Haosul de la Dinamo a coborât din birouri în tribună. Și a împărțit suporterii în două tabere. Cea a actorului Răzvan Oprea, inițiatorul mișcării socios care intenționează să cumpere Dinamo prin intermediul unui ONG intitulat „Dinamoviști pentru Dinamo”, a cărei statutare juridică a fost împiedicată de partea adversă, condusă de liderii PCH Elias Bucurică și Nicu Tararache, care au depus actele necesare pentru a înființa o asociație cu exact același nume!
Facțiunea lui Răzvan Oprea are alături pe Cornel Dinu, care s-a implicat activ în acțiunea socios pentru salvarea lui Dinamo și a lansat un atac furibund la adresa „delicvenților cu cazier numiții Elias și Tararache”, cum îi numește pe liderii PCH. Acuzele „procurorului” sunt foarte grave și scot la suprafață acțiuni ale celor amintiți împotriva intereselor elementare ale clubului pe care susțin că îl iubesc. Iată în continuare ce acuză Cornel Dinu.
„Ce s-a întâmplat în 25 aprilie mă surprinde nu ca acțiune, ci ca inventivitate malefică prin care s-au demascat adevărații dușmani ai binelui lui Dinamo. S-a afișat chiar din mijlocul așa-zisei peluze Cătălin Hîldan în urmă cu câțiva ani necinstirea memoriei acestuia: «Peluza Nedemnă de Cătălin Hîldan»! Pentru că în obiectul de activitate al acestei societăți comerciale înființată în 2011 este scris clar și sfidător «comerț cu amănuntul, altfel efectuat, în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor și piețelor». Vedeți oare, ceva comun în acestea cu cinstirea reală a memoriei regretatului Cătălin Hîldan? Ceea ce s-a întâmplat de prin 1998 cu o parte infimă a suporterilor lui Dinamo poate constitui un veritabil rechizitoriu de sfidare a moralității minime creștine, dar și de incriminare penal-financiară”.
„«Opera», din fericire, este doar a câtorva dezaxați care au pus la cale tot felul de mârșăvii numai în folosul lor. Mă refer la cunoscuții delicvenți cu cazier numiții Elias și Tararache, căci nimic nu este mai înfiorător decât ceea ce le-a trecut prin instinctele de căpătuială acestor demolatori ai tradiției pașnice a suporterilor cu adevărat dinamoviști. Au început oarecum mai liniștit, șantajând conducerile lui Dinamo să le plătească exhibițiile din tribună, arareori inspirate. Cereau înainte de fiecare meci mai important peste o sută de milioane pentru așa zisele scenografii pentru care cheltuiau în realitate cam 20 la sută. Restul ajungea în buzunarul propriu. Manevrând chiar și minori nevinovați care prea repede, bieții de ei, deveneau veritabili kamikaze. Ca și în cazul de acum, cu copilul ăla de 20 de ani trimis să conteste la Tribunal societatea la care a achiesat marea masă de adevărați suporteri dinamoviști”.
„Dacă aș trece în revistă toate gravele tâlhării financiare la care s-au pretat de atunci aceste năpârci lipitoare, lumea ar înmărmuri de scârbă și indignare. Citiți-l pe Richard Gavrilescu pe facebook și vă cutremurați. Începând cu vânzarea biletelor luate de la cei care conduceau Dinamo și le vindeau la suprapreț «fraților» din tribună, la taxe inventate, de excursii și chiar de avion, până la vânzarea de materiale de propagandă și servicii în stadion. Toate la suprapreț, desigur. Și lista acestora este sinistru de lungă, am aflat-o și eu de curând. Totul pe bani și numai pentru ei câțiva. Spuse de cei foarte mulți care au stat bine intenționați în Peluza Cătălin Hâldan, dar revoltați de toate aceste murdării adunate în timp, s-au scuturat și au plecat decepționați. Ar fi bine ca etoți aceștia să vorbească. Ar exista și în acest fenomen iertarea mărturisirii ca o Sfântă Spovedanie. Totul a culminat cu ceea ce nici corbii n-ar face. Înfruptarea financiară și mai mare ca până atunci din exploatarea legendei martirului Cătălin Hâldan, crescut minunat de părinții săi, dar și de mine. Ca și strângerea a 22.000 de euro chipurile pentru familia lui Ekeng, care n-au ajuns vreodată la aceasta”.
