Cum a fost pusă la cale afacerea prin care un teren uriaș, de peste 170.000 metri pătrați, proprietatea statului a ajuns în administrarea ANS și apoi pe mâinile unui cunoscut miliardar. Astăzi, pe terenul în cauză se află unul dintre cele mai mari mall-uri din Capitală, Sun Plaza, iar proprietarii de azi nu mai au nimic în comun cu cei care au pus la cale întreaga afacere. Totuși, instituțiile statului sunt obligate să-și facă ordine în gestiune, iar la Sun Plaza au în brațe o adevărată bombă juridică/ imobiliară.
FANATIK a scris pe larg despre situația terenului pe care este construit mall-ul Sun Plaza, teren ce se află în proprietatea publică a statului. Un raport recent al Curții de Conturi a scos la iveală ilegalitățile și schema prin care acest teren a fost transferat unei firme private pentru construcția centrului comercial, asta deși CSN Sala Polivalentă – instituția către care ANS transferase acest teren – nu avea decât drept de administrare. Altfel spus, Sala Polivalentă era doar „un chiriaș” pe acest teren, însă – complet ilegal, spune Curtea de Conturi – a decis să ofere un drept de superficie unei firme private.
Așa cum publicația noastră a arătat, auditorii Curții au găsit mai multe probleme cu acest contract, faptul că era încheiat pe o perioadă de 45 ani, ce poate fi prelungită tacit pe încă 45, faptul că a fost încheiat fără o licitație publică, etc.. Evident, problema de drept principală constă în faptul că Sala Polivalentă era doar administrator pe un teren al statului, adică nu avea dreptul să intre într-un astfel de contract de asociere cu o firmă privată. „Constituirea dreptului real de superficie este un act de dispoziție juridică rezervat numai titularului dreptului de proprietate, respectiv statul român, deoarece presupune dezmembrarea dreptului de proprietate, CSN Sala Polivalentă neavând competența de a constitui un drept de superficie în favoarea Hein România”, a spus Curtea de Conturi în raportul din iunie 2026.
Hein România SA este firma privată care avea să încheie contractul de asociere cu Sala Polivalentă pe o perioadă de 45 ani în luna august a anului 2004. Cine acționarul acestei firme? Nimeni altul decât miliardarul Dinu Patriciu, cel care avea să moară zece ani mai târziu, în 2014, într-un spital din Londra. Această firmă avea să intre în insolvență ulterior, însă investiția de la Văcărești avea să fie preluată de către o altă societate, Societatea de Dezvoltare Comercială Sudului SRL – SDCS, deținută de un offshore din Cipru și o firmă din Viena.
Astăzi, această firmă plătește circa 2 euro/mp către Sala Polivalentă pentru cei aproape 140.000 mp pe care ANS i i-a dat în administrare în urmă cu mai bine de 20 de ani.
Schema acestui tun imobiliar avea să se pună în mișcare în anul 2003 și să fie finalizată în august 2004, practic cu doar câteva luni înainte de campania electorală pentru alegerile prezidențiale, la care urma să participe premierul în funcție, Adrian Năstase. Pentru început, trebuie precizat că acest teren nu a aparținut niciodată Ministerului Sportului/ ANS, instituții care doar l-au avut în administrare. Terenul din zonă Văcărești, pe care astăzi este construit Sun Plaza, are o suprafață ceva mai mare – de puțin peste 170.000 mp, și aparținea Primăriei București și câtorva zeci de familii, care își recuperaseră terenurile confiscate de comuniști în acea zonă.
În anii 1990, întreg terenul ajunsese în administrarea unei societăți comerciale din subordinea MTS/ ANS, SC Palatul Sporturilor SA, societate care trebuia să construiască aici un mare complex sportiv. Societatea nu a reușit să finalizeze acest proiect, fiind falimentată imediat ce interesele imobiliare s-au concentrat asupra terenului din zona Văcărești.
