Dinamo, la un pas de TRAGEDIE! Cu acelaşi PILOT ca şi Steaua! - Fanatik.ro

Dinamo la un pas de TRAGEDIE Cu acelasi PILOT ca si Steaua

17 aprilie a căzut în 2009 într-o vineri. Deşi nu-i tocmai potrivit termenul de „căzut” şi veţi vedea de ce… Ora 11:15. Aeroportul Internaţional „Henri Coandă” – Otopeni. Lotul lui Dinamo se urcă într-un avion ATR 42-500, botezat „Dunărea”, care asigură cursa Tarom 703 Bucureşti – Iaşi. În Copou urmau „câinii” să joace a doua zi, în cadrul etapei 25 de campionat, meciul cu Politehnica Iaşi. Rând pe rând îşi ocupă locurile antrenorul Mircea Rednic, jucătorii Bogdan Lobonţ, Gabi Tamaş, Cosmin Moţi, Lucian Goian, Adrian Cristea, Ianis Zicu, Claudiu Niculescu, Marius Niculae şi Ionel Dănciulescu, singurul care mai este şi astăzi la echipă, acum director general (găsiţi mai jos întregul lot folosit de Dinamo în acel campionat). La 11:40 „Dunărea” îşi lua zborul spre Iaşi. După aproximativ o oră, comandantul aeronavei, Cezar Osiceanu (45 de ani împliniţi pe 1 aprilie 2009, 8.269 de ore de zbor în acel moment), începe manevrele de aterizare. Era ora 12:46 când, la 600 de metri altitudine, deodată s-a auzit un zgomot puternic în partea din faţă a avionului, aparatul s-a zgâlţâit puternic şi a intrat într-un uşor picaj, huruind ameninţător. S-a redresat apoi şi a aterizat în câteva minute. Abia când au coborât şi au văzut botul aeronavei, dinamoviştilor li s-au înmuiat picioarele. Trecuseră efectiv pe lângă moarte.

DINAMO. Barza ghinionistă care era să-i omoare

În botul avionului era o gaură mare, de aproape un metru diametru, din care ieşeau nişte pene însângerate. Era tot ce mai rămăsese dintr-o biată barză care avusese ghinionul să zboare pe aceeaşi rută cu „Dunărea”. Şi care se zdrobise de avion exact în locul în care era radarul… Comandantul Osiceanu anunţase turnul de control şi apoi, datorită experienţei şi profesionalismului, reuşise să pună avionul pe pista de aterizare fără nicio altă problemă. A fost, ca să spunem aşa, Dumnezeul „haitei”…

„Ne-au ieşit în cale trei berze. Am evitat două, dar a fost acroşată cu partea frontală una dintre ele. Procedând după manualele companiei producătoare franceze a aparatului şi ale companiei Tarom, nu am declanşat procedurile de urgenţă, neştiind natura şi mărimea avariilor. Am anunţat turnul de control şi am procedat la aterizare”, avea să declare Osiceanu, cu picioarele pe pământ şi la propriu, şi la figurat.

Iar biroul de presă al companiei Tarom avea să dea un comunicat de presă liniştitor şi… sec: „Aeronava care efectua zborul RO703, Bucureşti- Iaşi, în procedură de aterizare pe aeroportul Iaşi a lovit cu partea frontală (coiful radarului) o pasăre de dimensiuni mari, aflată în zbor. Cu toate acestea, avionul a aterizat pe aeroportul din Iaşi în condiţii de siguranţă deplină şi niciunul dintre pasageri ori membri ai echipajului nu au suferit vreo leziune”. Vorba românului „Totu-i bine când se termină cu bine”, nu?

