Dinu, explicație-bombă pentru Porumboiu! Cine l-ar fi păcălit pe fostul arbitru să stea la masă cu șefii de la Steaua și Dinamo înaintea derby-ului în care a ars peluza din Ghencea. Exclusiv

Adrian Porumboiu și-a amintit, în exclusivitate pentru FANATIK, de o masă ciudată înaintea derby-ului Steaua – Dinamo din 10 mai 1997, în care suporterii dinamoviști au dat foc peluzei în Ghencea: „Au fost atunci la masă cu arbitrii conducătorii ambelor echipe, contrar tuturor uzanțelor și procedurilor”! . Președintele de atunci al „câinilor” Cornel Dinu îi dă replica!

Dinu, explicație-bombă pentru Porumboiu! Cine l-ar fi păcălit pe fostul arbitru să stea la masă cu șefii de la Steaua și Dinamo înaintea derby-ului în care a ars peluza din Ghencea

După dezvăluirile fostului mare arbitru Adrian Porumboiu despre meciul Steaua – Dinamo din 10 mai 1997, FANATIK l-a contactat pe Cornel Dinu și acesta a declarat în nota sa obișnuită că totul a fost o… coincidență! Explicată… incredibil, relativ la personajul care l-a a dus pe Porumboiu la restaurantuil respectiv tocmai pentru că știa că acolo va fi și „Procuroru”!

• „Se poate să fi fost și eu acolo, e simplu, domne, eu mergeam de trei, patru ani acolo, la Alex, eu eram acolo tot timpul… Alex e din Târgoviște… a fost o coincidență”
• „Prietenul meu Tică Dănilescu știa că eu sunt acolo, la Alex seară de seară în perioada aceea și l-a păcălit pe Porumboiu aducându-l acolo pentru a-i arăta că suntem prieteni, foști colegi de școală, asta-i șmecheria, abilitatea lui Tică să-i arate lui Porumboiu, subtil, că totul e OK”
• „Meciul a fost, într-adevăr, așa cum spune Porumboiu, liniștit, cuminte, nu s-au omorât băieții, dar la nivel de conducere n-a fost niciun aranjament, eu, ați văzut, când e de spus ceva, spun, dar atunci eu nu știu de niciun aranjament… poate la nivel de jucători, noi nu mai aveam șanse la campionat, ei aveau vreo 11 puncte avans, era etapa 29 și se băteau cot la cot cu FC Național… și or fi vorbit jucătorii între ei să ia Steaua titlu, nu știu…”
• „La nivel de conduceri nu a fost nimic… Se vorbea să le dăm meciul, dar nu putea Tică să vină la mine să-mi ceară asta la nivel de conducere și a fost o abilitate teribilă a lui să-i arate lui Porumboiu că totul e OK, totul e aranjat, noi suntem prieteni, să nu se bage să ne strice ploile. Iar Porumboiu a arbitrat corect, curat, ce a văzut, fără să aibă probleme ca la alte derby-uri”

 „Pentru Porumboiu bag mâna în foc!”

În plus, relativ la arbitri, „Procuroru” și-a mai adus aminte că „A fost o perioadă când se umbla la arbitrii, după 1950, scandaluri mari între madam Ceaușescu și Marta Drăghici, se băgau și Armata, și Internele peste arbitri. După aia a fost civilizație, domne… Prin ’63, ’64, ’65, ’66… prin ’70, rar se mai făceau coțcării, dar prin provincie, între echipele de pe-acolo, nu la nivel mare”.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Iar despre Adrian Porumboiu, Cornel Dinu are o părere foarte bună din punct de vedere profesional, incluzându-l într-o „galerie” de elită, alături de Nicolae Rainea, Ioan Igna, Gheorghe Limona, Aurel Bnetu sau Andrei Rădulescu.

• „Dacă e vorba de Porumboiu, eu bag mâna în foc pentru el! Și mai bag mâna în foc pentru Iosif Ritter, Francis Kolossi, Constantin Mitran, Ioan Igna, Gicu Limona, Aurel Bentu, Andrei Rădulescu… generația aia a lor toată. Atunci nu era corupere, nu era golănia asta, era încă educație, domnule, și erau niște oameni care acceptau adevărul de pe teren”
• „Bentu, Limona, ăștia… erau oameni corecți. După aia Rainea, n-am auzit reclamații la adresa lui. Erau câțiva de care nu se putea atinge nimeni. După ’80, altceva, cu totul altceva… toți o apă și-un pământ până după ’90… În perioada aia toată lumea fura, de multe ori arbitru era de bază, arbitrul scria jocul”
• „Știu un arbitru care, când se ducea în provincie, la Petroșani sau la Hunedoara, la Iași… nu putea să ceară pe față că era colonel de securitate… și le zicea la conducătorii locali «Băi băieți, vedeți că aici, la voi, se fură, știu precis. Vedeți că eu am în buzunar salariul, tocmai ce-am luat solda mea de colonel… vreo cinci mii de lei și ceva… vedeți să nu dispară, să-i găsesc tot acolo după joc, bine?». Și ăsta era exact prețul pe care i-l băgau în plic, cinci mii, «salariul» lui… A murit, Dumnezeu să-l ierte… Poporul român e de o imaginație diabolică…”