Dovada că oamenii încă evoluează. Descoperirea uimitoare despre ce se întâmplă în corpurile noastre

Cu toate că evoluția umană pare să fi stagnat, o descoperire recentă a oamenilor de știință arată că trupurile noastre sunt, de fapt, într-o continuă schimbare, chiar dacă foarte lentă.

Există tot felul de teorii cu privire la ce ne rezervă viitorul evolutiv, cu toate că multe dintre acestea sunt foarte fanteziste și, pe alocuri, oripilante.

Și totuși, până să privim către viitorul îndepărtat, putem privi în prezent la aspectele evoluției umane, care se petrec chiar sub ochii noștri.

Descoperirea cercetătorilor pare banală aparent, dar este importantă și dovedește că încă evoluăm: este vorba despre un vas sanguin din antebrațul nostru.

Digi24.ro

Clasa de mijloc a dispărut complet: O țară care avea cândva economia cu cea mai rapidă creștere din lume este acum în colaps

Această arteră există temporar pe mijlocul antebrațului, cât timp fătul se află încă în pântecele mamei. Artera ar trebui să dispară în mod normal, însă asta nu se mai întâmplă atât de des, conform cercetătorilor de la Flinders University și de la University of Adelaide.

”Încă din secolul al XVIII-lea, anatomiștii au studiat prevalența acestei artere în cadrul adulților, iar studiul nostru arată că prezența este din ce în ce mai frecventă”, arată Teghan Lucas, anatomist la Flinders University.

”Prevalența era de aproximativ 10% în cazul oamenilor născuți în anii 1880 și a crescut la 30% în cazul persoanelor născute spre finalul secolului XX; e o creștere semnificativă într-un interval de scurt timp, raportat la timpii clasici ai evoluției”, mai adaugă acesta.

Care este rolul arterei mediane din antebrațul omului

Artera mediană se formează în fazele incipiente ale dezvoltării umane și transportă sânge de la mijlocul brațului către restul membrului aflat în creștere.

Digisport.ro

Alex Pițurcă, filmat în parc cu o tânără! Cristina Ich a reacționat imediat și a făcut anunțul

La aproximativ opt săptămâni de formare a fătului, artera se retrage și funcțiile îi sunt preluate de arterele radiale (cele cu ajutorul cărora simțim pulsul cuiva) și ulnare.

Anatomiștii știau de ceva vreme că această retragere nu este garantată și că uneori, aceasta mai pompează sânge timp de încă o lună.

Unii oameni se nasc totuși cu această arteră funcțională, care fie trimite sânge doar către antebraț, fie îl trimite și către palmă și degete.

Pentru a compara prevalența acestei artere, Lucas și colegii săi au examinat 80 de membre superioare ale unor persoane decedate, toate fiind donate de către australieni cu origini europene.

Donatorii aveau între 51 și 101 ani la momentul decesului, mare parte din ei fiind născuți în a doua parte a secolului trecut.

Experții au analizat cât de des au găsit o astfel de arteră în antebrațele cadavrelor și au comparat prevalența cu valorile descoperite în deceniile trecute. Rezultatele acestei cercetări au fost publicate în jurnalul științific Journal of Anatomy.

În doar un secol, prevalența acestei artere s-a triplat, iar concluzia este una foarte interesantă: selecția naturală îi favorizează pe cei care păstrează acest mic vas sanguin.

”Creșterea prevalenței ar fi putut rezulta datorită mutațiilor genelor implicate în dezvoltarea arterei mediane, sau din cauza unor probleme de sănătate ale mamei în timpul sarcinii”, arată Lucas.

Sigur, ne putem imagina că un astfel de vas sanguin în plus ne poate oferi avantaje în ceea ce privește folosirea mâinii. Totuși, existența arterei mediane vine și cu un risc sporit de dezvoltare a sindromului de tunel carpian, o condiție dureroasă ce împiedică folosirea eficientă a mâinilor.

Este important de înțeles care sunt factorii ce influențează păstrarea arterei mediane, un proces încă neînțeles pe deplin. Oricare ar fi acești factori, e aproape sigur că vom vedea o prevalență și mai crescută a acestei artere în următorii ani.

”Dacă trendul continuă, majoritatea populației va avea o arteră mediană în antebraț, până în 2100”, arată Lucas, conform sciencealert.com.

Apariția arterei mediane la adulți este similară cu reapariția osului genunchiului cunoscut ca fabella. Și acesta are o prevalență de trei ori mai mare decât acum un secol.

Cu toate că aceste diferențe par minuscule, tocmi astfel de schimbări evolutive infime se adună și aduc variații majore, care definesc speciile.