În martie 2003, Guvernul Năstase vine cu o HG (250/2003) prin care împuternicește Ministerul Tineretului și Sportului să deschidă procedurile pentru dizolvarea și lichidarea S.C. „Palatul Sportului” S.A., pe motiv că societatea nu își mai putea realiza scopul inițial. Articolul 3 stabilește clar că bunurile rămase după lichidare vor trece direct în domeniul privat al statului și în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului.
Trebuie subliniat că HG 250/2003 a dat doar drept de administrație, nu de dispoziție. Hotărârea de Guvern a stabilit că bunurile trec în administrarea ministerului, nu în proprietatea exclusivă a entităților sportive și nici nu le-a dat dreptul să le folosească în scopuri comerciale sau să le înstrăineze.
Pe de altă parte, în luna mai a aceluiași an, într-o adresă către CSN Sala Polivalentă, ministrul sportului de la acea dată Georgiu Gingăraș constata un blocaj juridic: terenul de sub fosta societate S.C. „Palatul Sportului” S.A. este proprietatea privată a statului și nu face parte din patrimoniul societății aflate în lichidare (un lichidator nu poate vinde un teren care aparține statului și care nu a fost niciodată proprietatea societății comerciale intrate în faliment). De remarcat, în această adresă, și numărul de înregistrare de la secretariatul MTS, 1323.
„Întrucât terenul, proprietate privată a statului, nu face parte din patrimoniul societății, acesta nu poate fi preluat de către lichidator, fapt confirmat prin adresa 259/2003”, spune ministrul sportului, Georgiu Gingăraș.
Se observă că aceeași adresă a ministrului împuternicește direct CSN Sala Polivalentă să întreprindă măsurile necesare nu doar pentru protejarea bunurilor, ci și „pentru găsirea unor soluții de conversie funcțională a acestora”. Acesta pare să fie momentul în care ministerul a dat practic ok-ul pentru ca un teren de sport să fie convertit în altceva, deschizând ușa către proiectul comercial care a dus la apariția Sun Plaza.
În ciuda „obstacolului juridic” identificat de ministrul sportului, o lună mai târziu, exact acest lucru se întâmplă: MTS preia de la lichidator bunurile SC Palatul Sporturilor, printre care și terenul de 172.000 mp din zona Văcărești.
În legătură cu acest document, pot fi remarcate mai multe aspecte controversate. În primul rând acesta este doar un „proces verbal”, document cu rol constatator. Pentru ca un bun imobil să treacă în mod legal din administrarea unei autorități în a alteia este nevoie de o Hotărâre de Guvern. Documentul de mai sus invocă HG 250, însă această hotărâre face referire doar la patrimoniu societății, iar terenul de 172.000 mp era doar în administrarea sa, fiind proprietatea statului.
Al doilea aspect ce ridică semne de întrebare este data la care este semnat acest proces verbal. În data de 3 iulie 2003 Guvernul avea să adopte o HG prin care înființa Agenția Națională pentru Sport (care lua astfel locul MTS-ului). Actul juridic nu avea să fie publicat în Monitorul Oficial decât abia în data de 9 iulie. Cu alte cuvinte, la data de 3 iulie 2003, ANS încă nu era un organism public validat oficial prin publicare în Monitorul Oficial pentru a putea produce efecte juridice față de terți și a prelua un asemenea patrimoniu.
Ștampila oficială este una a MTS, adică o structură veche care opera în numele unei noi instituții (ANS). Ce ridică semne de întrebare este numărul de înregistrare – nr. 1, în condițiile în care în luna mai, numărul de înregistrare trecuse deja de 1300, dar și faptul că ștampila oficială folosită este una cu antet de „Secretariat”, și nu una cu antetul ministrului sau a unui secretar de stat.
Nu există date privind rolul exact al acestuia în cadrul MTS în 2003, însă în 2004 îl găsim ales consilier județean la Cluj pe listele PSD, acolo unde avea să obțină un al doilea mandat în anul 2008. Politicianul era asociat în mai multe firme, iar în anul 2011 ANI avea să-l găsească în stare de incompatibilitate și conflict de interese deoarece a participat la votarea unei hotărâri din CJ Cluj în timp ce firma soției beneficia de un contract finanțat de Consiliul Județean.
