Reportaj în alb şi roşu. Mordedura Vasco, „perros”! CĂ SE POATE!

Dinamo – Bilbao 1-1. Râuri, râuri curg suporterii „câinilor” pe Pantelimon şi pe Iancului spre OZN-ul Naţional, valurile nu sunt albastre, ci alb-roşii… Doamne, ce aşchii de lemn sar din taste… Ce stereotipie, ce plictiseală, ce vremuri de demult… Asta e realitatea, albul şi roşul au inundat realmente arterele rutiere spre Arena naţională, dar cine nu se aştepta la aşa ceva? După 5 ani de ros ghearele privind la alţii cum se plimbă prin Europa, plus încă vreo doi, trei înainte de frustrări şi nervi cu coada între picioare din tururile preliminare, fanii „câinilor” au umplut măcar peluza tradiţională dinspre Electroaparataj… pardon, Electroaparataj nu mai avem, avem Mega Mall. Şi pretenţii să umplem un stadion de 55.000 de locuri pe care nu mai putem să-l „dovedim”, indiferent de numele echipei care tăvăleşte măcar gazonul dacă nu adversarul…

Fanii au vrut să fie remarcaţi la revenirea live în Europa

Dinamo – Bilbao 1-1. Galeria dinamovistă şi-a făcut din nou datoria. Şi-a hrănit din nou orgoliul de a fi unică în România de azi. „După ce ne-a văzut Europa pe internet la meciurile interne, a venit vremea să ne cunoască live. Avem ambiţia să demonstrăm că nu avem egal în ţară, să ne admire străinii pe noi dacă nu echipa, că acolo, să fim sinceri, mai avem de aşteptat”, dădea un interviu un fan de vreo 17-18 ani unei duduiţe de la o televiziune comercială. Şi au reuşit în ciuda faptului că au fost mai puţini decât steliştii cu două seri înainte, poate şi din cauza preţurilor gândite adânc, poate prea adânc în birourile de la hotelul Rin… care au rămas mari – preţurile, nu birourile! -, chiar şi după ce au fost ieftinite (!) atunci când s-a constatat că nu sunt „comestibile”, deci chiar şi ieftinite au fost mai mari decât cele date de Gigi Becali fanilor săi. Ionuţ Negoiţă ar trebui să mai apeleze din când în când şi la oameni care se pricep la fenomenul numit fotbal, înaintea „specialiştilor” cu care s-a înconjurat nefericit… Şi poate atunci s-ar umple şi peluza dinspre Muncii… măcar la meciurile europene… Repet, însă, aşa mulţi, puţini, fanii prezenţi au demonstrat încă odată că sunt cea mai tare galerie din România, de la coregrafii la cântece şi scandări. Minus obsesiva pasiune sexual-deviantă de a „gratula”, ghilimelele sunt obligatorii, în cavitatea bucală, neostoit, suflarea stelistă până la a treia spiţă de familie…

Şmecheri arbitrii norvegieni, întrebaţi-l pe Crăciunescu…

Dinamo – Bilbao 1-1. Meciul l-aţi văzut cu toţii, dacă nu, l-aţi „citit” live text, bine-nţeles pe fanatik.ro, sau măcar golurile le-aţi savurat pe diferite streamuri. L-au întors pe toate părţile „studiourile” televiziunilor de sport după fluierul final al şmecherului norvegian care a ştiut când şi cum să tuşească în obiect aşa încât să protejeze pe cel puternic împotriva „săracilor” din est fără să i se poată reproşa ceva de la onorata UEFA… A „ciupit” în nenumărate ocazii finuţ, dar enervant mai ales pentru cei de lîngă el, din teren, a înclinat decizia mai mereu în favoarea bascilor în momente care puteau deveni periculoase pentru ei sau în favoarea lor, Ion Crăciunescu ştie cu siguranţă ce vreau să spun… Amintiţi-vă numai faultul evident la Steliano Filip înaintea cornerului de la care a pornit golul bascilor, pe care nu l-a văzut la 3-4 metri de nasul nordic al domniei sale… Iar asistentul de la tribuna a doua trebuie premiat fără nicio îndoială pentru acuitatea vizuală la faza golului anulat lui Nemec, când slovacul a plecat dintr-o poziţie în care nici dacă nu flutura icebergul ăla cârpa nu putea zice nimeni nimic, nici dacă a aruncat-o în aer nu-i poate reproşa nimeni nimic, era la buna sa credinţă şi el a crezut că a fost ofsaid, nici poza nu ne poate lămuri, întrebarea este dacă faza era pe atacul bascilor mai era aşa de prompt? Frustrări mioritice veţi zice, dar repet, întrebaţi-l pe Ion Crăciunescu dacă greşesc cu ceva…

„Tati, da’ de ce la băieţii ăia în roşu nu le dă şi lor o minge?”

