Atmosferă de mare meci mare miercuri la prânz de la Obor spre Floreasca. Mii de maşini se târăsc cu viteza melcului bolnav de artroză, înghesuite pe, totuşi, 3 benzi pe sens. Ajunşi cu chiu, cu vai, în ceva mai bine de 40 de minute de la Gara Obor la „Groapa” lui Dinamo, intrarea prin „Barbu Văcărescu”, iluzia se destramă. Nu „derby-ul numelor” este de vină pentru blocajul perpetuu de pe „Ştefan cel Mare”. Nu suporterii celor două echipe care sunt, după cum susţin actele, adevăratele Dinamo şi Steaua, nu suporterii sunt de vină. Nu ei au dat năvală. Pe „sinteticul” dintre actualul şi viitorul stadion, actualmente velodrom, jandarmii te întreabă de „invitaţii”. Se joacă fără suporteri, la cererea lui Dinamo.
În tribuna de beton sunt, totuşi, vreo sută de oameni, invitaţi şi „presari”. Printre ei Ion Marin „Săpăligă”, fostul portar Gheorghe Niţu, „Moţăţei” Iovan şi, surpriză, rapidiştii Danieli, Pancu şi Niculae, veniţi să „spioneze” viitorii adversari de săptămâna viitoare, când vin şi ei în „Groapă” cu Academia Rapid. N-au scăpat de întrebări, chiar dacă erau „în afara serviciului”, vezi mai jos. Şi încă o prezenţă, de data aceasta nicio surpriză, Mutu. Nu Adrian, ci „celebrul” suporter dinamovist care face spectacol la fiecare meci al favoriţilor. Agitat din start. Altfel n-ar mai avea niciun farmec. N-a trecut mult şi şi-a dat jos canadiana, a rămas în tricou şi a dat sfaturi pe limba lui pătimaşă favoriţilor, i-a cam înjurat pe „spurcaţi” şi s-a certat, puneţi dumneavoastră ghilimelele de rigoare, cu arbitrul Alexandru Tudor, care la un moment dat i-a făcut un semn ciudat dacă ţinem cont de faptul că Mutu este… mut: i-a arătat degetul la buze în sensul de „Taci” când acesta dădea în clocot după un fault văzut de el şi nesancţionat de Tudor…
Ne întoarcem înainte de meci… Marius Lăcătuş este liniştit, zâmbitor, volubil. Ion Ion este omul invizibil. De partea cealaltă „Mery” Dragnea stă mai la o parte, încruntat, aşa-i este felul. „Oneaţă” Augustin nu stă deloc. Deloc bine. Este la spitalul de Urgenţă Floreasca, ieri a fost operat ca să i se pună o proteză de şold, altfel ar fi ajuns în cărucior. Toată suflarea dinamovistă prezentă pe „betoane” pronostichează că „ne dau ăştia cu terenul în cap, e mare diferenţă de valoare”. În mare vervă, ca întotdeauna Costică „Tyson”, cel mai vechi om de la Dinamo a din Liga 1, adus în „Ştefan cel Mare” de Vasile Ianul în 1991, când lua în primire un autocar „Neoplan”…
Intră echipele în frunte cu un sobor de arbitri. Şase. Marele preot Alexandru Tudor şi 5 discipoli tineri, tinerei: asistenţii, rezerva şi adiţionalii. Adiţionali la Liga 4?! „Da – ne-a spus Tudor după meci – adiţionali pe care îi aduc eu ca să înveţe. Toţi copii ăştia acum, aici, la ligile mici se formează”. Şi spectacolul poate să înceapă. Spectacolul lui Alexandru Tudor, că altfel fotbalul a fost modest. Dar „Brad Pitt” a făcut toţi banii. Vocea sa baritonală a dominat tot meciul. „Calm, calm, concentrare, nu maidan!” la orice duel corp la corp. „Fără mâini, azi nu suntem la horă, suntem la fotbal!” la gâlceava din careul dinamovist înainte de un corner stelist. „15! 15, nu te preface că n-auzi, treci înapoi şi ajută-l să se ridice şi daţi mâna!” după ce „15” de la Steaua a dat de pământ cu „23” de la Dinamo. „Unu, doi, trei…”, rar şi apăsat să se audă până sus, la „Urgenţă”, când unul dintre portari, în special cel dinamovist, întârzâia repunerea mingii în joc. „Să n-ajung la şase că vezi galben!”. N-a ajuns, n-a văzut. „Lăcă, azi arbitrez eu, bine?”, după ce „Fiara” a dat în clocot la un fault „câinesc” în tuşă, chiar în faţa băncii steliste. „Şi ţi-a zis portarul tău, fără fault! Degeaba…”, unui fundaş dinamovist care tocmai „produsese” o lovitură liberă periculoasă de la vreo 18 m lateral stânga în sensul de atac al steliştilor. „Ce zici, ce vrei? Galben? Sigur, ţi-l dau când vrei. Acum e bine?”, unui alt fundaş dinamovist care cerea avertisment pentru un adversar care făcuse un fault mai tare în atac. Pe parcursul întregului meci Alexandru Tudor le-a dat indicaţii şi a încercat să-i înveţe cu spiritul de fair-play pe tinerii fotbalişti, mereu cu zâmbetul pe buze, lucru mai rar la el.
Meciul n-a fost cine ştie ce decît ca îndârjire. S-a jucat scrâşnind din dinţi, dar destul de sportiv, n-a fost niciun meleu care să-i dea de furcă lui Tudor. Modest tehnic, cu un plus mare pentru Steaua la construcţia jocului. Se vede că Lăcătuş şi Ion Ion lucrează intens la antrenamente, există trasee, desfăşurarea atacurilor coordonat, nu la întâmplare, la nivelul tehnic pe care îl au nişte jucători de Liga 4. Dinamoviştii mai mult s-au apărat, în final fiind înghesuiţi rău de tot de „roş-albaştrii” nemulţumiţi de scorul arătat de tabelă… ce tabelă, de unde tabelă?… de scorul de 2-2. Steaua a deschis scorul după o jumătate de oră de joc, l-a majorat cu câteva minute înainte de pauză, a primit un gol de Liga Campionilor (trasor de la vreo 18 metri în diagonală, în vinclul opus) la un minut după ce făcuse 2-0 şi a fost egalată în reprixa a doua, după un corner, când pe portarul ei l-a fript „varza” şi a scăpat-o în poartă după o lovitură de cap anemică a unui adversar.
„Roş-albaştrii” au dominat copios finalul, au împins cu toate liniile jocul spre careul dinamovist, dar n-au obţinut decât o transversală care le-a refuzat toate cele 3 puncte. VEZI REZUMATUL VIDEO AL MECIULUI AICI! La ieşirea de pe teren Marius Lăcătuş nu mai era aşa zâmbitor ca la început, „Hai să ne schimbăm repede să plecăm rapid de-aici că am comis-o!” le-a spus „copiilor” şi n-a intrat cu ei în vestiar, preferând să se calmeze cu o ţigară. Două puncte pierdute cu o echipă pentru care egalul a însemnat cât o victorie.
2 este locul pe care se află Steaua în Liga 4, seria bucureşteană, cu 13 victorii, 3 egaluri, nicio înfrângere, 42 de puncte şi golaveraj 90-5 (pe locul 1 se află Academia Rapid, cu un meci mai mult, 14 victorii, 2 egaluri, 1 înfrângere, 44 de puncte, golaveraj 105-9)
5 este locul lui Dinamo, cu 10 victorii, 2 egaluri şi 5 înfrângeri, 32 de puncte, golaveraj 41-32