel, un balet cam tâmpițel

În prima repriză, meciul a semănat cu un film de desene animate, din perioada comunistă, de tipul „Bălănel și Mieunel”. Dansul a fost desuet, coloana sonoră leșinată, iar lentoarea a pus stăpânire pe situație. Craiova și-a asumat, din start, condiția de miel dus la tăiere, iar figura posacă a lui Cornel Papură, dezarmat încă dinaintea primului fluier al lui Hațegan, ne-a făcut să ne întrebăm dacă nu cumva antrenorul oltenilor a fost, într-o viață anterioară, menajera lui Nostradamus și o fi aflat, prin gaura cheii, rezultatul final al meciului. Nu de alta, dar regia jenantă a dat apă la moară celor care înclină să creadă că meciul nu s-a jucat sub auspicii tocmai… normale.

Fanii celor de la CFR, fericiţi după meciul cu Craiova
Fanii celor de la CFR, fericiţi după meciul cu Craiova

După ce Craiova a luat, pe nerăsuflate, un gol nevalidat de arbitru, Renato Kelic s-a gândit să facă dreptate și l-a trântit, inexplicabil, în careu, pe Păun. A marcat Culio, dintr-o lovitură la care Mirko Piglacelli a mimat un plonjon, de care până și fierelor de iarbă le-a fost greață… Asta, până ce, alb-albaștrii se temeau ca nu cumva să se termine primul sfert de oră fără să ia gol, iar pe băncile de rezerve toată lumea era calmă, ca la un spectacol de balet, în timpul căruia e rușinos să-ți sufli nasul…

Naivii au sperat că, în repriza secundă, vor vedea un pic de fotbal. Aș! După ratarea lui Fortes, craiovenii au jucat de-a latul terenului. N-au riscat și s-au crezut deștepți pentru că, na, știau ei ce știau. A fost un joc… jucat pentru că trebuia să se joace, de dragul rutinei. Un meci strâmb, a cărei logică a stat în amalgamul nostru fanariot de pseudo-trăiri și de Efecte Placebo, care țin loc și de analgezic și de euforie.

Deac, Hoban și Vinicius, „alb-albaștri” sub acoperire

Ciprian Deac a lobat, spre final, ca și când ar fi vrut să fie sigur că nu va marca. Hoban a faultat în careu, dar când nu e pus la curent cu „ostilitățile”, Hațegan e cel mai cinstit om din lume, mai ceva ca Petrini al lui Marin Preda. Vinicius n-a sărit la o fază fixă, invitându-i pe elevii lui Papură să marcheze, dar până și Mefisto a râs de o asemenea glumă penibilă și le-a întortocheat țurloaiele juveților. Pe scurt, până și clujenii i-au ajutat pe craioveni să-și îndeplinească „obiectivul”, dar ăștia nici măcar de un blat civilizat n-au fost în stare… U este o echipă atât de firavă, că până și la radiografie nu-i apar decât fumul din cap și fița fără pic de… acoperire.

Până la urmă, Dan Petrescu și ai lui și-au făcut treaba. Au câștigat un nou titlu, în condiții bizare, e drept, dar ce poate fi mai ciudat decât un campionat în care extra-fotbalul ține locul fotbalului? A fost, probabil, unul dintre cele mai urâte sezoane. Gargară, scandaluri, calitate sub nivelul femurului șarpelui. Chiar și ca jurnalist ți se usucă pielea, de jenă. Cum să te duci seara, lângă iubită sau soție și să-i povestești ce ai văzut și ce fel de meserie ai? „Iubita mea, n-am trăit nici măcar un blat veritabil. Ăștia nici măcar proști nu știu să fie!”…

Iar în privința cupelor europene care bat la ușă, vorba regretatului Gheorghe Dinică:„ Presimt vremuri nasoale!”