Dicu scrie după eliminarea CFR-ului din Liga Campionilor! Culio, un exponat simptomatic pentru Cimitirul Elefanţilor

CFR Cluj este doar o umbră a ceea ce majoritatea credeam că este. Echipa porumbelului voiajor Conceicao a remizat, 1-1, la Malmo şi a ratat calificarea în turul următor al preliminariilor Champions League.

Eroul negativ al meciului a fost Juan Emmanuel Culio, eliminat în minutul 77, ca urmare a unui fault inconştient. Totuşi, dincolo de jocul în sine, episodul este grăitor pentru modul în care unii privesc fotbalul, ca pe o „ciupeală”.

Fost-ai lele, cât ai fost!

În înţelepciunea sa ancestrală, ţăranul român are o vorbă:” Fost-ai lele, cât ai fost!”. Cam asta ar trebui să-i audă urechile şi argentinianului Culio, care a gafat… memorabil în meciul de la Malmo, lăsându-şi echipa în inferioritate numerică, după o intrare gratuită, la centrul terenului, în condiţiile în care, cum – necum, CFR-ul păstra şanse de calificare, pentru că suedezii tocmai căzuseră în halba cu melancolie. La experienţa sa, în timp ce clujenii aveau nevoie să marcheze iar încrederea le scăzuse, Culio a făcut exact opusul a ceea ce trebuia să facă. Pe undeva, faultul a amintit de cel al lui Jean Vlădoiu, în meciul cu Elveţia de la World Cup ’94, numai că acolo, atacantul Naţionalei intrase ca buldozerul din dăruire, precum taurul, nu din prostie, ca găina bearcă, aia de se vâră singură sub satâr. Culio, aşa cum au observat şi alţii, trăieşte şi acum de pe urma meciului senzaţional de la Roma, care pare să-i fi asigurat pensia, până la adânci bătrâneţi. Dacă Ilie Dumitrescu, spre exemplu, l-a „urzicat” destul de aspru pe argentinian, preşedintele Mureşan s-a gândit să-i acorde circumstanţe atenuante, precum Mamiţa, lui dom’ Goe şi să-l plimbe cu trenul de plăcere prin hăţişurile limbii de lemn:” Culio joacă cu prea multă determinare, dar la experienţa lui nu trebuia să rişte ”. Un fel de „Ana are mere”, dar povestea e ceva mai complicată, pentru că aici nu e vorba doar despre „experienţă” ci mai ales de… inteligenţă. Care a fost sublimă dar i-a lipsit cu desăvârşire mijlocaşului clujean, asta ca să rămânem în zona lui Caragiale…

Experienţă sau secţia de geriatrie?

Acum, sincer vorbind, nu-i prea mare bai că formaţia din Gruia nu s-a calificat. Până la urmă, a eşuat tot în preliminariile Europa League, acolo unde, foarte probabil avea să ajungă şi după încă un tur în Champions League, dacă ar fi jucat tot în halul acesta. Doar că, la cum „prestează”, jucătorii lui Antonio Conceicao n-au prea mari şanse de a răzbi nici în grupele celei de-a doua competiţii continentale şi abia atunci să vezi scandal… Dar totul ţine de „strategie”.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Marea problemă a cluburilor noastre este că mereu confundăm „experienţa” cu secţia de geriatrie. Nu ştim când să renunţăm la dinozauri sau măcar cât să-i folosim şi în ce condiţii. Apoi, dom’ antrenor, când ai echipă cu abonamente la Clubul Seniorilor, nu epuizezi schimbările în minutul 60… Sigur, motivele necalificării sunt multe, de la plecarea lui Nea Puiu Ăl Mic pe uşa din dos şi până la implantul forţat al lui Conceicao, care a creat o atmosferă de service, în care cauciucul ars al roţii de rezervă miroase a fuşeraie şi a dezastru. Faptul că în tur s-a înregistrat un rezultat nefavorabil, la care se adaugă prestaţia sub mediocră a majorităţii jucătorilor şi mai ales accidentarea lui Deac, au făcut ca trupa „feroviară” să se tamponeze singură. Dar principalele motive ale regresului acestei echipe ţin de managementul defectuos, în condiţiile în care, până nu demult, CFR-ul dădea lecţii în materie de organizare şi de politică de achiziţionare a jucătorilor. O fi scăzut „sacul”, că altfel, o asemenea răsturnare de situaţie este, cel puţin, debusolantă… Şi colac peste Feleac, acum vor să-l repatrieze şi pe Lacina Traore, care n-a rupt gura târgului pe nicăieri pe unde a hălăduit, semn că povestea cu Juan Culio n-a fost o întâmplare.

Moda fosilelor continuă: Andrei Cristea? Ar fi delir…

Cum spuneam, la CFR e ca la garajele de pe centură, unde priceputul blocului, un fel de „Dorel”, mai pune o sârmă, un chiştoc, în locul piesei originale, că n-are alte soluţii. Numai că, în condiţiile în care campioana en-titre a ajuns Cimitirul Elefanţilor, lucrurile se complică. Iată, aşadar, cum se câştigă titlul în România, după un sezon plin de tromboane! O trupă mediocră, ponosită, care face pe zbirul în Liga 1 Betano, cum dă de nişte suedezi în izmene (pentru că, să recunoaştem, Malmo nu e cine ştie ce echipă…), cum e eliminată. Scurt şi fără obiecţii. E ca şi când ne încăpăţânăm să nu învăţăm nimic, an de an. Mergem la mica ciupeală, cu muşchii flambaţi, deşi aceştia, practic, nu există. Avem echipe care fac figuraţie, dar ne bucurăm că jucăm şi noi, un tur, două, în Europa. Cu tot cu fosile, că a devenit o modă. Păi cum, nu vedeţi ce polemică s-a stârnit în jurul posibilelor reveniri: a lui Rusescu, dar mai ales a „tinerei speranţe” Andrei Cristea, la FCSB? Ar fi delir…