”Din ateu, am devenit credincios, într-o clipă”. Cum l-a schimbat durerea pe Alex Gavrilescu, arhitect la Visuri la cheie. Interviu exclusiv

După 4 sezoane de Visuri la cheie, celebrul arhitect Alex Gavrilescu recunoaște că tot ce a trăit reprezintă un privilegiu emoțional. Suferința provocată de moartea mamei lui l-a transformat dintr-un ateu într-un om cu credință.

Alex Gavrilescu vorbește despre cel mai cumplit moment din viața lui

Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK, Alex Gavrilescu de la ProTv recunoaște că cel mai mare defect al lui este frica. Simpaticul arhitect ne spune că, în liceu, era un adevărat rebel și rememorează prima iubire trăită la 15 ani. Alex Gavrilescu a câștigat primii bani la 9 ani, când vindea icoane pe sticlă și ne spune ce calități ar trebui să aibă femeia care l-ar putea cuceri.

“Este un privilegiu emoțional”

Ce înseamnă, pentru tine, experiența Visuri la cheie?

-Este o experiență unică, câți dintre noi au ocazia să trăiască așa: te duci la o familie și primul instinct care se naște în tine este “am ocazia să îi salvez după ce am trecut și eu pe aici”.

”Acești oameni pe care-i privesc acum sunt triști, dar când voi pleca o să-i văd fericiți și am contribuit la asta”. Câți dintre noi au acest privilegiu emoțional? Vă zic eu, suntem foarte puțini, din păcate. Omul ajunge să ajute după ce a fost ajutat și adus în poziția să o facă. Sau a reușit să se autosalveze singur și nu a uitat cum a fost greul sau când întâlnește oameni care îi seamănă cu trecutul.

Digi24.ro

VIDEO. Șoșoacă și contestatara sa au fost colege de partid și au făcut împreună ritualuri vrăjitorești contra adversarilor politici

Din păcate mulți dintre noi își uită trecutul greu, odată ajunși în bine. Acum asta nu e de judecat, căci în fond și la urma urmei este natural și firesc să ștergi urâtul din trecutul tău. Frumos ar fi să învățăm cum urâtul din trecut să ne facă frumoși în prezent, iar frumosul din prezent să îl împărțim pentru un viitor mai bun.

Cum era Alex Gavrilescu în primul lui sezon și cum este acum?

-Alex Gavrilescu, în primul lui sezon, era total diferit de acum. Nu aveam și nu conțineam câte am dobandit de la un sezon la altul. Aș spune că de la un sezon la altul crește inteligența emoțională, înțelepciunea și modul în care privesc viața, comportamentul și modul în care acționez acum.

DA! Sunt un alt om și pot spune că, după 4 sezoane de Visuri la Cheie și experiențele de viață de pe lângă, am devenit mult mai complex ca în primul sezon.

Pe Alex Gavrilescu l-a schimbat emisiunea Visuri la cheie

Care sunt primele trei lucruri pe care le-ai învățat?

-Primele lucruri care îmi vin în minte și pe care le-am învățat atât de bine azi au devenit un reflex. Dacă ai ocazia să ajuți, fă-o fără ezitare. Binele este ca bumerangul, se întoarce mereu. O îmbrățișare, uneori, face cât 1000 de cuvinte frumoase.

Digisport.ro

Răsturnare de situație! Anunțul unui neurochirurg, după ”prima apariție publică” a lui Michael Schumacher: ”Nu e posibil”

Când te-ai bucurat cel mai tare și când ai suferit cel mai mult, la filmări?

-Mereu mă bucur în zilele de filmări atunci când casa e gata și urmează să vină familia. E o emoție amestecată cu multe trăiri, o combinație de bucurie cu speranță, iar de suferit e mult spus.

M-am întristat foarte tare când am aflat că Simona a murit. A fost în primul meu sezon a treia familie la care mergeam. Simona era născută în aceeași zi cu mine, a fost un copil și un om cum rar mi-a fost dat să întâlnesc.

”Este un privilegiu să ajuți oamenii, indiferent cum sunt ei”

Cât de important este, pentru tine, să poți ajuta oamenii mai puțin norocoși?

-Sună prea a necesitate cuvântul ”important”. Aș spune că este un privilegiu să ajuți oamenii, indiferent cum sunt ei, mai mult sau mai puțini norocoși. Este un fel de adicție la un anumit moment.

Odată ce începi să guști din emoția asta e greu să te oprești. Important ar fi să fim cât mai mulți oameni care ajutăm oameni. Ce frumos ar fi să fie concurs de care ajută mai mult.

Cum a fost copilăria ta? Ce îți plăcea să faci?

-Copilăria a fost cu de toate, presărată cu jocul de a mă purta ca un adult. Cred că m-am grăbit prea tare cu jocul ăsta și de asta acum sunt mai copilăros. Nu a fost o copilărie ușoară, dar în vremurile alea toți eram cu neajunsuri.

Este evident unde m-a dus copilăria și anume încă să desenez. Desenam excesiv, eram însetat să descopăr lumea prin actul creativ și acum trăiesc la fel. De fapt eu îmi prelungesc încă copilăria și am de gând să o țin așa până la final. Dacă uiți să rămâi copil, cred că ceva moare în tine ca individ.

Alex Gavrilescu ne vorbește despre cea mai dragă ființă

Ai avut o relație absolut deosebită cu mama ta. Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat de la ea?

-Da, am iubit-o enorm. Am învățat multe de la ea, însă iubirea a fost cel mai frumos dar pe care l-am primit. Nu doar o noțiune, aici mă refer la iubirea de orice. Mereu îmi spunea: “orice faci în viață Alexandru, să nu uiți să o faci cu iubire. Dacă nu simți în momentul ăla că poți să iubești în ce ai de făcut, nu o face. Mai bine o amânare cinstită decât o falsă impresie. Poți face ce vrei, dacă o faci cu iubire, totul o să fie mai ușor.” Îmi e dor să filosofez cu ea la o cafea și apoi să merg prin viață.