Demisia din funcția de consilier județean avea să fie urmată de o trimitere în judecată în anul 2018, într-un dosar de evaziune fiscală privind firmele Gentilia Construct și Damas Construct Instal. În acest dosar, instanța a rămas în pronunțare încă de la finalul lui 2022, însă a amânat pronunțarea de 10 ori, iar în 2023, judecătorii au cerut o nouă expertiză contabilă. Astăzi, dosarul se află aproape de prescripție. În ciuda acuzațiilor de evaziune fiscală, firmele politicianului beneficiază în continuare de contracte publice, ba chiar unele încheiate cu Finanțele din Cluj, după cum scrie presa locală.
Actul final prin care terenul de 172.000 mp ajunge în administrarea CSN Sala Polivalentă se consumă la finalul lui 2003, atunci când în luna decembrie, Octavian Murariu, noul președinte al ANS, semnează ordinul 204. Acest ordin are la bază tocmai procesul verbal de preluare a patrimoniului de la lichidatorul judiciar și face referire expresă la terenul de lângă Văcărești, asta deși acesta nu făcea parte din patrimoniul SC Palatul Sportului.
Un alt aspect interesant al acestui document este referirea la actele normative pe care se bazează. Printre acestea este invocat și Decretul 409/1955, un text legislativ ce a fost inclus constant după 1991 pe listele cu acte normative propuse spre abrogare. Motivul consta în faptul că era o relicvă a regimului comunist și al economiei centralizate și care, în esență, reglementa că un bun al statului se putea transmite simplu, prin ordinul conducătorului instituției centrale tutelare, fără alte proceduri complexe.
Decretul avea să fie abrogat în mod expres în primăvara anului 2004, adică la doar câteva luni după transferul terenului de 172.000 mp.
Ultimul pas al acestui film se consumă în anul 2010, atunci când, în urma unui control la CSN Sala Polivalentă, Curtea de Conturi observă problemele juridice din jurul acestui teren și al transferului său. Prima problemă, de ordin administrativ, este că procesul-verbal de predare-primire a terenului în baza Ordinului nr. 204/2003 nu se află în arhiva instituției. De altfel, autoritățile nu-l găsesc nici în arhiva ANS-ului.
Apoi, Curtea constată că din totalul de 172.302 mp trecuți în acte, Sala Polivalentă nu a putut intabula decât 145.447 mp, diferența de 26.873 mp fiind deja intabulată și aflată în proprietatea unor persoane fizice, care o dobândiseră în mod legal anterior acelui moment
Practic, în anul 2010, Curtea de Conturi confirmă că în toți acești ani și prin toate aceste „acte oficiale” autoritățile statului și-au pasat între ele și o suprafață de teren, de peste 26.000 mp, care în fapt nu-i aparținea de loc. Este vorba de cele câteva zeci de familii care își recuperaseră proprietățile în Văcărești, terenuri pe care însă Sala Polivalentă le-a dat către Hein România SA prin acordul din august 2004 pentru construcția mall-ului. În presa vremii apar câteva relatări cu procesele și protestele oamenilor care au rămas, de facto, fără terenuri, deși plăteau în continuare taxe și impozite pe acestea. Cei mai mulți însă, se judecă și astăzi în instanțele din România, de mai bine de 20 de ani, fără o soluție definitivă.
Acum, în anul 2026, Curtea de Conturi a obligat din nou ANS să clarifice situația juridică a terenului de la Sun Plaza, dat fiind faptul că CSN Sala Polivalentă nu avea dreptul să ofere un drept de superficie unui firme private, care între timp a devenit și proprietară peste construcțiile ridicate pe terenurile statului. Vorbim de nulitatea potențială a contractului de superficie încheiat de o instituție care nu era proprietar.