Editoriale

Dicu ţine cu generaţia minune a tenisului: Miki Buzărnescu sau străfulgerarea feminină a lui Lăcătuş, în variantă sexy

09.08.2018 | 16:55
Dicu tine cu generatia minune a tenisului Miki Buzarnescu sau strafulgerarea feminina a lui Lacatus in varianta sexy

Îmi bag… în ascensiunea în clasamentul WTA!”. „F..ck the sistem!”, „Piazărea mă-sii de viaţă, de minge, de game!”… Poate că acestea sunt expresiile cu care v-a obişnuit Mihaela Buzărnescu. În spatele refulării se află, însă, o fată ambiţioasă şi puţin dilie, care nu merge pe nori, dar care e pe cale să cucerească cerul. Atenţie, Simona, cineva vine din urmă, tare şi îndesat, în ciuda unei accidentări. Cât de dulce e să fii român, în zilele noastre, când ai şansa să nu ştii cu cine dintre „surorile” tale să mai ţii…

Mihaela Buzărnescu e subiect de scandal. Vă jur! Pentru că ascensiunea ei a provocat rumoare în lumea tenisului, de aici şi din alte zări. Acum câtva timp era pe poziţia 400…şi nu ştiu cât în clasamentul mondial. Azi, cu sau fără piciorul rupt, e pe locul 20. Glumind, mai mult sau mai puţin, fetiţa sensibilă care înjură pe teren ca la uşa cortului a devenit o sperietoare de ciori, pentru „tipesele” obişnuite să câştige turnee, să se dea-n balansoare pe la petrecerile WTA şi să epateze când cad pe spate, în momentul în care revin în activitate, inoportun, doar pentru blitzuri. Ascensiunea Mihaelei Buzărnescu a adus ceva ce ne doream de zeci de ani. O echipă feminină puternică. Ceva ce băieţii nu ne mai oferă, de pe vremea în care Pavel şi „Voinicul” ne storceau nervii, ca pe prosoape, în Cupa Davis. Simona, Mihaela, Ana Bogdan şi mai ales (preferata mea, recunosc..) Sorana, sunt patru… muschetăriţe care ştiu cum să-şi încordeze muşchii şi să-şi acordeze talentul, pentru a fi ceea ce ştim cu toţii că sunt. O accidentare, indiferent cât e ea de dură, n-o poate pune jos pe Buzărnescu. Printre bisturie, injecţii anti-coagulante şi nervi, ea şuieră câte un „fu..i”, în dulcele său stil clasic. Muşcă din ea însăşi şi merge înainte.

Mihaela Buzărnescu, străfulgeratul Marius Lăcătuş, în variantă sexy

Mintea mi-a jucat feste şi când am văzut-o jucând, prima oară, pe Mihaela Buzărnescu. Mi-a amintit de… Marius Lăcătuş. Acelaşi aplomb, aceeaşi încăpăţânare şi acelaşi curaj. Mda… şi aceleaşi organe invocate, în fiecare „speach”… O să râdeţi, dar înjurăturile Mihaelei Buzărnescu, pe care s-a bătut atâta monedă, nu sunt trivialităţi, ci mutări de infern, din suflet, către eter. Chiar dacă vorbim despre tenis şi nu despre fotbal, acolo unde golăneala e la ea acasă, nobleţea se poate cuantifica şi în înjurături. Nu în măscări sau în trivialităţi. Înjurătura are tandreţea, delicateţea ei… Dacă ştii cum s-o expui, spre exemplu, a la Gheorghe Dinică… Altfel e goală.

Mihaela nu e o puştoaică de cartier, care bate scările de bloc şi se boieşte mov, că e la modă, ca să atragă priviri. Să nu se supere pe mine, nu e nici măcar „frumoasă” (în sensul în care privim, unii dintre noi, top-modelele), dar e revoltător de revoluţionară, de deşteaptă şi de…interesantă în nebunia ei. A ajuns pe locul 20 în lume, iar presa a început să vorbească despre ea. Să fim sinceri, dacă acum şase luni vroiai să scri un editorial despre Buzărnescu, te trimiteau colegii să mai faci un canal Dunăre – Marea Neagră. Ei, bine, fetiţa asta încăpăţânată şi-a văzut de drum şi a urcat. Munţi. Mulţi. Acum s-a accidentat, a plâns, iar site-urile noastre mirobolante oferă informaţii legate de un picioruş pe care, până ieri, nu dădea nimeni niciun surâs…