Avionul, care trebuia să se întoarcă după jumătate de oră la Bucureşti, a fost retras de pe pistă şi dus într-un hangar pentru a fi verificat de inspectori de zbor şi apoi reparat. 36 de oameni aşteptau să plece cu „Dunărea”, însă au mai stat încă trei ore în aeroport până când a fost adusă o altă aeronavă…

DINAMO. S-au dus la antrenament vizibil marcaţi de incident

Staff-ul tehnic şi jucătorii dinamovişti au mers direct la hotel, şi-au revenit din emoţia trăită mai mult la vederea avionului avariat decât în zbor – „Mai bine aşa, că dacă aflam acolo sus prin ce trecem, cine ştie ce se întâmpla în panica aia” spunea Dănciulescu – şi, patru ore mai târziu, au plecat spre stadionul din Copou, unde aveau programat un antrenament. Erau, însă, încă vizibil marcaţi de incident, după cum povesteat personalul hotelului. Iar declaraţiile care au urmat poartă amprenta trăirilor contradictorii prin care trecuseră.

DINAMO. „Ne-a trecut glonţul pe la cap”

„Eram la o înălţime destul de mare când s-a auzit brusc un zgomot şi avionul a căzut în picaj şi după aia am avut ceva probleme şi emoţii în aer… şi băieţii mei făceau ceva mişto că nu ştiau. Habar n-aveam ce s-a întâmplat. Ne-am dat seama că ceva e în neregulă, pentru că avionul făcea numeroase «driblinguri». Toată lumea întreba dacă pilotul şi-a luat permisul de conducere la Piteşti”

„Nu putem decât să mulţumim comandantului pentru ce a făcut pentru noi. Numai datorită lui am reuşit să ajungem teferi la sol, altfel nu-mi explic după ce am văzut cum arăta botul avionului. Era spart şi nu-mi explic cum poate o barză să sparga botul avionului. Când am văzut cum arăta gaura aia ne-am dat seama că ne-a trecut glonţul pe la cap, prezenţa de spirit, experienţa, nu ştiu ce-a fost, dar comandantul ne-a salvat”

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

„Nu doresc nimănui să treacă prin aşa ceva. Acum e clar că o să câştigăm, ca acesta să fie singurul ghinion de la Iaşi şi să învingem pe Poli. Nu ne mai opreşte nimeni până la sfârşitul campionatului dacă am scăpat din asta”, spunea Mircea Rednic, dar realitatea avea să-l contrazică…

„Nu am crezut că e aşa grav, chiar dacă am fost zguduiţi mai serios. Când ne-am dat jos şi am văzut ce a păţit avionul, am înţeles că a fost groasă” – Marius Niculae

„Asta demonstrează că Dinamo are băieţi buni şi că a fost doar un avertisment. Nu este o minune că au scăpat, pilotul s-a descurcat foarte bine. Asta a fost doar o încercare de Vinerea Mare. Dacă nu mă făceam fotbalist, mă făceam aviator, dar mi-a venit ideea prea târziu” – Cornel Dinu

„Numai cu poza în faţă pe calculator şi mi se face pielea de găină. Nu are cum să nu te sperie ceea ce vezi. Trebuie să le mulţumim piloţilor pentru că ne-au salvat. Sper să se fi terminat ghinioanele şi să ne concentrăm numai la meci!” – Cristi Borcea

DINAMO. Lobonţ a crezut că e o farsă a lui Buzdugan

Cunoscuţii realizatori radio-tv Mihai Morar şi Daniel Buzdugan au fost şi ei în „avionul groazei”, cu dinamoviştii. După aterizare Morar a povestit că atmosfera fusese destul de destinsă la bordul aeronavei: „Lobonţ şi compania strigau din spate «Băi Buzdugane, e o farsă?» şi eu nu ştiam ce să spun că nu ştiam ce se-ntâmplă. Atunci, în avion, n-a fost deloc groază sau panică, groaza a apărut în momentul în care am coborât şi am văzut botul avionului. Avea o gaură de vreo jumătate de metru, erau pene, era sânge… Mai bine nu mă uitam”. Iar prietenaşu’ Daniel Buzdugan adăuga, cu umoru-i caracteristic: „Cea mai mare caterincă în avion o făcea Lobonţ. Mă luase la mişto că le fac farse, că din cauza mea se zguduie avionul. Iar eu cred că fără noi nu scăpau aşa uşor, Mihai şi cu mine le-am purtat noroc”.

