Dor de Jurjac! George Alexandru, marele actor, s-ar fi sărbătorit astăzi

Se spune că Sfântul Gheorghe a omorât balaurul. Nimic mai adevărat. Oamenii se felicită între ei, ca o serie de tramvaie care trec, unul pe lângă celălalt, fără a avea ceva coerent să-și reamintească despre o viață petrecută împreună. Actorii, însă, sunt și rămân „la mulți anii” noștri, într-o vreme în care scena apaticului a înlocuit podeaua trăirii. George Alexandru, dragul și înamoratul de viață, și-ar fi sărbătorit, astăzi, ziua onomastică. George a ucis balauri. A iubit, a jucat teatru, s-a jucat în filme, a fost și a rămas un bun prieten. Sunt trei ani de când ne privește de… Sus. Probabil și acum ca și înainte, nu are decât un defect: E dinamovist convins…

 Dor de Jurjac

Mi-a foarte dor de George Alexandru. Și mi-e foarte dor de memoria celor care l-au uitat și pe care el i-a crezut prieteni. „Jurjacul”, cum îi spuneam noi, a avut „priză” la oameni. Ei l-au adorat și uneori s-au folosit de el. Fie că îi cereau o bere în plus, fie că îl foloseau…pentru că „dă bine” să te dai în bărci cu artiștii. Dincolo de  orice, George Alexandru a fost și rămâne un om. Un cavaler contemporan, care nu pleca la culcare fără să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru ce i-a oferit. Același Dumnezeu l-a răpus, fizic și nedrept, când Jurjacul nostru lucra cu nesaț.

Chiar dacă filmase cu tatăl meu în câteva producții tv, l-am cunoscut pe Jurjac într-o împrejurare… arțăgoasă. Grație unui prieten comun, jurnalistul sportiv Cornel Ionescu, am mers împreună la un meci… Dinamo-Craiova. Două săbii pătimașe în același taxi… Jurjac, împătimit fan dinamovist…eu, oltean pur sânge. Cornel era neutru, pentru că ține cu Rapidul… Ghiciți cine ne-a împăcat… Rodion Cămătaru. Ajunseserăm la stadion și văzându-ne cum ne certăm, precum doi copii care așteptau ca ălalalt să fure jucăria ca să existe un motiv real de scandal, Doru Cămătaru ne-a liniștit:„ Băi, io am jucat la ambele. Și la Craiova și la Dinamo!”…

Amintirea unui videoclip

Tot prietenul nostru comun Cornel Ionescu mi-a povestit cum, într-o vizită în Italia, Jurjac a trecut prin toate magazinele cu acareturi sportive. Și-a cumpărat câte ceva, dar… cumpătat. Nu de alta, dar Jurjac ține cu Barcelona. Un alt motiv pentru care ne tachinam. Eu, Real, el… uman.

Au trecut anii și Jurjacul nostru pare mai tânăr ca niciodată. Parcă ieri se amuza pe seama mea, pentru că aveam plete și îl tachinam, spunându-i că joc în „Coroana de foc”, unul dintre filmele care i-au rămas în suflet. Tot atunci mi-a povestit că a făcut atletism, scrimă, dar că „sportul cel mai greu a fost legat de filmările cu Sergiu Nicolaescu”, un regizor pentru care butaforiile nu existau. „Să mor io, la Sergiu am filmat numai cu armuri adevărate, nu din alea de carton…. Tot cu el am învățat să călăresc”, îmi povestea.

După trecerea Jurjacului, împreună cu prietenul meu Patrick Josephs, am făcut un clip cu și despre… el. Îl puteți vedea pe cunoscutul site… căruia nu vreau să-i fac reclamă. Muzica este scrisă de Dani Constantin, după o primă versiune cântată de maestrul Tudor Gheorghe. Mi-e foarte greu să descriu ce am simțit atunci, așa cum nu mi-e lesne să scriu acum. Dar am simțit nevoia să o fac. Pentru un prieten drag, chiar și… dinamovist. Unele lucruri se iartă, iar acum, Jurjac zâmbește…

Am constatat – mărturisesc aici prima oară faptul – că unii contemporani au o concepție nocivă. Lor li se pare că își merită valorile și că acestea sunt născute pentru a-i bucura. Este un alt puseu socialisto-comunist, o metodă de a te bărbieri pe suflet cu truda altuia. George Alexandru și alții ca el nu sunt un bun popular. Sunt o dragoste care sporește.

Cum ne-a împăcat… Laura Badea

Într-o seară cu gust de must și cu miros de soare, ne-am certat cu glas de lună plină. Evident, subiectul era eternul…. Dinamo-Craiova. Ne-a împăcat Laura Badea, care își făcuse drum printre muritori. La vremea respectivă, lucram la un post de radio și Laura urma să-mi fie invitată. Mersesem, înainte, să „culeg” câteva voci, de „celebrități”, care să povestească un pic despre campioana noastră. Jurjac m-a luat tare:„Ce, băi, io sunt celebritate?” Nu, Jurjacule, nu ești celebritate, ești un cavaler…

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

În fine, Laura ne-a împăcat. Apoi, a venit ziua lui. Mălăele, Șofron, Haiduc și alți invitați „trăznet”. Mă rătăcisem și eu pe acolo, ca ulterior să mă îmbăt cu Nae Caranfil, care nici în ziua de azi nu mi-a returnat un împrumut.  A doua zi, a sunat Jurjac:„ Ce-ați făcut, măi?” Am răspuns sec:„ Am vrut să-l invit la duel, dar s-a lăudat că… nu știe să danseze…”

E greu să-ți amintești ce nu moare. Ultima oară ne-am întâlnit… propunându-ne să ne… reîntâlnim. Ca într-un roman de Marin Preda, timpul nu avea răbdare. Mă chemase Jurjacul să-mi ofere un CD cu cântecele lui. Iubita mea, care stă și acum în umbra acestui editorial, a gonit cu mașina ca să ajungem la timp. Ne-am întâlnit frustrant de scurt. Jurjac mi-a pus discul în mână, ca la o despărțire. Nu știam ce va urma…

George Alexandru este un prezent, real și durabil. Te iubesc, Maestre și drag Prieten!