Multe vedete s-au confruntat cu greutăți în copilărie și adolescență, însă povestea acestui artist pare ruptă dintr-un film. „Mama venea de la cantină cu sacoșele de mâncare, sunt lucruri care m-au marcat”, povestește Karym.
Născut într-o familie cu 5 copii, prima parte a vieții lui Mircea Cioclei, acum cunoscut ca și cântărețul Karym, a fost marcată de lipsuri și de greutăți. „Știu că oamenii mă văd altfel acum, cu toată expunerea din social media, datorită meseriei mele, însă foarte puțini știu că practic eu în viață nu am pornit de la zero cum s-ar putea spune… Ci chiar mai jos de zero.
Da, se poate, și o să vă explic. În primul rând pentru cei care nu știu, eu provin dintr-o familie cu 5 copii care locuiau într-o casă cu chirie dată de stat pe vremea lui Ceaușescu. Neajunsurile de toate felurile m-au urmărit toată copilăria. Hainele împrumutate, pomana, milă celor din jur, rușinea pe care o simțeam pe la 13-14 ani când mama venea de la cantină cu sacoșele de mâncare…
Toate astea sunt lucruri care m-au marcat. Toți copiii seară intrau în casă la desene, la film, dar noi nu, pentru că nu aveam cablu și televizorul alb negru prindea câteva posturi, cu purici, și mai mereu tata se uită la știri”, mărturisește Karym.
Karym a explicat că nici în adolescență nu i-a fost mai ușor. ”De parcă toate astea nu au fost suficiente, în urmă unor inundații extreme am pierdut și casa în care stăteam cu chirie. A rămas în picioare doar o singură cameră. Toți copiii am stat un an întreg pe la neamuri și ne duceam și la școală până când părinții au reușit să ridice la loc camerele căzute, din ce au putut și cum au putut.
După ce am fost din nou reuniți am mers înainte cu aceleași probleme. Învățatul la lumina lumânării pentru că aveam curentul tăiat regulat, iar părinții nu și permiteau să țină pasul cu datoriile și facturile, aveam mâncare luată pe datorie, pe caiet cum se zice, eram umiliți că nu suntem la fel ca ceilalți copii, că nu avem la fel ca ei, etc.
Aceste lucruri ne-au marcat pe toți, dar pe mine în special pentru că eram băiatul cel mai mare și înțelegeam foarte bine cum stau lucrurile, ceilalți erau mai mici și nu și puneau foarte multe întrebări. Iernile în care dormeam toți șapte într-o cameră pentru a ne încălzi la o singură sobă, pentru care cu greu părinții făceau rost de lemne, sunt lucruri pe care nu le uiți niciodată.
Am încercat de 3 ori să termin liceul, dar fără succes, întotdeauna aceleași probleme. A fost imposibil să-l termin. Nu te poți duce în papuci la școală mai ales când ești adolescent”, își aduce aminte, cu tristețe în ochi, Karym.
”Când ne-am făcut mai mari, lucrurile s-au mai schimbat. După ce am făcut armata am plecat în străinătate unde am muncit ani și lună de lună trimiteam aproape toți banii acasă. După câțiva ani în străinătate m-am însurat, dar nu a fost nici dragoste la prima vedere nici altceva. M-am însurat pentru că a venit copilul și pentru că nu am vrut să renunț la el, altfel lucrurile se puteau rezolva foarte ușor.
Pur și simplu am ținut cu dinții ca primul copil să trăiască. Știam că va fi o căsnicie eșuată, ea avea doar 17 ani. Pentru o viață mai bună, acum că aveam familie, am reușit să-mi deschid un business care din păcate nu a mers, poate pentru că toți banii pe care îi făceam îi împărțeam și ajutam pe cei cu probleme”, mai spune Karym.
Doar că, deși aveau copil, iar un băiețel cum au ei pare să fie suficient pentru a aduce liniștea în familie, lucrurile s-au înrăutățit. Iar divorțul a fost iminent. A urmat o nouă luptă, cea pentru ca fiul să rămână la tatăl său, Karym trezindu-se, brusc, fără niciun ajutor în creșterea copilului.
