Fotbal intern

Dinamo, teroare la Revoluţie! Claudiu Vaișcovici: „Lui Răducioiu îi era frică să nu ne împuște!” Exclusiv

Cum a intrat „nea Costică” într-o ţară cu graniţele închise!...
24.12.2020 | 16:25
Dinamo, teroare la Revoluţie! Claudiu Vaișcovici: „Lui Răducioiu îi era frică să nu ne împuște!”

Surprinsă în Cipru de Revoluția declanșată de lovitura de stat din decembrie 1989, Dinamo „de aur” al lui Mircea Lucescu a fost la un pas de… emigrare în masă! Amintirile lui Claudiu Vaișcovici sunt… istorice: „Lui Răducioiu îi era frică să nu ne împuște la întoarcerea în țară!”.

La sfârşitul turului din 1989, Dinamo era pe primul loc, cu 3 puncte peste eternul „ghimpe” Steaua, cu 16 victorii şi o singură înfrângere (0-1 la Craiova), golaveraj 57-8… File de poveste, de necrezut azi… în plin dezastru cauzat de mincinosul patologic pablo cortaZero…

Să revenim, însă, în decembrie 1989… Conducerea clubului le-a oferit jucătorilor dinamoviști o vacanţă împreună cu soţiile sau cu iubitele, în Cipru, la un hotel de 4 stele, „Elias Beach”, 12 kilometri de Limassol. acolo i-au surprins evenimentele dramatice din decembrie 1989…

Dinamo a trăit în teroare Revoluţia din decembrie 1989! Claudiu Vaișcovici: „Lui Răducioiu îi era frică să nu ne împuște la întoarcerea în țară!”

Claudiu Vaișcovici a povestit în exclusivitate pentru FANATIK în ce teroare a trăit lotul lui Dinamo zilele care au schimbat orânduirea socială în România și au îngropat comunismul, cu tot cu „Epoca de Aur” a lui Nicolae Ceaușescu. La figurat. Iar pe „cel mai iubit fiu al poporului” și pe „savanta de renume mondial” Elena Ceaușescu chiar la propriu…

„Mircea Rednic vroia să plece în perioada intercompetițională în Grecia, Ioan Andone voia în Italia, dar şefii ne-au impus să mergem toţi în Cipru, eu sunt sigur că ştiau ce avea să urmeze şi au vrut să ne protejeze, să fim împreună undeva departe de ţară în acele momente dramatice și periculoase” – Claudiu Vaișcovici

Nu erau chiar toţi în Cipru, însuşi antrenorul Mircea Lucescu plecase cu Neli, soţia sa, în Italia. Şeful delegaţiei era „unchiul” Constantin Anghelache, persoană importantă (şi atunci…) în Securitatea statului şi a clubului Dinamo.

Lotul „câinilor roșii” a plecat din ţară în noaptea de 16 spre 17 decembrie. La Timişoara aveau loc primele ciocniri dintre protestatari şi forţele de ordine, provocate de „mazilirea” pastorului László Tőkés…

„Nu ştiam nimic, am ajuns liniştiţi în Cipru, hotelul era un vis, era cald şi bine, un rai în care habar n-aveam de iadul declanşat în ţară” – Claudiu Vaișcovici

„Pe 22 spre seară mă distram cu Dănuț Lupu la nişte jocuri electronice în holul hotelului când a venit un cipriot care lucra la piscină şi era căsătorit cu o româncă, să ne spună că «e groasă» în România, s-a sinucis ministrul forţelor armate şi s-a tras în oameni pe stradă” – Claudiu Vaișcovici

Cum a intrat „nea Costică” Anghelache într-o ţară cu graniţele închise?!

Dinamoviştii intră în trepidaţii, televiziunea cipriotă începe să transmită seara „revoluţia în direct”, se anunţă 20.000 de morţi, apoi 40.000… Imagini apocaliptice „curg” pe toate rețelele TV din lume dintr-un Bucureşti din care Ceauşeştii fuseseră izgoniţi şi în care invizibilii terorişti împrăştiau moartea printre românii care plăteau cu viaţa dorinţa de a scăpa de comunism.

Pe 23 dimineaţă în Cipru erau anunţaţi 60.000 de morţi în „revoluţia din România”! Constantin Anghelache pleacă precipitat în ţară. Unde graniţele erau închise şi aeroporturile în stare de alertă maximă!

