De ce am pierdut cu Suedia. Editorial Daniel Şendre: „Dorința te ține în meci, calitatea îl câștigă. România a avut-o doar pe prima”

România pierde un meci după care ar fi simplu să căutăm vinovați și mult mai util să căutăm explicații. Pentru că naționala lui Hagi n-a arătat ca o echipă care nu vrea, n-a abandonat și nici n-a acceptat resemnată superioritatea adversarului în Suedia. România a încercat până la final, a avut atitudine, numai că între a vrea și a putea există uneori o diferență pe care, la acest nivel, adversarul ți-o arată fără milă.

Ghiță, prins între Isak și Gyokeres

Iar Suedia exact asta a făcut! Cele două goluri primite îl au în prim-plan pe Ghiță. Fundașul nostru are partea lui serioasă de responsabilitate. La pauză, notele live îl indicau printre cei mai slabi tricolori. (5,3) Suedia joacă chirurgical cu Isak–Gyökeres, adică 2 atacanți care te pedepsesc instant la poziționare, orientarea corpului, distanța față de adversar și fracțiunea de secundă în care iei decizia. Au confirmat-o golurile.  Însă ar fi nedrept și superficial să explicăm înfrângerea exclusiv prin greșelile unui singur jucător. Problema României a fost mai largă. Băluță scos la pauză spune ceva mai important despre planul lui Hagi chiar.

Gică a început cu 3 fundași centrali și Băluță în fața lor. În ciuda acestei densități, Suedia a produs suficiente situații încât să marcheze de două ori și să mai aibă un gol anulat la VAR, așa că problema a fost protecția zonei centrale și distanțele între linii. Altfel spus, Ghiță a fost expus. Partea și mai și mai proastă, e că Screciu are cifre chiar mai slabe decât Băluță.

În zona în care România avea nevoie de echilibru și protecție, fix acolo România a suferit. Hagi nu mai putea doar să aștepte ca meciul să se schimbe, așa că trebuia să intervină. Și a făcut-o. I-a scos pe Munteanu și Ianis, introducându-i pe Tănase și Mihăilă. Un pic mai târziu, au intrat Stanciu și Dragomir. Mesajul a fost limpede: România nu se mulțumea să piardă onorabil la Stockholm, ci forța egalarea. A forțat-o, dar n-a găsit-o, din păcate.  Și poate că tocmai aici se află cea mai importantă concluzie a serii.

Digi24.ro

VIDEO. Momentul în care o adolescentă s-a ridicat din sicriu la propriul ei priveghi

Hagi a schimbat, România a forțat, dar golul n-a mai venit

România a avut energie, dorință și disponibilitatea de a lupta până la capăt, însă a avut prea puține reușite pentru a transforma această atitudine într-un rezultat. Mi-e greu să scriu că n-a avut deloc. Schimbările au adus oameni proaspeți, dar n-au produs suficiente situații clare. Cum să vină golul!? Suedezii n-au mai avut altceva de făcut, decât să păstreze meciul câștigat încă din prima repriză.

Digisport.ro

"O rușine": au văzut reclama cu "femeia perfectă" și au cerut să fie scoasă de urgență de pe TV!

Aici apare diferența dintre cele două echipe. Nu una uriașă și nici una care să ne oblige să plecăm capul, dar una suficient de importantă încât să decidă un asemenea meci. Când România a greșit, Suedia a avut jucătorii capabili să o pedepsească. Când România a avut nevoie să întoarcă partida, n-a găsit aceeași calitate în execuțiile decisive.

Diferența dintre România și Suedia: dorința te ține în meci, calitatea îl câștigă

Există și o veste bună, totuși! Hagi poate construi pe atitudinea arătată de băieții lui. Este obligatoriu s-o facă. O națională care continuă să creadă la 1-2 și încearcă să împingă jocul spre poarta adversă are măcar fundația mentală de care are nevoie.

Atenție însă, atitudinea nu trebuie transformată într-o consolare. La nivel internațional, dorința te ține în meci, calitatea îl câștigă. România a avut-o pe prima. Doar pe prima.  Și de aceea tabela a rămas 2-1.România lui Gică Hagi a vrut, Suedia a putut mai mult. Capul sus toată lumea!