Dinamo – Bilbao 1-1. Să-l lăsăm, însă pe bogaţi cu bogaţii şi să revenim la oile noastre… pardon, ce am putut să scriu… la „câinii” noştri. Scurt pe doi, dacă în prima jumătate de oră, vorba unui puştiulică de vreo 5 anişori care l-a întrebat nevinovat pe tăticu’ cu fular alb-roşu la gât „Tati, da’ de ce la băieţii ăia în roşu nu le dă şi lor o minge?”, dinamoviştii au cam privit cum se încălzeau, ca să nu spun cu răutate cum se antrenau bascii, după ce au luat gol, parcă s-au trezit din pumni şi au zis „ce mama dracului mai avem de pierdut, hai să jucăm şi noi!”. Şi au jucat o repriză secundă mult mai aproape de ce vor şi Contra, şi Mutu, şi Negoiţă, şi toţi „nebunii” după alb şi roşu din tribune.

Digi24.ro

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul acesteia

„Balerinul” tânăr şi neliniştit de la marginea terenului

Dinamo – Bilbao 1-1. Apropo de Contra, zău că merită să mergeţi la un meci şi să nu vă uitaţi decât la el, ce balet nervos face pe margine, mai mereu în afara spaţiului, se agită în pragul izbucnirii spre gazon, strigă, gesticulează de parcă ar vrea să-i aşeze pe jucători cu mâna, le arată ca la copii mici cum să păşească, cum să paseze, cum să alerge, trăieşte vulcanic, la apogeu, fiecare minut… nu minut, fiecare secundă de joc. Mă mir că mai are voce şi putere să meargă la panoul de declaraţii după fiecare partidă în care consumă o energie comparabilă cu cea risipită de combatanţii din iarbă.

Nu găsesc avion pentru deplasarea la Bilbao!

Dinamo – Bilbao 1-1. Greu de spus dacă a fost bine sau nu, dacă se putea mai bine sau nu… Repriza a doua ne dă speranţe, dar parcă bascii n-au apăsat prea tare pe acceleraţie. Şi la Bilbao Peluza Cătălin Hâldan nu va mai umple o peluză. Apropo de deplasarea la Bilbao. N-o să vă vină să credeţi poate, dar până la ora aceasta nu s-a găsit avion disponibil, adică o companie aeriană care să poată pune la dispoziţie un aparat pentru un zbor charter, deşi doritori sunt să umple două avioane, nu unul. Vă daţi seama ce rentabile sunt companiile aeriene care operează în România, ce aglomerate sunt dacă n-au un avion disponibil pentru o cursă sigur plină?!

Que sera, sera…

Dinamo – Bilbao 1-1. Dar vorba celebrului cântec „Que sera, sera”, ce va fi, va fi, poate Katsikas va fi la fel de sigur – ce curaj pe Contra să-l „debuteze” în aşa meci! …şi ce bine a făcut! – dacă nu chiar mai sigur, poate Nascimento va avea suflu pentru 90 de minute bune – mi se pare un mare câştig în comparaţie cu Nistor -, poate Salomao, alt câştig cert, va găsi şi drumul spre gol după ce l-a găsit spre un joc generos şi consistent, poate că Romera se trezeşte, că nu pot fi toate roz, poate Albin mai slăbeşte puţin şi intră efectiv în joc, poate Nemec îşi aminteşte cum e să iei faţa adversarului direct şi cum se umileşte portarul să scoată mingea din plasă, poate Rivaldinho îşi aminteşte şi el mai des din ce tată se trage, poate… poate… poate… pentru că Dinamo a arătat că se poate! Aşa că vorba românului… plecat la cules de căpşuni în Spania, mordedura el Bilbao Vasco, „perros”! Que puede ser! Muşcaţi din basci la Bilbao, „câinilor”! Că se poate!