„Arabii care se anunță că ar intenționa să cumpere Dinamo vor de fapt să intre mai întâi sentimental în România. Achiziționând un brand de mare importanță națională. Pentru ca imediat să achiziționeze ce a mai rămas de vânzare din această țară bogată în procesul de distrugere a identității naționale. La care participăm toți, condamnați de soartă. Dinamoviștii cu adevărat pentru Dinamo, cazul ONG-ului nostru, sunt și vor fi în afara acestor tranzacții îndoielnice și nu vom fi oamenii nimănui mânați de hapsânism. Vom fi doar pentru interesele reale ale lui Dinamo, amintindu-le acestora, iarăși, blestemul Luceafărului nostru: «Cine a îndrăgit străinii, mânca-i-ar inima câinii»”.
„Se spune de cei bine informați care au stat pe lângă ei și nu-i mai suportă demult, că Elias și Tararache au strâns adevărate averi, târând pentru lăcomia lor și o parte a galeriei în acțiuni politice desuete compromițătoare. S-a spus că cei doi au câștigat în acei aproape 20 de ani poate mai mult decât un adevărat fotbalist al lui Dinamo din zilele noastre, care nu joacă atâția ani cât au avut ei la dispoziție ca să înșele și să fure sufletul sutelor de mii de adevărați dinamoviști. Majoritatea acestora știu mai bine decât mi-am reîmprospătat eu memoria ce au făcut și, nu întâmplător în gândul cel de pe urmă de bine al românilor, nu vor să mai aibă de a face cu ei, sperând să se regăsească în întreprinderea Asociației Dinamoviști pentru Dinamo asumată de un grup de adevărați «câini roșii» ai istoriei din «Ștefan cel Mare». Și aceasta ar putea însemna o salvare și o reîntoarcere la marile performanțe ale echipei. Ceea ce nu-i deloc ușor de făcut”.
„Simțind că le fuge covorul cu bani nemunciți de sub picioare, care i-a transformat în milionari fără grija zilei de mâine, Elias și Tararche au înnebunit cu adevărat. Scoțându-și la iveală tot veninul produs în atâția ani de neatenția celorlalți. Inventând tot felul de jigniri fără niciun pic de minimă logică, devenind cazuri de cămașă de forță psihiatrică. Cei doi, Elias și Tararache, au societăți în care fac ce vor, comandă mârșăvii, iar statul nostru atât de neatent când vine vorba de adevărații evazioniști fiscali, nu întreprinde nimic. Cum a fost și acum prin neatenția sau influențarea justiției, punând un inconștient plimbat cu covrigul, nici măcar condiționat de ceva arginți, să conteste la tribunal o societate ce vrea să-i fie cu adevărat mai bine lui Dinamo”.
„Fiind vorba de o agresivitate murdară verbal, dar și în fapte ce sfidează justiția, trebuie să primească ce merită. Existând o justiție imanentă, s-au și dat în vileag că nimeni nu-i mai acceptă. Numai astfel se poate explica fantasmagoria prin care așa zisa lor societate, în care nu mai poate să creadă nimeni, au numit-o ca pe aceea care într-adevăr este speranța de mai bine a marei mase de dinamoviști. Astfel, și-au semnat ei înșiși sfârșitul, cauzat numai de nenorociri puse la cale în detrimentul imaginii și tradiției lui Dinamo. Gata, ajunge câți rău ați făcut! Destul că în tradiția noastră nefastă cei din jur n-au fost atenți și au fost păcăliți de veritabili excroci!”.