Ai crescut fără tată. Daca ar fi să te întâlnești acum cu el, care ar fi primul lucru pe care i l-ai spune?

-Sunt atât de obișnuit de ideea fără tată, încât nu pot să fac acest joc al imaginației. Nu știu dacă aș putea să spun ceva. Este o întrebare goală pentru mine, îmi cer iertare. Lipsa lui îmi lasă și lipsa răspunsului.

Alex Gavrilescu rememorează perioada liceului: “Chiar dacă acum sunt chel, eram un rebel cu părul mare”

Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel?

-Liceul a fost o perioadă frumoasă și de formare pentru mine, mulțumesc Cerului că nu au fost experiențe urâte care să mă marcheze urât ca om. Pentru mine, perioada aia a fost de validare ca individ.  Îmi făceam colegii mereu să râdă, îi ajutam la desenat la ateliere.

Timid? Absolut deloc, să zicem că aveam o timiditate în fața fetelor, iar rebel DA! Chiar dacă acum sunt chel, eram un rebel cu părul mare în liceu, cercel in ureche. Dar nu deranjam, nu eram un rebel obraznic, mi se tolerau multe, olimpic fiind.

Alex Gavrilescu vorbește despre prima dragoste: “Știam că e și ultima oară când o văd”

Cand te-ai îndrăgostit prima dată?

-Perioada 15-16 ani, ce frumos! Îmi amintesc ca ieri, lucram sezonier la un depozit de marfă, unde încărcam și descărcam produse alimentare să fac rost de bani. Lângă era o gheretă fastfood, iar ea era nepoata patronilor. Atât de frumoasă era fata încât știu că i-am cerut să îi fac un portret, să îl las ca amintire. Știam că e și ultima oară când o văd.

Ei bine, nu a fost așa, au urmat anii de liceu și pot spune că nu am lipsit niciodată să o duc la liceu și să o iau. Ne întâlneam în fiecare dimineață în autobuz și seara după ore, iar weekend-urile le petreceam împreună de cele mai multe ori în natură. Ne scriam scrisori destul de des, DA! am avut o perioada sensibilă și frumoasă ca adolescent.

Îți mai aduci aminte de cea mai mare gafă pe care ai făcut-o într-o relație?

-Nu! Chiar am născocit prin arhivele amintirilor și pe cuvântul meu că nu iese nimic urât din sertare. Poate am făcut și nu am considerat că e gafă și am uitat-o.

Ce calități ar trebui sa aibă o femeie care să merite atenția ta?

-Este atât de simplu; F.E.M.E.I.E adică Feminitate, Emoție, Mister, Empatie, Inteligență, Eleganță.

“Marele meu defect este frica”

Apropo de calități, care crezi ca e calitatea ta principala? Dar cel mai mare defect?

-Creativitatea și spontaneitatea cablată la o inteligență emoțională aleasă, asta aș spune că e calitatea mea principală. Iar marele meu defect este frica. Sunt extrem de fricos și speriat uneori.

Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?

-Da, evident! Aveam 9 ani și începusem să vând desene și icoane pictate pe sticlă și lemn. Dar nu i-am cheltuit, i-am dat mamei. Eu aveam alte necesități pe atunci, nu banii.

Îți place să gătești?

-Iubesc să gătesc! Îmi ies bine multe preparate, însă specialist în omlete, paste și dulciuri.

Durerea l-a schimbat pe Alex Gavrilescu: “Din ateu am devenit, într-o clipă, credincios”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?

-Au fost multe, însă cel mai marcant pentru mine a fost moartea mamei! Am reușit să merg mai departe, transformat total în alt spirit. Spun spirit căci am ieșit extrem de spiritual de acolo, mai puțin om.

Din ateu am devenit, într-o clipă, credincios, mai rațional ca limbaj, din ignorant în senzitiv. Iar forța care mi-a dat puterea de a merge mai departe este bucuria de a trăi, consum și acum din ea.

Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?

-Nu aș spune nimic mai mult decât ce sunt, las lumea să mă descopere și eu la rândul meu prin ea. Iubesc să sculptez, pictez, cânt și orice este act creativ. Sunt pasionat de multe, nu doar de motoare, dar da, iubesc și lumea motocicletelor. Le văd ca niște sculpturi funcționale pe 2 roți.

Iubesc să citesc, să privesc natura și ploaia, mai ales prin geamuri mari. Pe scurt, iubesc să trăiesc tot ce mă face să simt intens.

”E ca și cum m-ai întreba dacă mi-aș tăia o mână”

Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?

-Nu aș șterge și nu aș schimba nimic din trecutul meu, asta ar însemna să mă anulez pe mine și tot ce conțin. Toate întâmplările m-au adus unde sunt azi, emoție, gândire, simțuri, pasiune, absolut tot ce conțin eu, sunt toate întâmplările mele. E ca și cum m-ai întreba dacă mi-aș tăia o mână.

Nu aș șterge nimic din trecut. Oricum eu cred că mintea umană făcea ea niște uitări și deformări ale memoriei în favoarea noastră, să se autosalveze. Deci nu, nu aș schimba absolut nimic.

Ce planuri și proiecte ai până la finalul anului?

-Visez la multe, însă las viața să mă întâmple odată cu ea, mă duc cum decide ea. Planul meu este, în fiecare an, să ajung să îmi fac casa-atelier unde să știu că, orice ar fi, eu mă retrag în universul meu liniștit și plin de calm și lumină.