DINAMO. A urmat o perioadă nefastă pentru „câini”…

Şi cum o „nenorocire” (ghilimelele sunt obligatorii pentru că până la urmă a fost numai spaima…) nu vine niciodată singură, Dinamo pierdea a doua zi cu 0-1, gol Cristian Munteanu în minutul 87, şi rămânea pe locul 2, cu 49 de puncte, la 3 puncte în urma lui FC Timişoara, care era şi ea învinsă în etapa respectivă, 3-4 la Vaslui.

În acel sezon, sezonul cu numărul 60 pentru „câini”, după ce termina turul pe locul 1, la egalitate de puncte, 35, cu FC Timişoara, Dinamo se bătea la titlu cu amintita echipă bănăţeană şi cu surpriza Unirea Urziceni. Până cu 3 etape înainte de final. În runda 32 pierdea la Urziceni, „ciupită” de un arbitru spaniol, Fernandez Cezar Muniz, cu 0-1, apoi mai făcea un pas greşit, chiar în „Ştefan cel Mare”, 0-2 cu FC Braşov şi termina campionatul în genunchi, 2-5 cu FC Argeş, la Piteşti, clasându-se doar pe locul 3 după ce condusese ostilităţile timp de 18 etape. În Cupa României, „câinii” ajungeau până în semifinale, unde erau eliminaţi, peste numai 11 zile de la zborul cu bucluc, de FC Timişoara cu un net 4-1, pe stadionul „Dr. Constantin Rădulescu” din Gruia clujeană.

DINAMO. Lotul folosit în campionatul 2008-2009

Portari (apariţii/goluri): Emilian Dolha (5/0), Bogdan Lobonţ (25/0), Florin Matache (4/0)

Fundaşi (apariţii/goluri): George Blay (17/0), Zie Diabaté (8/0), Lucian Goian (20/0), Dragoş Grigore (2/0), Sergiu Homei (10/0), Silviu Izvoranu (17/0), Júlio César (10/0), Cosmin Moţi (21/0), Nicolae Muşat (1/0), Cristian Pulhac (10/0), Adrian Scarlatache (12/0), Bruno Simão (10/0), Gabriel Tamaş (22/0)

Mijlocaşi (apariţii/goluri): Anoh Attoukora (1/0), Papa Malick Ba (9/0), Gabriel Boştină (26/0), Gualberto Campos (2/0), Adrian Cristea (32/4), Mourtala Diakité (6/0), Nicolae Mitea (12/0), Ousmane N’Doye (12/3), Adrian Ropotan (15/0), Thiago (6/0), Gabriel Torje (30/3), Vojislav Vranjković (4/0), Zé Kalanga (10/0)

Atacanţi (apariţii/goluri): Florin Bratu (10/7), Andrei Cristea (8/2), Ionel Dănciulescu (34/12), Jean-Philippe Mendy (1/0), Osvaldo Miranda (16/2), Marius Niculae (24/12), Claudiu Niculescu (14/5), Ianis Zicu (9/3)

DINAMO. „Dumnezeu” le-a fost strănepotul mareşalului Averescu

FANATIK a luat legătura cu pilotul care a salvat în urmă cu 8 ani pe Dinamo. Viaţa lui Cezar Osiceanu este un adevărat român, pe care vrea să-l scrie când va ieşi la pensie: strănepot al mareşalului Alexandru Averescu (comandantul armatei române în Primul Război Mondial), nepot al secretarului PCR de la „Griviţa Roşie” (prieten apropiat al lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi cel care l-a promovat pe Chivu Stoica în PCR), pilot sportiv din 1980, absolvent al Şcolii Militare de Aviaţie în 1985 (unde a intrat cu ce mai mare medie – 9,98 – în 1982), pilot în aviaţia utilitară până în 1993, când a intrat la Tarom. „12-14 ore pe zi pe avion, cinci, şase zile pe săptămână, sâmbătă, duminică, fără week-end, fără sărbători legale, din an în Paşte cu familia”, îşi descria viaţa Cezar Osiceanu în 2009.

