Donald Trump, singurul președinte pus sub acuzare de două ori. Ce soartă au avut Clinton sau Nixon

Camera Reprezentanților din Congresul SUA a votat miercuri pentru punerea sub acuzare pentru a doua oară a președintelui Donald Trump. Este pentru prima oară în istoria americană când un președinte este pus sub acuzare de două ori în timpul unui mandat.

După prima punere sub acuzare, în septembrie 2019, Donald Trump devenea al treilea președinte pus sub acuzare în istoria SUA după Andrew Johnson în 1868 și Bill Clinton în 1998.

Până acum niciunul dintre cei trei președinți care au trecut prin această procedură care ar putea duce la îndepărtarea din funcție, nu a fost găsit vinovat în cadrul celei de-a doua faze a procedurii – procesul din Senat.

Donald Trump, pus sub acuzare pentru incitare la insurecție

Camera Reprezentanților a votat cu scorul 232 – 197 pentru punerea sub acuzare a lui Trump exact la o săptămână după ce protestatarii i-au obligat pe parlamentari să fugă chiar din sala în care au votat în a patra acuzare prezidențială din istoria SUA – și pentru prima dată când un președinte a fost acuzat de două ori. Zece republicani s-au alăturat tuturor democraților pentru a-l acuza pe Trump de „incitare la insurecție”.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Deși punerea sub acuzare nu-l va forța pe Trump să renunțe la funcție – liderul majorității republicane din Senat, Mitch McConnell, a declarat că nu va convoca Senatul pentru procesul lui Trump decât după ce președintele ales Joe Biden va depune jurământul săptămâna viitoare – votul din Cameră a fost un răspuns visceral din partea parlamentarilor din ambele partide furioși pe Trump după ce o mulțime pro-Trump a spart cordoanele Poliției Capitoliului, a jefuit Capitoliul SUA și a pus viața vicepreședintelui Mike Pence și a parlamentarilor în pericol săptămâna trecută.

Diviziunea din cadrul Partidului Republican contrastează puternic cu punerea sub acuzare inițiată de democrați în 2019, când republicanii din Cameră erau uniți în opoziție.

După votul Camerei, Trump a publicat o declarație video prin care face apel la calm, pe măsură ce crește amenințarea cu noi revolte – despre care Trump a spus că a fost informat de Serviciul Secret. Dar nu a menționat punerea sub acuzare istorică care a avut loc cu câteva ore mai devreme.

Trump nu a arătat nicio remușcare pentru rolul său în revolta de la Capitoliu de săptămâna trecută, iar sursă apropiată președintelui a spus că nu are în vedere să demisioneze, relatează CNN.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

Cum funcționează punerea sub acuzare?

Cei care au elaborat Constituția americană au făcut în mod intenționat dificil pentru Congres să înlăture un președinte în funcție. Procesul de destituire începe în Camera Reprezentanților cu o anchetă formală de destituire. În cazul în care Comitetul Judiciar al Camerei găsește motive suficiente, membrii săi scriu și adoptă articole de punere sub acuzare, care apoi merg în plenul Camerei pentru vot.

O majoritate simplă în Cameră suficientă pentru punerea sub acuzare formală a unui președinte. Dar asta nu înseamnă că el sau ea nu mai are un loc de muncă. Etapa finală este procesul de destituire în Senat. Numai dacă două treimi din Senat îl găsesc vinovat pe președinte pentru infracțiunile prevăzute în articolele de punere sub acuzare, președintele este îndepărtat din funcție.

Dacă un președinte este achitat de Senat, procesul de punere sub acuzare s-a încheiat. Dar dacă el sau ea este găsit vinovat, procesul Senatului trece la faza de condamnare sau „pedeapsă”. Constituția prevede două tipuri de pedepse pentru un președinte găsit vinovat de o infracțiune imputabilă: „Sentința în cazurile de punere sub acuzare nu se va extinde dincolo de înlăturarea din funcție și descalificarea de la a deține și a se bucura de orice funcție de onoare, încredere sau profit în Statele Unite”, prevede Constituția americană, citată de History.

Prima pedeapsă, îndepărtarea din funcție, se aplică automat în urma unui verdict vinovat cu două treimi din voturi. Însă a doua pedeapsă, descalificarea de a ocupa orice viitoare funcție guvernamentală, necesită un vot separat al Senatului. În acest caz, este necesară doar o majoritate simplă pentru a interzice pe viață președintelui acuzat să ocupe orice viitoare funcții guvernamentale. Al doilea vot nu a avut loc niciodată, deoarece niciun președinte nu a fost găsit vinovat în Senat.