”Fosta soție s-a dovedit că nu prea are instincte materne și am luat decizia de comun acord ca ea să plece în străinătate, mai ales că și dorea foarte mult să scape de creșterea copilului, lucru care i se părea o povară. La scurt timp după ce a plecat, lucrurile s-au răcit, era firesc, știam asta, avea 19 ani, găsise libertatea. Am dat-o în judecată pentru custodie, ne-am judecat ani de zile. Într-un final am „câștigat”. Nu intru în detalii pentru că sunt lucruri pe care Angel, băiatul meu, le va afla la timpul potrivit.
Lupta a fost cruntă, copilul mic, sprijin nu aveam acasă, mama era plecată în Italia. Atunci m-am pus pe treaba, scutece deja învățasem să schimb, am învățat să gătesc în acea perioada foarte bine. Nu puteam să muncesc normă întreagă, iar seara, pentru că lumea să nu mă vadă, mă duceam și împărțeam pliante.
Mă duceam pe jos și de multe ori cu copilul în brațe, iar înainte stăteam la coadă la lapte praf dat de asistență socială, așteptăm cu orele. Înainte de a-l da la grădiniță, cea mai mare problema a venit. Angel se îmbolnăvea foarte des, răcea… Era foarte probabil să facă astm dacă nu începeam un tratament de lungă durată. Am fost nevoit să-i cumpăr aparat de aerosoli și îi făceam în fiecare zi. Pentru a-l cumpăra a trebuit să-mi vând lucrurile ca să strâng banii.
Depresii… Nici nu mai știu câte au fost, îmi venea să-mi iau lumea în cap. Dar mă uităm la el, îmi spunea ‘tati’ și în momentul ăla nu știu de unde parcă mă umplea de putere și mă făcea să merg mai departe”, mai spune Karym.
Din fericire, pare-se, rugăciunile pentru o viață mai bună i-au fost ascultate. Iar lucrurile s-au îndreptat în momentul în care Karym și-a urmat visul din copilărie. Cel de a deveni artist. Iar succesul pe care l-a avut în muzică a făcut ca fiul lui să crească fără niciun fel de lipsuri.
”’După o perioada în Franța, am revenit acasă… Angel era mai mare, puteam face ceva. Mi-am început cariera muzicală și am reușit să îmi îmbunătățesc viața până în ziua de azi. Azi, viață pe care o trăiesc, chiar dacă nu e una luxoasă, este vis pe lângă toate câte am trecut.
Mie, în ziua de azi, mi se pare de domeniul fantasticului ca băiatul meu să nu aibă șosete, un caiet sau un pix cu care să scrie la școală. M-am învinovățit mult timp, până să înțeleg că de fapt nu a fost vina mea. Plus că în condițiile date nu știu câți bărbați s-ar fi descurcat mai bine. Știu că acolo, undeva, sunt părinți care se luptă să supraviețuiască la fel cum am făcut-o eu”, mai povestește Karym.
Cu toată că artistul a trecut prin multe încercări, el a reușit prin forțele proprii să treacă peste toate. Și exact acesta este mesajul lui acum. Acum, din copilul care nu avea o bucată de pâine, Karym va deveni sultan. S-a căsătorit cu o prințesă africană și problemele lui financiare sunt, deja de multă vreme, istorie.
„Nu caut să stârnesc milă, vreau că oamenii care trec prin aceste momente să nu și piardă speranța, să înțeleagă că nu sunt singuri, că nu sunt blestemați, așa cum credeam și eu în momentele când eram la pământ și simțeam că nu mai pot. Să înțeleagă că nu toți oamenii se pot naște bogați. Unii dintre noi trebuie să luptăm și asta nu este o rușine. Să te naști sărac nu este o alegere, alegerea o facem fiecare dintre noi: să luptăm sau să renunțăm!”, a încheiat Karym.