Dinamo made Negoiţă: “arde-l pe nebunu’ de Lupu”, frica de Badea sau respălarea ziaristului “mânjit” cu plic sub preş!

Citesc cu nesaţ un articol referitor la starea de spirit şi de fapt de la Dinamo. Aflu că alde Andone şi Marius Niculae, „două legende”, „vor să-i fure clubul lui Negoiţă”. Probabil că bătălia chiar se dă între „legende”, că n-am auzit, spre exemplu, că Pele şi cu Maradona, nişte anonimi, s-ar lua vreodată la trântă într-un ziar ce publică mai mult teorii medicale decât sport. În fine… Să vorbim despre fotbal!

Cititorii noştri, care sunt mai inteligenţi decât ai lor (ca să parafrazez un clasic), au aflat, desigur, că în spatele maşinăriei de la Dinamo există o clică de indivizi care, la un moment dat, au făcut un pact de neagresiune, aşteptând să cadă capul lui Negoiţă şi apoi să şi-l vâre sub potcap. Logic, de altfel.. Ce să-i „furi” lui Negoiţă, că ăsta se fură, zilnic, singur…

Atacurile dese ale lui Dănuţ Lupu (împotriva căruia s-au făcut, pe vremuri, diligenţe lungi către anumiţi jurnalişti de la defunctul ziar al fraţilor Negoiţă, Ring, ca să-l „ardă pe nebun”, dar ăia au avut bun simţ şi au rămas în stare de veghe…) relevă mai mult decât se citeşte cu ochiul liber. Dinamo este un club care trebuie degradat şi din păcate, acum a ajuns degradabil. Nu doar din pricina lui Negoiţă şi a spoitorilor lui (repet, excepţie făcând poate preşedintele Alexandru David), ci mai ales a contestatarilor săi. În umbră stau, după unele vorbe, alde Mateuţ, Moraru, etc. Oameni cu veleităţi, dar fără portofele dispuse la vedere şi nici măcar la nevedere. Singura persoană de care se teme acest trist incurabil şi etern falit Negoiţă este, pe bună dreptate, Nicolae Badea. Un tip cu minte şi cu fapte! Aşa cum se temea, pe vremuri, Mircea Sandu de Mircea Pascu. Aşa cum îi era frică lui Burleanu de Puşcaş şi nu de Popescu, pentru că Puşcaş ştia multe, dar nu vroia să „gornească” decât la momentul oportun. În fine, să revenim…

Fonduri obscene de pe la secte obscene?!

La Dinamo există, de mai mulţi ani, o finanţare „externă”, despre care nici cei mai „de lux” suporteri n-au habar. Nu discutăm aici despre apartenenţe religioase şi e normal ca fiecare să-şi aleagă drumul spiritual în care crede. Numai că, atunci când există – potrivit unor voci autorizate – fonduri care apar din surse, mai mult sau mai puţin obscene, de la secte mai mult sau mai puţin obscene, de prin America şi de prin alte zone „anglo-americane”, care îţi oferă bani ca să pui virgula între subiect şi predicat, fix atunci devii sclavul virgulei. Sigur, ridici hoteluri, hogeacuri, ca alţii de tristă amintire, pe vremuri, pe la Piatra Neamţ. Evident, faci şi şcoală de „folcloriste”. Inclusiv cu unii gazetari cu pretenţii, care încearcă să redefinească gustul lui Dinamo, căutând fantezia sub preşul neorealismului ori al uitării plicului căzut sub acelaşi preş.

„Legendele” despre care vorbeam mai sus şi „Asociaţiile” care se pregătesc să-i sucească beregata ageamiului Negoiţă sunt doar umbre. Asta-i drama! Aceste entităţi nu fac decât să-i crească barba mai repede actualului patron dinamovist, ca unui mort aflat sub cearşaf. Nimeni nu are vreun proiect, vreun ban sau vreo „citire”, ca să-l zboare pe infalit în infailibilul decor… Până şi motanul meu a început să râdă de „câinii roşii”, când aude de cloaca din „Groapă”. Prin „Groapă” se înţelege întreaga atmosferă, care cuprinde inclusiv răcnetele contestatarilor şi nu stadionul Dinamo. Care n-are nicio vină, săracu’, cum ar zice Mister Dinu, dar s-a născut comunist şi comunist o să se umple, înapoi. Evident că nu cu „legende”, că „Legendă” înseamnă să ai la butonieră măcar un titlu european, balcanic, şi nu neapărat  o „coregrafie”. Că eşti club de fotbal, nu balerină, ce Doamne iartă-mă!

În lumea asta, „modernă”, trepidăm după sămânţa care creşte, doar din coajă, pe stadion. Mai exact, am rămas cu nostalgia, dar realitatea ne scapă. Trăim în trecut! Deunăzi, îmi spunea un coleg, „retrezeşte-te la realitate, ia scrie, din nou, ştiri! Ăsta e jurnalism, fără pampoane!”. Avea dreptate. Aşa stau lucrurile şi în viaţă, iar dacă la Dinamo există vreun vârf de viaţă, atunci aşa stau mendrele şi acolo. Cu tot cu Gropile lor.

„Mă deprimă proştii!”

Nu sunt „fan” Nicolae Badea, nici nu mi-a „onorat” vreo deprimare jurnalistică, legată de actualul şi schelălăitorul Dinamo. Dar mă deprimă proştii! Şi mai ales inculţii care se cred „experţi”. Problema este că atunci când o să înveţi, ca jurnalist, să aşezi sau nu virgula în jurul lui „şi”, abia atunci să ridici capul către pragul uşii şi să te întrebi dacă ai dreptul la „părere”. Că până la „opinie”, tre’ să faci mai multă creşă literară decât Noica, Ţuţea, Ianis Zicu şi alţi martalogi, la un loc. Şi să mai înveţi şi ce înseamnă „Compasiunea”, despre care scrie fosta mea colegă de facultate, Oana Duşmănescu, într-un ziar concurent…

Soluţia pentru reşaparea unui club căzut câş, precum Dinamo, nu poate veni din pamflete şi din virgule puse prost, fie că sunt născute de jurnalişti incompetenţi sau „mânjiţi” ori de „Asociaţii” care se fac de râs şi când respiră. Şi nici din comploturi de cafenea, aşa cum am aflat de la un fost antrenor al „câinilor” că se petrec, inclusiv prin arealul Craiova… În mod firesc, aici ar trebui să apară bisturiul unul manager.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Şi revin la Badea, că aşa sunt eu, o turmă… de om fără linişte, dar care behăie mult. Badea, „ăla”, pe care l-au luat „ăştia” la puricat, dar nu i-au găsit nimic ilegal, spre deosebire de ce s-a petrecut cu alţi „teologi” ai Ligii 1, are două calităţi. E şmecherit, brici la minte şi ştie să facă din rahat, bici. Prin „şmecherit” înţelegem abilitatea unor oameni de afaceri de a fi „rechini” fără să sfideze bunul simţ al naturii, iar din „rahat” pricepem onania suporterului şi al părerologului, care nu ştiu de unde se întorc atunci când se duc. Pentru că sunt cutreieraţi de „legende”. De amintiri. Prin „bisturiu” se naşte, însă, mântuirea. Aia concretă! Şi prin „ştire”, cum zicea colegul meu. Adică prin „băăăă….s-a întâmplat în sfârşit CEVA la Dinamo!”.