Morțile suspecte ale liderilor separatiști din Donbas. Disputele politice, soluționate cu bombe și gloanțe în Donețk și Lugansk

Rusia a recunoscut marți independența republicilor separatiste Donețk  și Lugansk, însă cele două regiuni sunt în stadiul „statelor eșuate” în care lupta pentru putere se duce cu mijloace specifice gangsterilor, atentate cu bombă și puciuri armate.

Deja o serie dintre foștii lideri ai celor două regiuni au fost asasinați sau au avut parte de o moarte suspectă, iar alții au fost înlăturați cu forța din funcțiile pe care le dețineau.

Mulți dintre ei sunt implicați în rețele de criminalitate organizată, iar răfuielile armate în plină stradă au devenit ceva obișnuit, mai ales în Lugansk.

Președintele asasinat în cafeneaua separatiștilor

În martie 2014, odată cu primele acțiuni separatiste din Donbas, liderul mișcării din Donețk a părut a fi Pavel Gubarev, care s-a proclamat „guvernator al poporului”, însă acesta a fost arestat repede de către autoritățile ucrainene. Deși a fost ulterior eliberat într-un schimb  de prizonieri, Gubarev nu a recâștigat influența avută în primele zile ale secesiunii.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Aleksandr Vladimirovici Zaharcenko a fost omul forte al mișcării separatiste din Donețk, el fiind șeful local al mișcării paramilitare Oplot. De profesie miner, a devenit repede liderul militar al separatiștilor din zonă, iar în august 2014 a fost desemnat prim-ministru al Republicii Populare Donețk.

El a preluat funcția în urma demisiei lui Aleksandr Borodai, un cetățean rus care a luptat și în războiul din Transnistria și care a venit în Donbas cu puțină vreme înainte de revolta separatistă. Borodai a demisionat în favoarea lui Zaharcenko pentru a demonstra că revolta din Donețk este susținută masiv de populația locală.

În noiembrie 2014, Zaharcenko a devenit președinte al republicii separatiste, funcție pe care a cumulat-o cu cea de șef al Guvernului. Liderul RPD a fost rănit de două ori în luptele cu armata ucraineană însă moartea i s-a tras de la un atentat cu bombă, pe 31 august 2018. Asasinatul a fost comis într-o cafenea numită „Separ”, al cărei interior omagia luptătorii separatiști.

Radio Free Europe relata la acea vreme că există trei ipoteze legate de autorii crimei. Separatiștii acuzau SBU, serviciul de contrainformații al Ucrainei, în timp ce autoritățile ucrainene acuzau Moscova. „Nu excludem o încercare a serviciilor speciale ruse de a elimina o figură odioasă care, potrivi informațiilor pe care le avem, era deranjată pentru ruși”, se spunea într-un comunicat al SBU. A  treia ipoteză ar fi fost o răfuială între liderii din Donețk.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Două tentative de asasinat într-o singură săptămână

Denis Vladimirovici Pușilin (41 de ani) este actualul președinte al Republicii Populare Donețk. De profesie inginer, a avut o carieră politică obscură candidând din partea unui partid minuscul într-un colegiu de pe lângă Kiev, în decembrie 2013. A obținut doar 0,08% din voturi, iar programul său electoral avea o singură pagină, fără vreo mențiune legată atunci de drepturile minorității ruse din Ucraina, potrivit Deutsche Welle.

Alegerea lui Pușilin ca președinte al Parlamentului din Donețk i-a surprins și pe mulți dintre militanții pro-ruși care nu auzideră de el până atunci. La o lună după instalarea în funcție, Pușilin ar fi fost, potrivit spuselor sale, ținta a două tentative de asasinat.

După moartea lui Zaharcenko, Parlamentul l-a numit ca succesor al său pe Dmitri Trapeznikov, însă acesta a fost înlăturat după numai o săptămână, în locul său fiind ales Pușilin. Trapeznikov a fugit în Rusia, iar în septembrie 2019 a fost desemnat primar interimar al orașului Elista, capitala republicii ruse Kalmîkia. Numirea sa a generat proteste în rândul populației locale care a reclamat că Trapeznikov nu este cetățean al republicii.

