Drama lui Alex Vasilache de la Jukebox. Tatăl lui a murit după ce a refuzat să meargă la spital: “Trebuia să-l târăsc împotriva voinței lui”

Solistul trupei Jukebox, Alex Vasilache, vorbește pentru prima dată despre cel mai mare regret al său, moartea tatălui. Chiar dacă  a încercat să-l salveze și să-l convingă să ceară ajutor specializat, acesta a refuzat și a ajuns prea târziu la spital.

Alex Vasilache dezvăluie cum a murit tatăl său: “Regretul meu a fost că nu i-am dat un pumn, că nu l-am băgat într-o salvare”

Cunoscutul cântăreț Alex Vasilache ne povestește, într-un interviu exclusiv pentru FANATIK.RO,  detalii neștiute despre copilăria și bunica lui, despre regrete și pierderea tatălui. Își aduce aminte de prima lui dragoste și ne spune cum l-a cucerit soția lui, Andreea. Când vine vorba despre rolul de tată, solistul trupei Jukebox spune că este “o cârpă care bocește la filme cu copiii lui împreună”. Puțini sunt cei care știu că Alex Vasilache a ales medicina ca primă opțiune în carieră, iar muzica nu a fost deloc luată în calcul în familia lui. Ne mai spune și cum reușește să se împartă acum între viața de artist și spital, dar și care este cea mai mare frică a lui.

Cum era băiețelul Alex Vasilache? Ce năzbâtii făceai?

-Eu, ca băiețel așa, eram drăguț și politicos și bine crescut. Foarte prietenos îmi aduc aminte. Când am fost eu bad boy ori nu mâncam tot ori luam un nouă în teză. Fiind singurul copil la părinți, șansele să fiu conformist erau foarte mari. N-am prea făcut tâmpenii majore pentru că nu aveam destule idei. Mă mir și acum când mă gândesc. Îmi plăcea foarte mult să explorez și mă împrieteneam foarte ușor cu oamenii. Reușeam să mă descurc pentru că știam să mă orientez în spațiu și să nu mă rătăcesc.

Odată m-au găsit cățărat pe bibliotecă. Aveam un termometru cu arc și mă ducea mama în brațe să mi-l arate. Așa de bine mi l-a arătat că m-am urcat singur pe bibliotecă, până sus, să meșteresc la el. Așa m-au găsit, pe când îl stricam.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Alex Vasilache își aduce aminte de copilărie: “Nici norocul să stau cu cheia de gât nu l-am avut”

Cum erau vacanțele la bunici?

-La mine vacanțele la bunici erau dubioase, deoarece schimbam doar cartierul, noi fiind o familie care locuiește pe asfalt de foarte mult timp. Bunicii din partea tatălui nu erau de la țară, iar bunica din partea mamei s-a născut la Ploiești. Eu plecam în vacanță la tata în Tineretului. De aia aveam și probleme cu compunerile la final de vacanță. Toți aveau compuneri despre cum mângâiau caprele și găinile numai eu mă duceam în parc și mă dădeam în mașinuțe.

“Bunica era moartă, lividă, mă cauta de ore întregi”

Când am început școala a venit bunica în București să mă supravegheze. Nici norocul să stau cu cheia de gât nu l-am avut. Eram invidios pe colegii mei care aveau cheia de gât. Eu o aveam pe bunica de strajă, nu puteam să mișc nimic.

Dar țin minte că stăteam în centru cu bunica și mătușa mea, sora bunicii, stătea lângă parc. Într-o dimineață eram afară cu un prieten și ne-am gândit să mergem până în parc. Am mers de am behăit până acolo, am luat-o după indicatoare și ne-am oprit peste tot să ne jucăm. Lacul era secat în parc, dar noi am găsit un căruț cu care ne-am dat. Până la urmă ne-am și rătăcit unul de altul. Când am ajuns acasă bunica era moartă , lividă, mă cauta de ore întregi.

“În spatele oricărui copil de succes se află o mamă cu un papuc în mână”

Cum de ai ajuns să ști atâtea limbi străine?

-Am o mare ușurință la a învață limbi străine și îmi place. Eu consider că o limbă străină este o modalitate de a-ți face prieteni, de a te apropia de oameni. E ca și cum ai face deja jumătate de drum. Grecește am învățat în facultate, aveam o pasiune pentru cultura și muzica grecească. Plus că aveam foarte mulți colegi greci și de la ei am învățat să vorbesc. Engleză am învățat, deoarece în spatele oricărui copil de succes se află o mamă cu un papuc în mână.

Digisport.ro

Se pregătește ”nota de plată”! Ce riscă Ronald Araujo, după gesturile făcute la adresa lui Istvan Kovacs

Bine, dar rusă?

