Au fost trei finale pierdute și alte generații de excepție care au ratat șansa de a scrie istorie pentru Olanda la Cupa Mondială. Nici 2026 nu a făcut excepție de la regulă, batavii părăsind turneul final încă din 16-imile de finală.
Deși un matematician care a prezis corect ultimele trei învingătoare la Cupa Mondială a decretat înaintea competiției că Olanda va câștiga în premieră trofeul, trupa lui Ronald Koeman a clacat încă o dată. ”Portocala mecanică” a plecat acasă după înfrângerea la loviturile de departajare în fața Marocului.
Veniți cu mare încredere la turneul final, olandezii au arătat o forță ofensivă de invidiat în faza grupelor. Au marcat 10 goluri în trei meciuri și multă lume a început să se întrebe dacă nu cumva a venit și rândul lor să câștige marea competiției.
Răspunsul a venit încă din prima fază eliminatorie și a fost unul extrem de dur: nu. Olanda va rămâne în continuare fără titlul mondial și încă o generație foarte bună, condusă din teren de fundașul Virgil van Dijk, va trebui să bage capul în pământ.
Blestemul Olandei a început la turneul final din 1974. Selecționerul de atunci Rinus Michels a beneficiat poate de cea mai bună echipă din istorie, cu un atac letal din care făceau parte Johann Cruyff, Johnny Rep și Rob Rensenbrink, ajutați din spate de Johan Neeskens și Willem van Henegem.
”Portocala mecanică” a defilat în cele două faze ale grupelor și s-a calificat fără probleme în prima sa finală. Acolo, însă, a cedat neașteptat, scor 1-2 în fața unei Germanii de Vest, aflată pe teren propriu, dar care nu impresionase până atunci.
Drama s-a repetat patru ani mai târziu, când, deși rămași fără legendarul Cruyff, olandezii au ajuns din nou în finală. Și de această dată au întâlnit echipa țării gazdă, Argentina lui Mario Kempes, și au plecat cu mâinile goale. A fost 1-3 după prelungiri.
Pentru Olanda a urmat o perioadă în care rezultatele la Mondiale au fost departe de așteptări. Deși cu o generație fantastică din care făcea parte celebra tripletă de la AC Milan, Van Basten – Gullit – Rijkaard, batavii s-au oprit în optimi la ediția din 1990, eliminați din nou de Germania.
Patru ani mai târziu au fost răpuși de Brazilia în sferturi, pentru ca în 1998 să fie învinși tot de ”Selecao” în semifinale, la loviturile de departajare. Nu au luat nici bronzul atunci, pentru că au pierdut finala mică în fața Croației.
O nouă oportunitate uriașă a apărut în 2010, când echipa lui Arjen Robben, Robin van Persie sau Wesley Sneijder a învins tot ce a întâlnit pe drum până la finală. Adversarul pentru trofeu, marea echipă a Spaniei lui Xavi și Iniesta. Iar acesta din urmă a fost și cel care a semnat o nouă pagină neagră pentru olandezi cu golul din minutul 116.
A mai existat un loc 3 la ediția din 2014, după un succes în finala mică a competiției cu Brazilia. Însă, totul era trist după eșecul dramatic din semifinale în fața Argentinei, 2-4 la loviturile de departajare.
Singurul trofeu major câștigat de Olanda rămâne astfel Campionatul European din 1988 la care a strălucit Marco van Basten. Cu un gol de kinogramă în finala cu URSS, marele atacant a adus un titlu care, deocamdată, rămâne unicat în istoria ”Portocalei mecanice”.