Ceilalți președinți puși sub acuzare

Doar trei președinți americani au fost puși sub acuzare în mod oficial de către Congres – Andrew Johnson, Bill Clinton și Donald Trump. Donald Trump, fiind singurul supus acestei proceduri de două ori într-un singur mandat. Niciun președinte american nu a fost îndepărtat vreodată din funcție prin punere sub acuzare.

În plus față de Johnson, Clinton și Trump, doar un alt președinte american s-a confruntat cu anchete formale în vederea punerii sub acuzare în Camera Reprezentanților: Richard Nixon. Mulți alți președinți au fost amenințați cu punerea sub acuzare de către dușmanii politici fără ca amenințările să găsească susținători în Congres.

Deși Congresul a pus sub acuzare și eliminat opt oficiali federali – toți judecătorii federali – niciun președinte nu a fost găsit vreodată vinovat în timpul unui proces de destituire a Senatului. Andrew Johnson a fost însă foarte aproape de acest deznodământ, abia a scăpat de un verdict de vinovăție la doar un vot diferență.

Andrew Johnson: pus sub acuzare în 1868

Johnson a fost ales vicepreședinte al lui Abraham Lincoln în 1864. Cea mai dură decizie cu care s-a confruntat cel de-al doilea mandat al lui Lincoln a fost cum să restabilească legăturile cu statele confederate după terminarea războiului civil. Planul lui Lincoln pentru Reconstrucție a favorizat clemența, în timp ce așa-numiții „republicani radicali” din partidul său doreau să-i pedepsească pe politicienii din sud și să extindă drepturile civile depline sclavilor eliberați.

Lincoln a fost asasinat la doar 42 de zile de la începerea celui de-al doilea mandat, lăsându-l pe Andrew Johnson să se ocupe de reconstrucție. El s-a ciocnit imediat cu republicanii radicali din Congres, cerând grațiere pentru liderii confederați și exercitându-și dreptul de veto în ceea ce privește acordarea de drepturi politice persoanelor eliberate. În 1867, Congresul a ripostat adoptând Legea privind exercitarea mandatului, care a interzis președintelui să înlocuiască membrii cabinetului fără aprobarea Senatului.

Crezând că legea este neconstituțională, Johnson și-a dat afară ministrul de război, un aliat al republicanilor radicali din Congres. Inamicii politici ai lui Johnson au răspuns prin elaborarea și adoptarea a 11 articole de punere sub acuzare în Cameră.

Johnson a fost pus sub acuzare în Camera Reprezentanților cu 126 de voturi împotrivă, 47, dar a evitat în la mustață un verdict de vinovăție de două treimi în Senat la un singur vot. După achitare, el și-a dus mandatul la bun sfârșit și a devenit primul (și singurul) fost președinte american care a fost ales în Senat.

Bill Clinton: pus sub acuzare în 1998

Clinton a fost afectat de probleme juridice și scandaluri din momentul în care a intrat în Casa Albă. În 1993, Clinton și prima doamnă, Hillary, au făcut obiectul unei anchete din partea Departamentului de Justiție asupra așa-numitei controverse din Whitewater, o afacere din zilele lor în Arkansas. Și în 1994, Clinton a fost trimis în judecată pentru hărțuire sexuală de către Paula Jones, care l-a acuzat pe Clinton de expunere indecentă în fața ei într-o cameră de hotel în 1991.

Interesant este că a fost o combinație a ambelor probleme legale care au dus în cele din urmă la punerea sub acuzare a lui Clinton. Avocatul independent Kenneth Starr a fost numit de Departamentul de Justiție pentru a investiga afacerea Whitewater, dar nu a găsit nicio dovadă care ar fi justificat punerea sub acuzare. Între timp, avocații Paulei Jones au primit un informație pe surse potrivit căreia Clinton ar fi avut o aventură cu o stagiară de 21 de ani de la Casa Albă pe nume Monica Lewinsky, o afirmație pe care atât Lewinsky, cât și Clinton au respins-o sub jurământ.