„Îmi amintesc cum se lamenta Ando: «Nea Costică, unde pleci, cui ne laşi?! Cum intri în ţară?!». Iar nea Costică, liniștit, știa el ce știa, e clar acum, mai că nu zâmbea: «Lăsaţi, copii, nu vă faceţi griji că ştiu eu cum să intru. Staţi liniştiţi aici că am eu grijă să vă întoarceţi şi voi cu bine»” – Claudiu Vaișcovici

Şi a plecat! Ionuț Lupescu îşi aminteşte că „am auzit peste vreo două zile la radio că ar fi fost arestat!”. Le adusese un medic cipriot care făcuse Medicina în România, coleg cu doctorul lotului dinamovist, un tranzistor la care prindeau „Europa Liberă” cu o sârmă legată de un calorifer ca „antenă”!

Tatăl lui Cleo Vaişcovici a mirosit „blatul”!

În noptea de 23 spre 24 decembrie trebuiau să se întoarcă în ţară. Evident n-au avut cum. În România era un haos total provocat de lupta pentru putere, iar dinamoviştii nu ştiau la ce să se aştepte. Toţi erau încadraţi ca ofiţeri şi subofiţeri ai Ministerului de Interne, cel mai urât minister al fostului regim comunist.

Au reuşit cu greu să ia legătura cu părinţii… Ai lui Claudiu Vaişcovici locuiau la Galaţi, unde era mai puţină „revoluţie” şi de unde tatăl său i-a dat un sfat uimitor la vremea aceea: „Stai liniştit acolo că nu păţim nimic, numai proştii s-au dus să moară, e un blat toată revoluţia asta”… Atenție: era doar 24 decembrie!

Cel mai îngrijorat era Ioan Andone, socrul său era şeful Inspectoratului de Miliţie al judeţului Suceava şi „«Ando» a urlat la el cînd l-a prins la telefon să lase totul baltă şi să ia copilul şi toată familia şi să se ascundă la o mănăstire!”, zîmbeşte acum amar Cleo Vaişcovici.

„Răducioiu visa de atunci Italia”

Ionuţ Lupescu (21 de ani) şi Florin Răducioiu (19 ani) erau cei mai tineri din lot. N-aveau copii acasă, puteau privi şi accepta mai uşor o situaţie „fără întoarcere”…

„Vorbeam cu Răducioiu să plecăm în Vest că nu se poate să nu găsim o echipă care să ne ia. «Radu» visa de atunci Italia. Nu ne gîndeam că nu aveam drept de joc dacă fugim, oricare ar fi fost puterea în ţară” – Ionuț Lupescu

De altfel, Florin Răducioiu a fost auzit de mai mulţi coechipieri, inclusiv Cleo Vaișcovici și Ionuț Lupescu, vorbind cu Mircea Lucescu la telefon şi spunîndu-i panicat acestuia că „Eu vin în Italia, nea Mircea, eu nu mă mai întorc acasă, dacă ne împuşcă?!”.

„«Strîmbu’» voia şalupă, «Ando» autocar de la bulgari”

Toată „acţiunea Cipru” era sponsorizată, chiar dacă la vremea aceea nu se recunoştea deschis că Dinamo, echipa Internelor, profita de metode profesioniste în plin amatorism comunist, de un cipriot putred de bogat…

„Russos îl chema… ca pe Demis Roussos, dar fără «o», mare mahăr, ne-a ţinut pe banii lui, dar ne-a mutat la un hotel de două stele în Limassol, la «Elias Beach» veniseră o mulţime de americani de Crăciun, noi eram programaţi să plecăm, nu mai aveam loc” – Claudiu Vaișcovici

„Russos ăsta a fost Dumnezeul nostru, ne-a spus că ne ţine cât e nevoie, până în ianuarie, în februarie, în martie, până se lămureşte situaţia acasă. Iar noi i-am promis că punem cârca, la propriu, fiecare cu ce ştim, ca să ne plătim cazarea şi masa. Nici n-a vrut să audă” – Claudiu Vaișcovici

„«Strîmbu’» (n. a. – Mircea Rednic) făcea planuri să cumpărăm o şalupă mai mare, să fugim la familii. «Ando» a propus altceva: să ne plătim avionul pînă la Sofia şi acolo să luăm legătura cu Levski şi ŢSKA, erau cele mai puternice echipe bulgăreşti, să ne dea un autocar pînă la Giurgiu şi acolo vedem noi cum ne primesc ai noștri. În cel mai rău caz iau nevestele bagajele dacă pe noi ne arestează şi Dumnezeu cu mila” – Claudiu Vaișcovici

Russos nu i-a lăsat să plece, ba mai mult, le-a închiriat o tavernă pentru seara de Ajun, dar numai petrecere n-a fost. S-au cântat colinde triste, soţiile regretatului Mişa Klein, a lui Ioan Andone şi a lui Claudiu Vaişcovici au ţinut „steagul sus, altfel toată lumea dădea în plâns”.