Înfometaţi de obsesii şi câteva coagulante

Sunt acasă şi un prieten care tocmai a poposit câteva zile, pentru un absint şi trei discuţii în prag de Lună, mă întreabă:” Băi, voi cum de n-aţi descoperit-o pe fata asta, că de două luni umple ecranele în SUA?”  Răspuns: trag din ţigară. Şi mai trag o dată, luuuuung, ca să par inteligent… Şi mă gândesc, în aura mea… naţionalistă: păzea, Simo! Ce ar fi să avem la pupitrul WTA două românce? Ei, nu e aşa de greu pe cât pare, deşi ideologii dramei dau şanse mici recuperării rapide în ce o priveşte pe Mihaela. Va lipsi la Cincinnati şi la Connecticut, cel puţin aşa a anunţat tatăl ei. Va juca, sunt convins, la US Open, chiar şi-ntr-o unghie… Sigur, până atunci, poate coborî drastic în clasamentul mondial, dar, cui îi pasă? Poate, nouă. Că suntem înfometaţi de obsesia „number one”. Ei, ele, leii, leoaicele din arenă privesc altfel „locul 1”. Podiumul este relativ. O ştiu toţi, de la McEnroe până la Navratilova, de la Ilie până la Steffi Graf şi de la Toma Caragiu până la Ţiriac. Avantaj, dăruire! Game, inteligenţă! Set, stăpânire! Meci, îndeplinire!

Nu absenţa de la un turneu trebuie s-o neliniştească pe Mihaela Buzărnescu. Nici recuperarea imediată, care poate deveni riscantă. Singurul motiv de nelinişte este acalmia. Important e să nu se urce pe nori. Să nu se lase de înjurat… Ăsta e pericolul. Să nu uite ce o reprezintă. În războaiele din ziua de azi, indiferent dacă vorbim despre militărisme evoluate sau despre sport, nu se mai folosesc, demult, armele convenţionale. E bine să ne obişnuim cu ideea. Aşa că, n-o mai puneţi la zid că îndrugă măscări, mai bine faceţi rost de injecţii anti-coagulante, nu de alta, dar vă spun din propria experienţă că va avea nevoie. Şi se găsesc greu… Mă refer la coagulantele de suflet.

Buzărnescu, ne-ai amintit de Titulescu

Sunt accidentări care te omoară şi altele care te îmbărbătează. Glumind un pic, după o lovitură grosolană, Cămătaru a plecat de la Craiova, la Dinamo. La fel, Balaci s-a strămutat la FC Olt. Fiecare cu drumu’ lui… Da’ Frederich cel Mare a devenit împăratul Germaniei după ce a şchiopătat vreo 15 ani, în urma unui scandal cu soţul amantei sale… Totul e relativ. La Buzărnescu nu se poate vorbi despre teoria relativităţii, pentru că are un psihic de oţel. Din acest punct de vedere, e peste Halep, cu cinci clase. Cu toţii o iubim pe Simona, dar ştim că nu stă bine cu „mansarda”. E cazul s-o iubim şi pe Miki, pentru că, rareori, mai găsim sportivi cerebrali în România. Cu tot cu ieşirile lor verbale, în decor…

Leziunea de ligament interior se vindecă uşor, dar dureros. Cel puţin aşa mi-a comunicat propriul meu ortoped, pe care îl ţin aproape de când cineva m-a accidentat într-un alt sport. Citesc că şi domnul Pompiliu Popescu, fost felcer al echipei naţionale de fotbal, în perioada Nea Puiu, are predicţii pozitive. Problema cu Miki nu e că a călcat strâmb, în meciul cu Svitolina, ci că îşi pune problema unor catastrofe ulterioare. Ceea ce uită ea şi probabil, mulţi dintre noi, e că această fată se află în plină ascensiune. S

igur, o lovitură psihică o poate da peste cap. Numai că, acel cap are şi o umplutură de creier. Ca eclerul, ştiţi… Iar Buzărnescu e deşteaptă. Aţi văzut-o. Aţi auzit-o, printre invectivele care au făcut-o celebră. De altfel, Mihaela seamănă puţin cu marele diplomat Nicolae Titulescu. Şi domnia sa, ieşind de la negocierile purtate la Paris cu o delegaţie maghiară, nu s-a putut abţine şi a mormăit, pe scări:” Păi le f… muma-n c…”. A doua zi, presa franceză titra: „ Nicolae Titulesco, le premier ministre de la Roumanie a dit: Pour les fous, tous les moments courent!” (n.r nebunilor le trece timpul repede). Aşa e şi cu Miki, a noastră…