Domnitorul român Petru Cercel, care s-a născut la 1556 la București și a murit la Rodos, în Grecia, fiu al lui Pătrașcu cel Bun, a fost o figură controversată a vremii, un aventurier cuceritor, un poliglot și cu siguranță unul din cei mai excentrici domnitori din Țara Românească.
A fost poreclit Cercel pentru că purta într-adevăr un cercel, fiindcă a stat o perioadă la curtea regelui francez Henric al III-lea și s-a adaptat modei franceze din acea perioadă, când și bărbații purtau cercei, potrivit Historia. În călătoriile lui în străinătate a dobândit stăpânirea a 12 limbi, o performanță și acum remarcabilă, fiind pasionat și de literatură și scriind poezii.
Dar nu literatura și poeziile l-au făcut cunoscut pe Petru Cercel. Pentru a-și păstra garanția tronului din partea turcilor, lui Pătrașcu i s-a impus să-și trimită fiul la Istanbul. O perioadă a trăit în exil, turcii trimițându-l pe insula grecească Rodos. După ce a încercat să scape de pe Rodos, Petru Cercel a fost trimis în închisoare, în Alep (Siria). După trei ani de stat departe de casă, a scăpat mâinilor lungi ale otomanilor și a început o serie de demersuri pentru a câștiga tronul Țării Românești.
Nu avea cum fără ajutorul capetelor încoronate occidentale așa că, în 1575, Pentru Cercel caută sprijin la Praga, de la împăratul Maximilian de Habsburg. După ce nu a reușit, Cercel ia drumul Romei, pentru a cere sprijin din partea Papei dar, după doi ani, nici aici nu a căpătat ajutorul militar de care avea nevoie.
Petru Cercel ajunge apoi la Paris, unde se face remarcat și admirat de Caterina de Medici și unde reușește să ajungă în anturajul lui Henric al III-lea. „În Constantinopol, Cercel va fi învăţat carte cu profesori de seamă, iar la Rodos şi-a însuşit pe deplin limba greacă şi turcească. În pribegia lui prin Asia şi Africa îşi va fi îmbogăţit cunoştinţele cu multe alte lucruri şi îşi va fi însuşit limbile orientale. Ajuns în Transilvania el a învăţat ungureşte, apoi în Polonia, polonă, în Germania, nemţeşte, în Italia, italieneşte, iar în Franţa, franţuzeşte, aşa încât ajunsese a cunoaşte 12 limbi străine”, arată Ştefan Pascu în lucrarea biografică „Petru Cercel şi Ţara Românească”, potrivit sursei citate.
Fastul de la curtea lui Henric, cunoscut ca homosexual, și apropierea lui Petru Cercel de acesta i-au adus domnitorului român aceeași etichetă, desi nu s-au găsit dovezi în acest sens, mai ales că Cercel a fost un reputat cuceritor al femeilor influente.
Franța, aliată cu Imperiul Otoman la acea perioadă, îi acordă în cele din urmă sprijin lui Petru Cercel pentru ca să se instaleze pe tronul Țării Românești. În 1581 este susținut de diplomația franceză la Constantinopole, unde a ajuns Cercel, în demersurile sale pentru tron.
Doi ani mai târziu, Petru Cercel devine domnitor al Țării Românești. Vestimentația occidentală și obiceiurile sale îi șochează pe boierii valahi și societatea arhaică din acele vremuri. Boierimea l-a poreclit ”Cercel” pentru că Petru nu a renunțat la bijuteria de la Ureche, care numai discretă nu era. Petru purta un cercel din aur decorat cu o perlă de mari dimensiuni.
Dar nu moda vremii de la Paris pe care a adoptat-o Petru Cercel a stârnit nemulțumirea boierilor, ci dorința domnitorului de a implementa în țară modul de viață și valorile occidentale, dorind să reorganizeze armata și fabricarea de armament (tunuri din bronz). Pasiunea sa pentru literatură și pentru scris i-a adus și ea ostilitate din partea boierilor.
„Întrebat ce face Principele toată ziua, un băiat de la curte răspunde că studiază dintr-o carte de istoriile întregite ale lumii ce i-a fost trimisă în fortăreaţa din Chioar de către părinţii iezuiţi din Cluj pentru petrecerea timpului liber şi că scrie versuri, o oarecare isorie şi se delectează mult cu poezia”, potrivit lui Ştefan Pascu.
Fuchsi Lupino Oltadinum, cronicar italian, îl descrie pe Petru Cercel: „Toţi se mirau de aerul şi de înfăţiarea lui cea maiestoasă, de vorbirea lui cea curată în apropate toate limbile europene şi de înalta lui înţelepciune”. Petru Cercel mută capitala Țării Românești de la București la Târgoviște, reconstruiește și amplifică Curtea Domnească de la Târgoviște și ctitorește și celebra Biserică Domnească.
Reformele pe Petru Cercel le instaura în Țara Românească i-au atras în continuare nemulțumiri din partea boierilor, mai ales reforma fiscală. În 1585, după ce află că boierii vor să-l scoată de pe tron, se refugiază în exil în Transilvania. Dar oamenii lui de încredere l-au trădat și l-au jefuit de bunuri, astfel că a ajuns în temniță, în Mediaș.
Eliberat apoi, Petru Cercel încearcă din nou să capete ajutor de la Occident. Dar Franța nu-i mai acordă sprijin așa că ajunge la Constantinopole, unde este însă trădat de turci, care l-au sprijinit pe fratele său, Mihnea, să ia tronul Valahiei, și care l-au trimis în închisoarea din Edicule. În drum spre insula Rodos, unde turcii i-au stabilit apoi exilul, este ucis pe corabie, se pare prin decapitare, iar trupul său a fost aruncat în apele mării.