Starr a schimbat subiectul principal al investigației sale când a primit 20 de ore de conversații telefonice înregistrate între Lewinsky și Linda Tripp, o fostă colegă de la Casa Albă, în care Lewinsky face aluzie la aventură. Starr a făcut apoi ca FBI să o facă pe Tripp să poarte echipament de înregistrare la o întâlnire cu Lewinsky la un hotel Ritz-Carlton din afara Washingtonului în cadrul căreia Lewinsky a recunoscut din nou relația sexuală cu președintele.

Când povestea a devenit publică, Clinton a fost forțat să abordeze acuzațiile la televiziunea națională.

„Vreau să mă ascultați”, a spus Clinton. „Nu am avut relații sexuale cu acea femeie, domnișoara Lewinsky. Niciodată nu i-am spus nimănui să mintă, nici măcar o singură dată.”

Echipa de investigatori a lui Starr a ajuns să producă un raport lung și ascuns care detaliază relația sexuală a lui Clinton cu Lewinsky și oferă dovezi conform cărora Clinton a mințit sub jurământ (mărturie mincinoasă) în efortul de a obstrucționa ancheta lui Starr.

La 19 decembrie 1998, Camera Reprezentanților a votat pentru punerea sub acuzare a lui Clinton pe două acuzații separate: mărturie mincinoasă și obstrucționarea justiției. Dar în procesul care a durat cinci săptămâni în Senat, Clinton a fost achitat pentru ambele acuzații.

În ciuda unui scandal foarte public și jenant și fiind doar al doilea președinte din istorie care a fost pus sub acuzare, gradul de popularitate a lui Clinton a atins un nivel de 73% în 1999.

Donald Trump: pus sub acuzare în 2019 și 2021

La 24 septembrie 2019, președintele Camerei, Nancy Pelosi, a anunțat o anchetă formală de punere sub acuzare a președintelui Trump cu privire la presupusele sale eforturi de face presiuni asupra președintelui Ucrainei pentru ca acesta din urmă să investigheze presupuse ilegalități ale rivalului său politic, fostul vicepreședinte Joe Biden.

Decizia de a autoriza ancheta de punere sub acuzare a venit după ce plângerea făcută de un denunțător a detaliat o conversație telefonică din iulie între Trump și președintele Vladimir Zelensky în care Trump ar fi legat ajutorul militar pentru Ucraina de favoruri politice personale. Casa Albă a publicat ulterior o transcriere reconstituită a apelului telefonic, despre care mulți democrați au susținut că demonstrează că Trump a încălcat Constituția.

La 18 decembrie 2019, președintele Trump a devenit al treilea președinte american din istorie care a fost pus sub acuzare, deoarece Camera Reprezentanților a votat pentru a-l acuza de abuznde putere și obstrucționarea Congresului. Niciun republican nu a votat în favoarea vreunui articol de punere sub acuzare, în timp ce trei democrați au votat împotriva unuia sau a ambelor. La 5 februarie 2020, Senatul a votat pentru achitarea lui Trump pentru ambele acuzații.

La 11 ianuarie 2021, democrații din Cameră au introdus un al doilea articol de punere sub acuzare care îl acuză pe președinte de „incitare la insurecție”. Articolul citează apeluri telefonice, discursuri și tweet-uri ale președintelui Trump care ar fi incitat mulțimea violentă care a atacat Capitoliul SUA la 6 ianuarie 2021.

Camera Reprezentanților a votat din nou pentru punerea sub acuzare a președintelui Trump pe 13 ianuarie 2021, făcându-l singurul președinte din istorie care a fost pus sub acuzare de două ori. Spre deosebire de prima punere sub acuzare a lui Trump, 10 republicani s-au alăturat democraților din Cameră care au votat în unanimitate în favoarea destituirii. O sută nouăzeci și șapte de republicani au votat împotriva celei de-a doua destituiri.

Richard Nixon: A demisionat în 1974

În ciuda faptului că a fost complice la unul dintre cele mai mari scandaluri politice din istoria prezidențială a SUA, Richard Nixon nu a fost niciodată pus sub acuzare. El și-a dat demisia înainte ca Camera Reprezentanților să aibă șansa de a-l pune sub acuzare. Dacă nu ar fi renunțat, Nixon ar fi fost probabil primul președinte vreodată pus sub acuzare și înlăturat din funcție, având în vedere infracțiunile pe care le-a comis pentru a-și acoperi implicarea în afacerea Watergate.