DINAMO. Mircea Lucescu l-a îndrăgostit de „câini”

A făcut sport de mic. Scrimă, handbal, volei, rugby, polo. Nu şi fotbal! Şi niciodată la Dinamo! Dar dinamovist de pe la 12 ani: „Vinovat a fost Mircea Lucescu. Dinamovist de excepţie. Lângă statuia lui Paţaichin, monstru sacru, ar trebui pusă statuia lui Lucescu. Mi-a plăcut enorm, îmi place şi o să-mi placă mereu acest om, munca lui de-o viaţă. O naţiune întreagă ar trebui să se roage în genunchi de el să se întoarcă acasă, să folosească ţara asta munca şi harul lui, nu alţii”. L-a dus de câteva ori cu avionul, dar n-a avut ocazia să-l cunoască personal…

Apropo de câini, fără ghilimele: Cezar Osiceanu este un mare iubitor de câini. Pasionat chiar. În 1990 a început să crească ciobăneşti româneşti, în 1998 a devenit preşedintele Clubului Naţional de Ciobăneşti Româneşti, în 2000 a făcut primul film despre ciobăneştii româneşti, în 2005 a reuşit să omologheze rasa cu un dosar de 6,8 kg, care conţinea fişele a nu mai puţin de 5.600 de ciobăneşti româneşti, după ce în 1990 erau înregistraţi 4 în Bucureşti şi 12 în toată România… Acum sunt peste 12.000.

DINAMO. A trecut prin peripeţii şi cu… Steaua: „Bălan şi Goian făceau pe ei de frică!”

A mai trecut printr-o cumpănă cu o echipă de fotbal, chiar rivala all time a lui Dinamo: „Steaua bătuse la Timişoara acum câţiva ani şi, de bucurie, au întârziat la avion. S-a pornit o furtună zdravănă exact când am închis uşa să pornim decolarea. Dar o furtună de nu vă puteţi imagina.. Steliştii voiau la un moment dat să se dea jos din avion! Dacă-l vedeaţi pe Goian, cât e el de mare, pe Carlos, că el era portar atunci, ce frică le era, voiau neapărat să se dea jos din avion! Dacă opream motoarele, mai plecau acasă a doua zi seara, că noi terminam orele de muncă şi trebuia să vină alt echipaj la charter. L-am chemat pe Argăseală şi i-am spus care e povestea, i-am spus că ori aşteptăm o gaură, un culoar prin furtună, ori oprim motoarele şi gata. Argăseală zice «Nu, domne, plecăm acum, dar luaţi-i p-ăştia doi, pe Bălan şi pe Goian în carlingă că fac pe ei de frică, le explicaţi, îi încurajaţi şi ei transmit asta şi celorlalţi». Şi l-am luat pe Bălan, că era mai mic… Cu chiu, cu vai am găsit o gaură în frontul ăla şi am reuşit să decolăm. Au urmat vreo 10-15 minute într-adevăr neplăcute, avionul făcea ca-n visele rele, ne dădea cu capul de toţi pereţii, eram ca la montaigne-rousse, când sus, când jos, lăsasem uşile deschise la cabină să ne vadă oamenii că ştim ce facem, să nu se sinucidă vreunul de groază… Şi am ieşit cu bine din furtună, că d-aia stăm acum de vorbă… Iar a doua zi s-au înfiinţat moţ la Otopeni cu un tricou de-al lui Dică semnat de tot lotul drept mulţumire…”.