-Eu am făcut parte din generația care făcea engleză/rusă la școală. Rusa a fost limba numărul unu, din clasa a 5-a am făcut-o. Și aveam numai note de 10. La spital am avut acum ocazia să vorbesc cu ucraineni de etnie rusă și am constatat că încep să-mi aduc aminte. Când eram mici pe uitam la bulgari. Adevărul e că făceam rusă două ore pe săptămâna și la bulgari mă uităm zilnic ore întregi. Când trebuia să vorbesc rusește tot bulgărește ieșea.

Când s-a îndrăgostit Alex Vasilache pentru prima dată

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-Cred că aveam vreo 5, 6 ani, și m-am îndrăgostit de o vecină care avea 11 ani. Eram super îndrăgostit și ea se purta foarte frumos cu mine. Stătea la o curte, vis a vis de blocul bunicii. La un moment dat a plecat bunica de acasă și mi-a lăsat de toate pe masă. Dar eu am sunat la vecină care a venit și mi-a adus de mâncare. Dar adevărata mea dragoste, cu care m-am și pupat pe bot, a fost când aveam 2 ani jumate. Era vecina mea de palier, o chema Kinga. Am și acum tablouri făcute de mama ei. O cam speriam cu mitraliera mea de jucărie dar mă iubea. Cu ea făceam toate tâmpeniile, ne băgam în coșul cu rufe proaspăt călcate de mama. Mai am încă poza din ziua în care ne-am despărțit. Atunci ne-am și pupat.

Alex Vasilache, sensibil în rolul de tată: “Sunt o cârpă și bocesc la filme”

Cum este tatăl Alex Vasilache?

-Tatăl Alex este o cârpă care bocește la filme cu copiii împreună. Sunt genul de părinte care își respectă copiii. Niciodată nu le-am zis, nici lui Vlad nici lui Sebi, să tacă că eu sunt tata și eu am dreptate iar ei să nu comenteze. Le răspund la orice mă întreabă și îi ascult. Cu Sebi, înainte de culcare, facem calul. Adică tati se pune în patru labe și face rodeo cu copilul iar piticul din cârca mea încearcă să-și țină echilibrul. Sunt un tată fericit. Vlad face 15 ani și Sebi a făcut 5. Vlad este mai înalt ca mine și poartă două numere la pantofi în plus.

“Un copil nu vine cu instrucțiuni de utilizare” ne spune Alex Vasilache.

La Vlad am fost mai panicat, la Sebi sunt mai liniștit. Idea este că un copil nu vine cu instrucțiuni de utilizare. Sau dacă vine, la practică vei constata că instrucțiunile sunt incomplete. Acum ieșim toți cu bicicletele sau, dacă ies cu Vlad, îl iau pasager pe motocicletă. Anul trecut am mers în Bulgaria așa, doar noi doi. Nu am reușit să ne vedem în pandemie, ne-a fost super greu așa că anul trecut am plecat ca băieții.

Frații se iubesc mult?

-Vlad și Sebi se iubesc foarte mult, dar acum este o perioada în care acești zece ani sunt mai lungi și mai scurți într-un fel. Când Sebi avea un an și Vlad zece erau mai mari șansele că ei doi să se joace. Acum Sebi se uită la frati-su ca la Dumnezeu, când îl vede că intră pe ușa se luminează tot. Ăsta mare e adolescent acum, are alte teme și lecții, Sebi e copil și s-ar juca toată ziua.

Alex Vasilache, de la Jukebox, despre soția lui: ”Andreea este varianta mea feminină”

Ce înseamnă Andreea pentru tine? Cum te-a cucerit?

-Mi s-a spus de multe ori că Andreea este varianta mea feminină. Este genul de om pe care îl vezi și ști din prima că ea e. Este o femeie sexi, comunicativă, foarte blandă. Când ne-am întâlnit ne-am dat seama imediat că suntem potriviți unul pentru altul. A fost ceva instantaneu. Ne-am căsatorit in Thassos, avem certificat de căsătorie în grecește.

“Autopsiile nu au fost niciodată o pasiune pentru mine” ne spune medicul Alex Vasilache

De ce a fost medicina prima ta opțiune?

-Pentru că muzica nu a fost niciodată vreo opțiune. Autopsiile nu au fost niciodată o pasiune pentru mine, nu mi-a plăcut să experimentez pe broaște sau pe alte animale. Mi s-a părut că pot înțelege lucrurile astea numai din cărți. Și asta a fost problema, că mie mi-a plăcut mereu să cânt. Singur sau cu alții, dar să cant. La noi în familie, pe ambele ramuri, oamenii cântau și suna foarte frumos. Au considerat deci că nu e un lucru ieșit din comun ca eu să am voce și să cant. Dar au considerat că trebuie să fac o meserie serioasă. Pe principiul: ce vrei tu să faci în viață? Nu muzică!

A mai existat și altă opțiune în afară de medicină?

