Doina Melinte, analiză dură asupra atletismului românesc: “Sunt săgetător, dau cu săgeata! Nu mă regăsesc acolo”. Exclusiv

Doina Melinte este una dintre atletele de top pe care le-a avut România. A câştigat aurul olimpic în anul 1984 în cursa de 800 de metri şi argintul în proba de 1500 de metri. Sportiva a deţinut patru recorduri mondiale, două dintre ele rezistând peste 25 de ani.

În episodul 70 al seriei “Olimpicii României”, Doina Melinte a dat un interviu pentru FANATIK în care a vorbit despre performanţele slabe din ultimii ani în atletismul românesc, declarându-se pesimistă ceea ce priveşte viitorul acestui sport la noi în ţară.

Campioana olimpică de la Los Angeles a povestit despre începutul târziu pe care l-a avut în atletism, accidentări, dar şi cele patru ediţii ale Jocurilor Olimpice la care a participat. Doina Melinte a explicat şi de ce s-a retras la 36 de ani, deşi putea să îşi mai continue activitatea.

Doina Melinte, interviu despre cariera stelară din atletism: “Am început sportul foarte târziu. Eram deja în clasa a X-a”

Ne puteți povesti cum ați început atletismul? Ați cochetat și cu alte sporturi…

– Am început sportul foarte târziu. Eram deja în clasa a X-a când am participat la un cros pe liceu. Am câștigat crosul, apoi în următoarele două săptămâni am participat la faza pe oraș unde am ocupat locul 6. De acolo a început performanța, în 1972. Am cochetat de mică cu mai multe sporturi, dar nu am apucat să le practic în mod organizat.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Ce înseamnă Jocurile Olimpice pentru dumneavoastră?

– Pentru mine și pentru fiecare sportiv, Jocurile Olimpice înseamnă încunuarea multor ani de muncă. Dacă această muncă aduce un rezultat, un podium olimpic, este satisfacția cea mai mare a unui sportiv de performanță. Fiecare sportiv care ajunge la o anumită treaptă, își dorește să devină campion olimpic.

“Văzusem sală doar la televizor. Acum se pregătesc în țările calde șase luni și fug 4:12”

Spuneați de cele mai mari performanțe la Jocurile Olimpice. Vă mai aduceți aminte cursele de la Jocurile Olimpice din 1984?

– Sunt momente din viața sportivă pe care nu le pot uita. Emoțiile au fost foarte mari, mi-am dorit foarte mult să devin campioană olimpică. Mi-am analizat adversarele din toate punctele de vedere, știam potențialul meu. M-am pregătit din toate punctele de vedere și mi-am spus că titlu de campioană olimpică va fi al meu. Mă rugam la Dumnezeu să îmi îndeplinească această dorință. Dar ajungi campion olimpic după multă muncă și multe sacrificii. Noi, generația care am fost, totuși, cred că am dus o viață mult mai ordonată în ceea ce privește sportul de performanță. Nu erau oportunitățile din ziua de azi, însă când concuram, în gândul meu era să nu îi dezamăgesc pe cei care cred în mine și sunt alături de mine. Îmi spuneam că pot și voi rezista în marea performanță.

Erau vremurile foarte diferite atunci, poate cu mai puține tentații și oportunități…

– Acuma sincer. Am concurat pentru prima dată în sală în anul 1981, am mers la un antrenament la Budapesta, că eram în cantonament la Felix și următorul concurs era Campionatul European de Sală de la Milano, unde am devenit campioană europeană. M-am acomodat cu sala o singură dată, cu trei săptămâni înainte. Văzusem sală doar la televizor. Acum se pregătesc în țările calde șase luni și fug 4:12 (n.r. 4 minute și 12 secunde în proba de 1500 de metri). Eu am alergat 2:01 pe 800 de metri. Nu vreau să dau în ei, dar există o limită.

Digisport.ro

A anunțat că divorțează la două ore după ce soția lui a născut, s-a logodit iar și după câteva zile a apărut cu altă femeie

“Simțeam că încă mai pot să alerg, dar nu mai aveam o motivație anume”

Ați muncit mult, v-ați dorit mult un titlu olimpic… Ce ați simțit când ați trecut prima linia de sosire la 800 de metri? 

– În primul rând, eram fericită și mulțumită că mi-am îndeplinit obiectivul că au fost mulți alături de performanțele mele și i-am făcut și pe cei care erau în tribună și la televizor să se bucure de realizarea mea. Pe pistă este unul singur…

VEZI VIDEO CURSA DE 800 DE METRI DE LA LOS ANGELES: 

Privind înapoi, aveți medalii de aur la toate competițiile majore. Cum vedeți cariera dumneavoastră, retrospectiv?

– Eu m-am lăsat la 36 de ani. Nu m-am lăsat de sport pentru că am simțit că nu mai pot. Nu. Simțeam că încă mai pot să alerg, dar nu mai aveam o motivație anume. Tot ceea ce mi-am dorit ca și sportivă, am realizat. Totuși, să fac patru recorduri mondiale, dintre care au rezistat două, unul 26 și unul 27 de ani, nu cred că denotă o carieră de mijloc.

“Eu sunt săgetător și dau cu săgeata și nu vă supărați pe mine că spun realitatea, dar ceea ce se întâmplă astăzi în atletismul românesc… eu nu mă regăsesc pe acolo”

A fost o presiune mai mică la Jocurile Olimpice de la Seul, de la Barcelona, având în vedere că erați deja campioană olimpică?

– În anul 1988 am avut o fractură de stres la tibie care m-a costat mult în pregătire. În finală nu am mai avut tăria… Eu m-am antrenat o lună și jumătate stând în lumânare pentru că nu puteam să alerg. Cred că m-a costat mult faptul că am alergat mai mult în aer. Este o diferență să alergi pe pământ și în aer. A fost probabil și presiunea asupra mea, asupra psihicului pentru că știam că nu am putut să mă antrenez atât de bine.

Sunteți de o viață în atletism, în sportul românesc. Cum vedeți prezentul și viitorul atletismului la noi în țară?

– Eu sunt săgetător și dau cu săgeata (râde) și nu vă supărați pe mine că spun realitatea, dar ceea ce se întâmplă astăzi în atletismul românesc, eu nu mă regăsesc pe acolo. Și nu știu… sunt unii sportivi care stau în cantonamente 10 ani și fug 4:14 pe 1500 de metri. Eu nu știu de ce își mai pierd timpul. Am citit și un articol anul trecut că o sportivă a alergat 4:32 și visa la Olimpiadă. Păi în prima cursă de 1500 de metri pe care am alergat-o, am făcut 4:38 și aia a fost prima. Nu aș vrea să vorbesc, pe cuvânt, realmente, sunt foarte dezamăgită. Eram adversare de adversare pe stadion și prietene în afara lui. Iar performanțele erau de nivel mondial, nu național.

• 12 medalii în competiţiile majore a obţinut Doina Melinte
• 4 recorduri mondiale a deţinut atleta