Dana Miricioiu, unul din cel mai cunoscuți medici esteticieni din România, ne explică până unde e normal să mergem cu operațiile de înfrumusețare. Celebra specialistă trage un semnal de alarmă celor care doresc să-și schimbe, aproape total, fizionomia.
Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, medicul estetician Dana Miricioiu ne povestește despre momentul în care a divorțat și a trebuit să-și crească, singură, băiatul. Ne spune ce a învățat de la Vlad și cât de mult a suferit în momentul în care acesta a decis să studieze în străinătate. Dana Miricioiu explică ce înseamnă o femeie frumoasă și ne spune până unde trebuie să mergem cu operațiile estetice.
Din punctul de vedere al unui medic estetician, ce înseamnă o femeie frumoasă?
-Toate femeile sunt frumoase. Ca, de altfel, toți oamenii. Ne deosebim prin proporții și forme, niște nuanțe care au caracteristici diferite în ochii diferiților oameni. O femeie frumoasă este cea care oferă, poartă de grijă, este stăpână pe ea și pe ce își dorește. Este o femeie care se iubește, iubește și se simte iubită.
O femeie frumoasă nu are vârstă și nici nu își etalează conștient valorile, oricare ar fi ele. Nu este egoistă, este dreaptă, răbdătoare și înțelegătoare. Zâmbește și mângâie. În toate aceste caracteristici intră și îngrijirea de sine. Care nu îi dă o frumusețe aparte, ci o face mai vizibilă în ochii ei sau ai celor din jur.
Până unde putem merge cu intervențiile estetice fără să ne transformăm în altă persoană?
-Putem merge foarte mult, putem să nu ne oprim, putem face aproape orice. Însă întrebarea este: asta ne dorim? Asta am înțeles noi din “înfrumusețare”? Chirurgia estetică poate schimba înfățișarea, nu poate schimba psihologic persoana respectivă, nu o face mai drăgăstoasă.
Poate să redea încrederea în sine anumitor persoane care au suferit de pe seama unor accidente sau s-au născut cu anumite anomalii, defecte și caracteristici care ies din sfera armonioasă.
Cu ce ne ajută, punctual, chirurgia estetică?
-Chirurgia estetică poate reda oamenilor o armonie a trupului corelată cu celelalte trăsături. Poate dărui sâni unor femei care s-au născut cu sânii mici, poate să ridice sânii căzuți după naștere, să micșoreze un nas coroiat.
Să îndepărteze grăsimea care s-a depus și se încăpățânează să plece, să mărească buzele mici, să aibă grijă ca trăsăturile caracteristice fiecăruia să nu derapeze odată cu vârsta, să corecteze defecte.
Dar trebuie să păstreze unicitatea și autenticitatea fiecărei persoane. Și asta trebuie să înțeleagă fiecare om care dorește să apeleze la chirurgia estetică: să nu se schimbe, sa rămână cu trăsăturile inițiale.
De ce ai ales să faci medicina? Nu a fost greu, mai ales pentru o femeie?
-Nu am ales eu medicina, ea m-a ales pe mine. Asta am avut în cap de când mă știu. Făceam injecții și operații păpușii mele, mereu asta am avut în cap.
Dacă a fost greu? A fost incredibil de greu. Nici acum nu e ușor. Nu vorbim de anii de învățat neîntrerupt, ci de responsabilitate, de presiune. De stat cu sufletul la gură după fiecare pacient, de mulțumit tot felul de pacienți care doresc perfecțiune, de explicat.
Este o meserie solicitantă fizic și psihic. Dar dăruirea și dragostea pentru oameni și pentru armonie depășesc orice obstacol. Pasiunea depășește orice greutate și dă mulțumire sufletească.
Există anumite intervenții care se fac doar în anumite anotimpuri? Altele se pot face oricând?
-Din punctul meu de vedere, toate intervențiile se pot face oricând, însă trebuie respectate recomandările medicului. De exemplu: după nicio intervenție chirurgicală nu avem voie expunere la soare, după unele nici chiar la schi.