Tensiune la baraje pe „Ștefan cel Mare”: „Soldaţii ne-au privit foarte urâtne-au întrebat la mişto de video, ţigări şi cafea, unde le-am ascuns, erau porniţi pe noi, ei erau ai Armatei, noi eram Dinamo!”

Situaţia s-a schimbat brusc odată cu moartea Ceauşeştilor. Situaţia în ţară s-a calmat, teroriştii s-au evaporat, noua putere a răsuflat uşurată şi s-a reinstaurat „pacea”.

Pe 27 decembrie seara au reuşit să zboare spre România liberă, cu 10 medici ciprioţi în avion, care făcuseră studiile la noi şi aduceau deja o cală de ajutoare pentru „revoluţia română”.

„Ajutoare am adus şi noi, am luat din aeroport, de toţi banii pe care îi mai aveam, portocale, banane, ciocolată, biscuiţi, conserve, le-am dat soldaţilor de pe Otopeni, văzusem la televizoare masacrul de pe 23 şi ştiam prin ce au trecut” – Claudiu Vaișcovici

„Ne-au primit neaşteptat de bine pe aeroport, a venit autocarul clubului şi ne-a luat, am trecut prin trei baraje de tancuri pînă în «Ştefan cel Mare», acolo, la baraje, soldaţii ne-au privit foarte urât, ne-au controlat la sânge, ne-au cerut paşapoartele să vadă vizele că n-am fost în ţară, ne-au întrebat la mişto de video, ţigări şi cafea, unde le-am ascuns, erau porniţi pe noi, ei erau ai Armatei, noi eram Dinamo!”, a încheiat Claudiu Vaişcovici povestea celor mai dramatice momente din cariera sa de fotbalist…

Lotul lui Dinamo în iarna lui 1989

Portari: Costel Cîmpeanu, Sorin Colceag, Bogdan Stelea
Fundaşi: Ioan Andone, Anton Doboş, Florin Jelea, Michael Klein, Adrian Matei, Alpar Meszaros, Cornel Mirea, Iulian Mihăescu, Mircea Rednic, Adrian Slave, Mihail Ţicu
Mijlocaşi: Ionel Fulga, Claudiu Jijie, Cristi Lazăr, Ionuţ Lupescu, Dănuţ Lupu, Dorin Mateuţ, George Radu, Ioan Ovidiu Sabău, Daniel Timofte
Atacanţi: Marian Damaschin, Nicu Glonţ, Marian Năstase, Florin Răducioiu, Claudiu Vaişcovici, Cezar Zamfir

  • „Dacă era să fugim în Vest, aveam ceva caşcaval la noi. Fiecare plecase cu patru, cinci mii de dolari, plus încă vreo 530 pe care ni i-a dat nea Costică acolo, o datorie din primele de joc şi diurna, aveam din ce trăi câteva luni” – Dănuţ Lupu
  • „Ne-au trimis în cantonament forţat în Cipru, cu tot cu neveste, ne-au obligat, se ştia la nivel înalt ce va fi, ce va urma. Dar fata mea cea mare, Raisa, a rămas în Bucureşti, la socri, care stăteau în zona Universităţii. Avea un an şi jumătate. Multă vreme după aceea, cum vedea pe cineva pe stradă îmbrăcat militar, striga «Poca-poca!». A rămas cu sperietura zgomotului gloanţelor”  – Mircea Rednic
  • 1.104 morți și 3.321 răniți au fost în toată țara în „Revoluția” din decembrie 1989
  • 126 de morți și 1.107 răniți s-au înregistrat până la fuga lui Nicolae și Elena Ceaușescu, pe 22 decembrie, ora 12:08
  • 979 de morți și 2.214 răniți s-au înregistrat după fuga lui Nicolae și Elena Ceaușescu, pe 22 decembrie, ora 12:08