Dicu se ia la trântă cu galeriile, după ce Nedelcu a fost lovit de un obiect aruncat din tribune: “Marş înapoi, în caverne!”

Steaua (sau FCSB, dacă sunteţi, cumva, “talpanişti”) a bătut-o pe Hajduk Split cu 2-1 şi s-a calificat în play-off-ul Europa League. Blestemul echipei croate a căzut, pentru că un franţuz, Gnohere, a ştiut să lovească, atunci când trebuia, defensiva unei echipe care, în urmă cu ani, devenise piaza rea pentru echipele româneşti. Dar, aşa cum se întâmplă în veşnicia prostiei noastre, orice sărbătoare e stricată de un tembel…

“Arena Naţională”, o seară cuminte şi nu chiar atât de febrilă cum ne aşteptam (asta pentru că echipa croată a jucat prost), o calificare destoinică şi destul de puţine prim-planuri cu Meme Stoica. Toate argumentele pentru o bucurie de povestit nepoţilor. A apărut, aşa cum se întâmplă deseori pe la noi, un factor numit “neprevăzut”. Mai exact, un imbecil, care a adăugat, între sarea şi piperul meciului, niscaiva otravă. OZN-istul care a aruncat, din tribună, un obiect zburător încă neidentificat în faţa lui Nedelcu. Este expresia incalificabilă a lipsei de educaţie a românilor. Da, o spun la nivel “global” şi nu mă feresc! Huliganii care ne împopoţonează viaţa, ţara, cei cu cefe groase, cu tatuaje interminabile şi cu unghii pline de moloz au ajuns să reprezinte această ŢARĂ, care, nu peste mult timp, va deveni un simplu teritoriu neguvernabil.

Dicu se ia la trântă cu galeriile: Marş înapoi, în caverne!

Dromaderul cu găluşti pe creier care a aruncat cu acel recipient în capul lui Nedelcu nu are scuza faptului că s-a născut iremediabil de bovin. El şi alţii ca el sunt produsul unei naţii care tace. Rezultanta viabilă şi persistentă a unei ţări care promovează violenţa şi mirosul de gaz, aruncat în ochii fraţilor care se încăpăţânează să nu creadă în delirul prostimii. Nedelcu, un fotbalist căruia proprii suporteri i-au spart nasul, cu o mizerie aruncată din tribună, este un simplu român. Ca mine, ca tine, cititorule. Un fraier de român care şi-a primit “safteaua”, pentru că s-a născut şi a avut prostia să rămână într-o ţară “europeană”.

Cine trage în români? Simplu. Românii. Noi, când nu jucăm cu Ungaria, găsim de cuviinţă să ne batem între noi. Golăneala a înlocuit golănia romantică de pe vremuri, iar bomba artizanală a înlocuit pamfletul “disident”. Credeam că, odată luaţi cu forţa de continent, deveniţi europeni Cum Laude dar peste ora de program, am priceput ceva. Pe dracu’! Noi clădim în cer, bideuri! Lui Nedelcu i-au spart nasul. Altora le-au zgâriat maşinile. Le-au spart casele. Le-au înjurat copiii şi nevestele. Astea sunt “galeriile” româneşti, aproape fără excepţie. Nişte creşe de scursori, care învaţă, în loc de matematică, doar cum se numără paraii şi bidoanele de bere donate de şefii cluburilor, iar în loc de limba română au devenit “campionii care sare” şi se dau specialişti în “m..e”, ca şi când nu s-ar fi născut după un sex oral repudiat.

Revoluţionarii frustrării

Retardatul care l-a lovit pe Nedelcu (apropo, nu i-am văzut pe vigilenţii nostri jandarmi să-l caute pe derbedeu, în şeptelul de “ultraşi”…) poate fi fericit. De el au nevoie criminalii care ne guvernează destinele, tembelii care ne mint la televizor şi “tricoaiele” care au nevoie de câte un număr. Pe spate. Nu ştiu cum îl cheamă pe respectivul individ, aşa că o să-l numesc, generic, Osama.

Alt nume de terorist n-am găsit, la ora aceasta, iertaţi-mi lipsa de inspiraţie. Acest Osama este, după “opinia” lui (pentru că orice bou are opinii, nu păreri…) un revolutionar. Dom’le, el a vrut să-şi facă dreptate. Care e viaţa lui? Şaiba, Berea de după, nespălatul etern la subraţ, privirea umedă pe sub furoul vecinei de la etajul 3, reproşurile către nevastă şi patriotismul onanic, de stadion. Ce să-i ceri? Aaaa, pardon! De Osama ne folosim când e zi de vot. Când se plimbă cu burdihanul, mai voluminos decât un Jeep, pe strasse şi bate vreo doi-trei inşi care protestează împotriva Guvernului. Îl iubim când modelează, cu succes, mentalitatea copiilor, foşti şi viitori pârnăiaşi. Ca şi Osama, de altfel. Dar el nu e singur. O grămadă de “Osama” umplu peluzele stadioanelor, fac deliciul demonstraţiilor publice şi – când nu mănâncă lebede la Viena – aruncă sticle din tribune. România trăieşte azi, dincolo de restul viciilor, sub tirania mardeiaşilor. O revoluţie împotriva bunului simţ, care n-a fost tratată cu muniţie de război, un fel de “caterincă” (alt cuvânt grosolan, dar la modă), care n-a fost ţintuită în zeghe…

Cui îi e frică de lupul cel rău?

Pe vremea copilăriei mele, exista un cântecel, “rupt” dintr-un desen animat:” Cui îi e frică de lupul cel rău, de lupul cel rău…” Aşa stau lucrurile şi acum, în cazul tăntălăilor cu blană pe creieri, care îşi permit asemenea acte, precum cel căruia i-a căzut victimă Nedelcu. Aceşti infractori sunt protejaţi, pentru că ei sunt, la o adică, “armata” interlopilor care gestionează România.

Cocalarii care intră în ciorapi puturoşi în Ateneul viselor noastre, migrena naţiunii, este salutată la nivel de stat. Tăntălăii care asigură ordinea pe “Arena Naţională” nu l-au arestat pe derbedeul care a aruncat obiectul neidentificat care i-a spart nasul lui Nedelcu. La fel precum tâmpiţii care n-au deprins atâta matematică, încât să numere victimele agresiunilor stupide din Piaţa Voctoriei. Îmbuibaţi de patronii de cluburi, “ca să facă atmosferă”, aceşti reşapaţi insalubri ne fac de râsul lumii. Ei votează, ei violează, ei dictează. Ei ne-au transformat ţara într-un stadion de periferie, ei ne dictează maneaua pe care cretinele de televiziuni nu se mai satură s-o promoveze. Iar nouă ne e frică inclusiv să traversăm pe partea cealaltă a străzii, când îi vedem.

Digisport.ro

FOTO Ce face un milionar român la Dubai, ”când nu are chef să ia mașina”

Îţi mulţumesc, România, că sunt jurnalist sportiv într-o ţară care n-are “biluţe”. Şi vă mulţumesc, vouă, dragi suporteri de fotbal, pentru că m-aţi întors în epoca lui Fred şi Barney, dar, de data asta, fără haz. Ci cu un lugubru muget de tâmpenie. Marş înapoi, în caverne!