După intervenții laser nu mergem la plajă, dar dacă ne protejăm de soare le putem face și vara. Nici măcar intervențiile injectabile nu sunt lipsite de recomandări și interdicții. Cu alte cuvinte, respectarea recomandărilor este cea mai importantă.
Cum a fost copilăria ta? Ce nebunii făceai când erai mică?
-Am fost cea mai alintată. Toată lumea avea grijă de mine, fiind cea mai mică. Suntem patru frați, iar eu eram “furată” când de unul, când de celălalt. Toți m-au sprijinit: și când făceam gimnastică și când învățam pentru facultate.
Nu prea am făcut nebunii și cred că nu prea i-am supărat pe ai mei. Îmi găseam mereu să fac ceva: desenam, făceam rochițe pentru păpuși, împleteam, coseam, făceam zilnic curat.
Cui îi spuneai secretele tale, mamei sau tatei?
-Absolut toate secretele erau către mama. Și cele bune și cele mai puțin bune. Pe ea o încărcam cu toate întâmplările și gândurile mele. Tata era mai autoritar. Prietenos, dar nu într-atât încât să mă destăinui așa cum făceam și fac împreună cu mama.
Cum a fost perioada liceului? Erai timidă sau cea mai rebelă?
-În perioada aceea am fost mereu timidă. Și, ca orice om timid, orice acțiune ieșită din context era făcută ca să îmi înving timiditatea. Și am reușit asta, dar mai târziu.
În școală învățam destul de bine. Am urmat un liceu care nu mi-a plăcut, tocmai ca să fiu sigură că reușesc la examene de pe-atunci și să dau la medicină. Am făcut un liceu economic și îmi aduc aminte că nu îmi plăcea nici economia politică, nici contabilitatea.
Din acest motiv am învățat pe de rost cărțile. Și nu înțelegeam nimic. Am învățat pe de rost manualul de economie și am luat notă maximă. Curios este că mi-a plăcut matematica enorm de mult și știu că eram prima din clasă la matematică.
Când te-ai îndrăgostit prima dată?
-Undeva pe la mijlocul clasei a 7-a. De un coleg de clasă. Niște sentimente nevinovate care au durat până la petrecerea de sfârșit de clasa a 8-a. Mă apucasem de învățat pentru admiterea la liceu și mi-a trecut brusc.
Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?
-Nu aș șterge nimic, pentru că nu aș mai fi azi așa sunt acum. Iar acum știu cine sunt. Mă cunosc bine. Nu știu cum aș fi eu, cu mine, dacă nu aș avea acest trecut. Și pentru că eu cu mine suntem foarte bine, avem un echilibru bun, de ce să schimb ceva din trecutul meu?
Cum este mămica Dana?
-În primul rând “mămica Dana” nu prea a existat. Vlad a spus Ma-ma doar când a învățat să silabisească, pe la 6 -7 luni. Devreme. Așa a fost mereu, m-a luat prin surprindere. Însă odată ce a înțeles că nu mă cheamă Ma-ma, ci mă cheamă Da-na, acesta a fost apelativul lui pentru mine.
Acum sunt fie Dana, fie Doctorița, fie Luminița. Este al doilea prenume al meu, care nu mi-a plăcut niciodată și pe care mi-l adresează de multe ori, știind că eu nu mă supăr pe el niciodată.
Ce înseamnă Vlad pentru tine?
-Vlad este pentru mine prieten și psiholog. El m-a învățat multe lucruri. A fost cu mine și lângă mine mereu. M-a ascultat și mi-a dat sfatul cel mai bun. M-a ajutat în foarte multe lucruri, îmi amintesc atunci când mi-am deschis cabinetul, acum vreo 15 ani. El mi-a făcut website-ul, el mi-a făcut materialele promoționale. Și avea doar 13 sau 14 ani.
Multe lucruri m-a învățat. De exemplu, eu nu am învățat engleză la școală, ci franceză și spaniolă. Știu acum engleză la nivel de prezentări la congrese și tot felul de întâlniri importante internaționale datorită lui Vlad.
Pentru Vlad nu am ascendentul unui părinte: autoritar, care impune și pune la punct, care cere respect no matter what. Noi am fost și suntem egali și acum. Ba nu, el m-a depășit de mult, în tot și în toate.