-Da, de fapt am avut două opțiuni. Ori academia de poliție la criminalistică, ori medicină. A câștigat medicina pentru că nu le aveam deloc cu sportul. La mine în familie sunt medici, sora mamei, fratele bunicului. Deci sunt a treia generație de medici. Dar să nu uităm, mătușa cânta operă, unchiul cânta la vioară.

Ce amintiri ai din studenție? Cum te știau profesorii, de cuminte sau de zăpăcit?

-Zăpăcit nu am fost niciodată. Când începusem deja sa cânt și veneam rupt la facultate, m-au înțeles toți. Cântam vineri noapte și sâmbătă aveam examen deci profesorii mă știau de cântăreț. Nu ratam nicio cântare la cămin, în Vamă, în curtea facultății, uneori și două ore dacă prindeam o pauză lungă.

Alex Vasilache își amintește de șocul pandemiei: “Am trăit o perioadă îngrozitoare, un sentiment atât de mare de inutilitate”

Care a fost cel mai îngrozitor moment din viața ta?

-Unul dintre cele mai rele momente a fost când am realizat că n-o să mai pot cântade pe o zi pe alta, în 2020. În clipa aia am simțit că viața mea nu mai are, brusc, sens. Am avut mereu în gând că, la un moment dat, se va mai domoli și la mine treaba asta cu cântatul. Dar nu că se va termina brusc. Am trăit o perioadă îngrozitoare, un sentiment atât de mare de inutilitate. Iar când au spus că se dă drumul la economie, dar să cânte artiștii nu, că de acolo se îmbolnăvește lumea…ăla pentru mine a fost un șoc. Și pentru Vlad la fel, că el bătea la tobe, compunea, mai făceam bit-uri pe calculator. Mi-a spus atunci: ”Tată, eu cred că mă duc să dau la medicină, n-o să mă fac cântăreț pentru că sunt șocat de ce se întâmplă cu voi, cântăreții”.

Și la spital cu ce te-ai confruntat?

-Mă duceam la spital la Balș, vedeam ce se întâmplă cu pacienții, cum li se spunea să nu vină la spital că acolo mor…și mureau acasă, de frică să se interneze. Sau ajungeau direct la terapie intensivă pentru că stăteau acasă până le mureau plămânii. M-a speriat cât de mult rău poate să facă dezinformarea și că sunt oameni care cred așa ceva și mor din cauza asta.

Alex Vasilache, despre cel mai dramatic moment: moartea tatălui

Cum reușești să te împărți între muzică și medicină?

-Îmi place foarte mult să cant și îmi place foate mult să fiu medic și să pun umărul să le fie bine oamenilor. Atunci îți găsești resurse. Mă trezesc la șase dimineața și mă duc la spital bucuros. Sâmbătă dimineață mă trezesc la șase jumate la fel de bucuros să plec prin țară la cântări. Recunosc deschis că pot face asta și datorită colegilor mei de la spital care mă ajută. Și care mi-au zis să nu cumva să mă las de cântat. Și le mulțumesc medicilor că mai pot să mă învoiesc, să nu mă duc luni rupt de oboseală la spital. Iar când sunt la spital sunt doar medic, încerc să fiu permanent de folos.

“Trebuia să-i dau un pumn și să-l târăsc la spital împotriva voinței lui”

Care este cel mai mare regret al tău?

-Cel mai mare regret al meu este legat de tata…era bolnav, făcea un tratament cu cortizon pentru că răcise. M-am dus la el, l-am văzut că îi era rău și i-am spus să mergem la spital. Nu a vrut atunci. Om care nu pusese în viața lui o pastilă în gură. A ajuns la spital într-un final și l-au internat direct la terapie intensivă, cu ambii plămâni afectați. După două zile a murit. Regretul meu a fost că nu i-am dat un pumn, că nu l-am băgat într-o salvare și, împotriva voinței lui, să-l târăsc la spital.

După 17 ani de la treaba asta am ajuns să trăiesc într-o lume în care sute de părinți au murit la fel, nu au vrut să se ducă la spital. De frică. În plânsetele și-n rugămințile copiilor au stat acasă până au murit, pentru că media i-a omorât.

Care este cea mai mare frică a ta?

-Să nu se întâmple ceva cu ai mei și cu copiii mei. De multe ori mi-e frică de penibil si să n-am ghinionul să nu performez perfect.

Ce proiecte ai pentru anul 2022?

-Pentru anul asta am început colaborarea cu Julie Mayaya, pentru că vreau să lansăm niște piese noi, eventual în duet. Împreună cu ea vreau să facem și un proiect de rock&blues și să mergem în mai multe locuri prin țară. Avem toate weekendurile antamate deja cu evenimente, până în octombrie. Și mai vreau să citesc ce mai am pentru partea de medicină. Să nu uit, m-am apucat să învăț germană. Mi-am zis să nu mă prindă nepregătit.