O cafea fatală

Primul lider al Republicii Populare Lugansk a fost Valeri Dmitrievici Bolotov, un fost director de abator care s-a pus în fruntea unei miliții locale în  primăvara anului 2014. Pe 13 mai același an a fost rănit când asupra mașinii sale s-a tras o rafală de gloanțe. După câteva zile a fost arestat de armata ucraineană însă un grup de 200 de separatiști au înconjurat punctul de trecere al frontierei în care Bolotov era reținut și l-au eliberat, potrivit agenției Reuters.

Bolotov a demisionat din funcție în august același an și s-a mutat la Moscova, unde a murit pe 27 ianuarie 2017. Soția sa a susținut că a fost otrăvit. Ea și-a bazat afirmația pe faptul că soțul ei s-a plâns se simte rău după ce a băut o cafea la o întâlnire cu doi lideri ai separatiștilor din Lugansk.

Dubii există și în ce privește moartea lui Ghenadi Țîpkalov, cel care a asigurat timp de o săptămână interimatul funcției de președinte în Lugansk în perioada în care Bolotov a fost rănit și ulterior capturat. Potrivit autorităților locale, Țîpkalov s-a sinucis în septembrie 2016, însă apropiați de-ai lui susțin că ar fi fost asasinat.

Washington Post relata că Țîpkalov fusese arestat cu câteva zile înainte pentru că plănuia înlăturarea președintelui în exercițiu Igor Plotnițki. Ulterior, a fost găsit spânzurat în celula în care era reținut. Potrivit publicației americane, moartea lui Țîpkalov ar fi făcut parte dintr-o epurare de proporții demarată de Plotnițki împotriva celorlalți lideri separatiști din Lugansk. Țîpkalov ar fi coordonat o rețea  de contrabandă și ar fi refuzat să împartă profitul cu Plotnițki.

Părinții lui Plotnițki au murit de la ciuperci

Igor Venediktovici Plotnițki a fost ofițer în armata URSS din care s-a retras în 1991, cu gradul de maior. Experiența militară l-a propulsat de la bun început printre liderii separatiști și a devenit președintele Republicii Populare Lugansk după demisia lui Bolotov, în august 2014. La scurtă vreme după preluarea funcției, a intrat în conflict cu cazacii din zonă care l-au acuzat că ar fi ucis 18 dintre ei în orașul Antrațit. La începutul lui 2015, suporterii lui Plotnițki ar fi avut un alt conflict cu cazacii la Krasnîi Luci, în care au fost folosite lansatoare de grenade și transportoare blindate.

Încercarea lui Plotnițki de a elimina toate clanurile rivale nu a fost încununată de succes. Cu o lună înainte de aretarea lui Țîpkalov, părinții lui Plotnițki au murit după ce ar fi mâncat ciuperci otrăvitoare. Tot în acea perioadă, o bombă a explodat în mașina președintelui separatist, însă acesta a scăpat cu viață, potrivit BBC. Oficialii de la Lugansk au dat vina pe „sabotori ucraineni”, însă autoritățile de la Kiev au negat implicarea în tentativa de asasinat.

Puciul din Lugansk

Pe 4 februarie 2017 a fost ucis într-un atentat similar Oleg Anașcenko, ministrul de Interne al Republicii Lugansk. În noiembrie același an, Plotnițki l-a demis pe ministrul de Interne Igor Kornet însă acesta a ripostat prin înlăturarea cu forța a președintelui. Igor Plotnițki și-a anunțat demisia invocând problemele de sănătate cauzate de rănile suferite de la începerea războiului din Donbas.

În locul său, Parlamentul din Lugansk l-a desemnat pe Leonid Ivanovici Pasecinik, fost locotenent-colonel în Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU). Acesta și-a câștigat notorietatea prin acțiunile de combatere a contrabandei, fiind chiar decorat în 2007 de către președintele Ucrainei, Viktor Iușcenko.

Tentativele de asasinat și morțile suspecte din Donbas nu s-au limitat doar la președinții și premierii republicilor separatiste. Aleksandr Bednov a murit pe 1 ianuarie 2015 la Lugansk în timpul operațiunii de arestare a sa, Bednov  fiind acuzat că ar fi amenajat o cameră de tortură în subsolul unei clădiri din oraș.

Un lider militar din Donețk, Mihail Tolstîh, a murit în februarie 2017, după explozia unei bombe în biroul său. Un altul, Arseni Pavlov, supranumit Motorola, a murit când o bombă a explodat în liftul blocului său din Donețk, în octombrie 2016.