Ai divorțat și ți-ai crescut singură băiatul. Cât de greu a fost, cum ai reușit să fii și mamă și tată pentru Vlad?
-A fost îngrozitor de greu. Trebuia să muncesc 12 ore pe zi, mă întorceam seara târziu, iar el stătea singur acasă. Îi lăsam de mâncare ce cumpăram de la supermarket. Nu erau toate facilitățile de acum, să îi fac comandă online, de exemplu. Și nici nu aveam bani… A fost o perioadă grea, prin care am trecut împreună.
Am fost amândoi unul lângă celălalt și am înțeles, am învățat și am trecut prin toate împreună. Noi doi am fost uniți de când s-a născut. Ba nu. Și înainte să se nască. Și atunci vorbeam cu el și îi citeam povești. Iar faptul că s-a întâmplat să rămânem doar noi, într-o situație financiară deloc roz, ne-a unit și mai tare.
Când s-a mutat din țară a fost complicat, la început, să faci naveta până la el?
-A fost cumplit. Dar eram fericită pentru că a reușit să intre la universitatea pe care și-a ales-o și că va cunoaște și alt fel de oameni, altă țară. Că va face diferențe și că va învăța din experiența asta. Pe cât de greu a fost, pe atât de mulțumită eram că s-a desprins.
Am fost mereu overprotective. Din acest motiv, zburam la el la fiecare 2-3 săptămâni, ca să fiu sigură că este bine și că nu îi lipsește nimic. Până când mi-a zis: “Stop. Lasă-mă să și greșesc.” Și iar mi-a dat Vlăduț o lecție. Așa este relația mea cu el. Minunată.
Ce ai învățat, până acum, de la copilul tău?
-Am învățat să fiu răbdătoare și încrezătoare, să mă bucur de cele mai mici lucruri și că fericirea nu costă nimic sau aproape nimic. Și am mai învățat că frumusețea este în interiorul meu și în interiorul nostru, al fiecăruia.
Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?
-Îmi place ideea de a găti, dar nu să gătesc. La mine în familie bărbatul meu gătește. Și gătește incredibil de bine. Eu am ales să strâng masa. E echitabil, nu-i așa? (râde, n. red.).
Fac însă prăjituri. Nu des, dar fac. Cheesecake-ul îmi iese foarte bine. Plăcintă cu mere mai fac. Și îmi place să decorez. De Crăciun e o feerie la noi acasă.
Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, cum ai reușit să mergi mai departe?
-Cel mai greu a fost atunci când am intrat la facultate. Pentru că, în primul an, nu am intrat. Am picat cu 4 sutimi. Prima sub linie. Horror. Ce să zic… demoralizant. Făcând liceul economic, a fost greu să îi ajung din urmă pe cei care aveau baza chimiei, fizicii și biologiei.
Am învățat singură, nu a fost ușor. Al doilea an am luat examenul printre primii. Dar în primul an, când am picat, a fost îngrozitor, parcă nu vreau să îmi aduc aminte.
Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?
-Pictez. Îmi place la nebunie. Mă regăsesc, meditez și îmi refac energia pictând. Din păcate nu prea am timp. Și cânt. Nicio petrecere nu este fără karaoke și am niște prieteni minunați!
Consideri că frumusețea ta a reprezentat un atu în meseria pe care ți-ai ales-o?
-Cred că frumusețea vine din interiorul fiecărui om care se simte bine în pielea lui. Mă bucur că pacienții au încredere în mine și înțeleg întocmai sfaturile pe care le ofer, atât pentru sănătate, cât și pentru prevenție și îngrijire. Întotdeauna încerc să fiu alături de aceștia și să înțeleg ce își doresc și ce au nevoie, pentru a le oferi sfaturi competente și benefice.
Dacă te-ai întâlni acum cu Dana cea mică, ce sfat i-ai da?
-Sincer, o iubesc pe Dana cea mică și o cert pe Dana cea mare că nu a avut încredere în Dana cea mică care îi spunea, în anumite momente, să spună “nu”. Dar o iubesc și pe Dana cea mare pentru că, până și atunci când singură ei cale a fost să reușească, a reușit!