Una dintre figurile regionale embelmatice ale sfârşitului de secol XIX, boierul Constantin Poroineanu este urmărit până dincolo de mormânt de o faimă tragică, persistentă ca un blestem asupra familiei sale.
Constantin Poroineanu, una dintre personalitățile marcante ale Caracalului și județului Romanați, s-a născut la Târgoviște în anul 1843. Se trăgea dintr-o familie bogată, tatăl său, proprietar de moşii şi păduri, fiind unul dintre cei mai bogaţi oameni din judeţul Dâmboviţa.
Astfel, după ce şi-a început studiile universitare la Bucureşti, tânărul Constantin Poroineanu a plecat în străinătate pentru a-și desăvârși predătirea, aşa cum se cuvenea unui tânăr cu o asemenea avere şi descendenţă.
La Paris, în timpul unui bal a întâlnit o fată frumoasă, de care s-a îndrăgostit și, deși era căsătorit și avea un fiu acasă, cei doi au ajuns să aibă o aventură.
Tatăl său nu a fost de acord cu această relaţie și l-a forțat să o părăsească pe franţuzoaică și să se întoarcă acasă. Constantin s-a supus și s-a întors acasă, la Caracal, unde locuia familia sa. Și-a continuat viața și afacerile în agricultură și politică, iar în cele din urmă a devenit unul dintre cei mai bogați bărbați din România, fiind renumit şi pentru actele sale de caritate.
20 de ani mai târziu, fiul lui Constantin a călcat pe urmele tatălui său. A plecat la Paris pentru a-și termina studiile și povestea s-a repetat, îndrăgostindu-se de o studentă pariziană. Spre deosebire de tatăl său, el nu și-a informat părinții despre relație și s-a căsătorit cu aleasa inimii sale. Mai târziu și-a adus tânăra soție acasă, în România, pentru a-i cunoaște familia, iar atunci a fost descoperit adevărul inimaginabil.
Punând cap la cap mai multe detalii – inclusiv poveștile de viață ale tinerilor căsătoriți, trăsăturile fizice și comportamentale – Constantin Poroineanu și-a dat seama că fata era de fapt fiica lui din aventura pe care a avut-o când era student la Paris, iar tinerii soți erau de fapt frate și soră.
Adevărul dureros că sunt frate și soră și oroarea situației a fost intolerabilă pentru tânărul cuplu. Au mers în parcul din centrul Caracalului (parc care fusese donat Primăriei cu ani în urmă de tatăl lor, Constantin Poroineanu), iar acolo, în toamna anului 1908, tinerii căsătoriți s-au sinucis. Mai întâi, băiatul și-a împușcat soția, după care s-a sinucis şi el.
Acest eveniment tragic l-a împins spre moarte şi pe moşierul Constantin Poroineanu. Acesta şi-a întocmit testamentul, lăsând întreaga avere a familiei orașului Caracal, și s-a spânzurat o zi mai târziu, pe 15 septembrie 1908.
Tânărul cuplu este înmormântat alături de tatăl lor în Cimitirul Bellu. Astăzi, mormântul familiei Poroineanu, cu monumentul său magnific realizat de sculptorul italian Raffaello Romanelli, este unul dintre cele mai vizitate locuri din cimitir, în special de tinerii îndrăgostiți. Legenda spune că cei care iubesc cel mai profund și pasional pot auzi în jurul mormântului strigătul disperat al îndrăgostiților morți.