La 27 iulie 1974, după șapte luni de deliberări, Comitetul Judiciar al Camerei a aprobat primul dintre cele cinci articole propuse pentru punerea sub acuzare a lui Nixon, acuzând președintele de obstrucționarea justiției în efortul de a se proteja de ancheta Watergate în curs. Doar o mână de republicani din comitetul judiciar au votat pentru aprobarea articolelor de punere sub acuzare și la momentul respectiv nu era clar dacă vor exista suficiente voturi în plen pentru a acuza în mod formal președintele.

Dar totul s-a schimbat la 5 august 1974, când Curtea Supremă i-a ordonat lui Nixon să predea casete needitate din conversațiile sale din Biroul Oval cu angajații de la Casa Albă în timpul anchetei Watergate. Înregistrările includeau discuții în cadrul cărora Nixon propunea utilizarea CIA pentru a obstrucționa ancheta FBI și să plătească bani autorilor jafurilor din afacerea Watergate deja condamnați.

Transcrierea a inclus următoarea discuție:

NIXON: Câți bani ai nevoie?

JOHN W. DEAN: Aș spune că acești oameni vor costa, uh, un milion de dolari în următorii, uh, doi ani. (Pauză)

NIXON: Am putea obține suma asta.

Odată ce înregistrările au fost făcute publice, Nixon a primit vestea de la conducerea congresului republican că toți, în afară de 15 senatori, ar vota probabil împotriva lui într-un proces de punere sub acuzare, mai mult decât suficient pentru a-l elimina din funcție. Pentru a se salva de nedemnitatea de a deveni primul președinte din funcție demis de Congres, Nixon a demisionat la 8 august 1974.

Nixon a fost grațiat de către Gerald Ford, dar mulți dintre co-conspiratorii săi din afacerea Watergate nu au fost atât de norocoși. Majoritatea echipei sale legale de la Casa Albă, inclusiv John Dean, au intrat în închisoare pentru implicarea lor în afacerea Watergate.

Alți președinți amenințați cu punerea sub acuzare

Un număr semnificativ de președinți americani s-au confruntat cu cereri de punere sub acuzare, inclusiv cinci dintre ultimii șase președinți republicani. Dar puține dintre acuzații au fost luate în serios de Congres.

Au fost chiar zvonuri cu privire la punerea sub acuzare a primului președinte al națiunii, George Washington, de către cei care s-au opus politicilor sale. Aceste apeluri, însă, nu au ajuns la punctul de a deveni rezoluții sau acuzații formale.

John Tyler a fost primul președinte care s-a confruntat cu acuzații de punere sub acuzare. Poreclit „Accidentul” pentru că a preluat președinția după ce William Henry Harrison a murit după doar 30 de zile de la învestirea în funcție, Tyler a fost extrem de nepopular cu propriul său partid Whig. Un reprezentant al Camerei din Virginia a depus o petiție pentru punerea sub acuzare a lui Tyler, dar nu a fost niciodată însușită de către Cameră pentru vot.

Între 1932 și 1933, un congresman a introdus două rezoluții de punere sub acuzare împotriva lui Herbert Hoover. Ambele au fost în cele din urmă respinse.

Mai recent, atât Ronald Reagan, cât și George H.W. Bush a făcut obiectul rezoluțiilor de punere sub acuzare prezentate de Henry B. Gonzales, un parlamentar democrat din Texas, dar niciuna dintre rezoluții nu a fost luată pentru vot în Comitetul Judiciar al Camerei.

George W. Bush s-a confruntat cu o amenințare de punere sub acuzare puțin mai gravă atunci când congresmanul democrat Dennis Kucinich a introdus o rezoluție a Camerei, acuzându-l pe Bush de o litanie de crime și abateri mari, inclusiv crime de război. Camera a votat 251 – 166 pentru a înainta rezoluția către Comisia Judiciară a Camerei, dar președintele Camerei, Pelosi, a spus că orice discuție despre punerea sub acuzare nu este „pe masă”.

Barack Obama a fost, de asemenea, acuzat de „infracțiuni și contravenții” care se potrivesc punerii sub acuzare. În 2012, congresmanul republican Walter Jones a prezentat o rezoluție a Camerei, acuzând președintele de autorizarea acțiunilor militare în Libia fără acordul Congresului. Rezoluția a fost trimisă Comitetului Judiciar, unde nu a fost niciodată adusă la vot.