Drama care APASĂ fotbaliştii Columbiei! UCIS ca un cîine!

Entuziasmul uriaş al fotbaliştilor columbieni după calificărea istorică, în premieră, în sferturile de finală ale Campionatului Mondial este temperat de tragedia de acum 20 de ani cînd Andres Escobar a fost asasinat pentru vina de a-şi fi dat un autogol la turneul final al CM din Statele Unite în 1994. 

 „Fiul tău va muri împuşcat!”

Ursitoarele sînt parcă de cînd lumea şi pămîntul, iar cuvintele lor au darul fie de elixir, cînd sînt de bine, fie de pumnal înfipt în inimile părinţilor, cînd viitorul pruncilor se arată înnegurat. Aşa s-au petrecut lucrurile şi în familia bancherului Dario Escobar, la cîteva zile după 13 martie 1967, dată la care venea pe lume fiul Andres, în al doilea oraş al Columbiei şi placa turnantă a traficului de droguri, Medellin.

Familia a primit o veste cutremurătoare din partea celor trei femei chemate din inima Anzilor, pentru a dezvălui viaţa micuţului Andres. „Fiul tău va muri împuşcat”– a sunat sentinţa ursitoarei. Din acel moment copilul a fost păzit cu străşnicie, chiar şi după ce a crescut şi a ales ca meserie fotbalul.

 Avea bodyguarzi înarmaţi şi la şcoală, şi la teren

Dincolo de bunăstarea asigurată de puterea financiară a tatălui, în familia Escobar se ascundeau multe tensiuni. Columbia a fost ani de zile locul unde clanurile traficanţilor de droguri şi-au împărţit fără nici o jenă oraşele, iar crima, răpirea, tortura erau la ordinea zilei.

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Pentru un om cu meseria lui Dario Escobar nici o zi nu era sigură, bancherii reprezentînd în repetate rînduri ţintele mafioţilor. La tensiunea zilnică în care trăia tatăl, s-a adăugat stress-ul cumplit de a-l păzi ca pe ochii din cap pe cel căruia i se prezisese o moarte timpurie.

Andres a fost un copil bun, studios, care s-a remarcat la şcoală prin inteligenţă, dar pasiunea îl chema ca un magnet spre dreptunghiul verde. Tatăl i-a asigurat paza cea mai sigură cu cîţiva bodyguarzi înarmaţi pînă în dinţi şi aşa a crescut Andres, mergînd la şcoală sau la antrenament cu garda de corp ca o umbră în urma sa.

 Escobar a început fotbalul la clubul temutului… Escobar!

Chiar dacă a fost nevoit să respire aerul oraşului cu cel mai mare procent de criminalitate din lume, Andres nu a trăit nici un moment sentimentul de frică, de insecuritate, de multe ori distrîndu-se cu oamenii puşi să-l păzească. Le făcea tot felul de farse pentru a scăpa de ei, dar totul ca amuzament şi nicidecum pentru a-şi bate joc de grija părintelui său.

A ales să îmbrace tricoul echipei fanion a oraşului Medellin, Atletico Nacional. Acest club foarte iubit în Columbia intrase pe mîinile murdare ale celui mai mare traficant de droguri din lume la acea oră, care purta chiar numele de familie al băiatului! Pablo Escobar (foto jos), cel supranumit „Patronul”, era înnebunit după fotbal şi pentru că trăia la maxim fiecare meci al lui Atletico Nacional, a decis să cumpere clubul.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Pe fotbalişti îi ţinea în condiţii de excepţie, îi invita la imensul său ranch să petreacă şi multă lume vorbeşte despre faptul că a reuşit să convingă pe destui dintre ei să mai piardă cîte un meci la cîteva luni, atunci cînd echipa era mare favorită, pentru a scoate mari sume de bani din pariurile împotriva propriei formaţii.

 Executarea „Patronului” a schimbat totul

Cu un aşa patron, pe care pînă şi temutele instituţii americane FBI şi CIA puseseră recompensă, era normal ca jucătorii de la Atletico Nacional să se simtă în siguranţă. Însă protecţia şi liniştea lor s-a năruit cu un an înaintea mondialului din SUA. Ceea ce părea imposibil s-a întîmplat în anul 1993.

Pablo Escobar a fost asasinat de forţele guvernamentale, în urma unui pont oferit de cineva din apropierea sa. Şi aşa au ieşit la suprafaţă „Los Pepes”, grupul celor persecutaţi de Escobar. După denumire s-ar fi zis că e vorba de cetăţeni paşnici, care au avut de suferit de pe urma temutului traficant, însă, în realitate, era un clan rival, condus de fraţii Peter David şi Juan Santiago Gallon Henao, sau, pe scurt, fraţii Gallon.

Din acel moment s-a întors roata şi pentru jucătorii de la Atletico Nacional, ca şi pentru majoritatea internaţionalilor columbieni. Începea o perioadă cum nici un sportiv din lume nu şi-ar putea dori vreodată…

 Au pierdut cu România la ordinul traficanţilor?!

Mult timp după ce Andres Escobar avea să fie asasinat în iulie 1994, un mare internaţional columbian, Faustino Asprilla, a spart tăcerea şi a dezvăluit lucruri incredibile petrecute înainte şi în timpul turneului final din SUA în tabăra columbiană.

El a lăsat de înţeles că presiunile unor şefi ai cartelurilor drogurilor asupra jucătorilor au fost uriaşe. Am fi tentaţi să credem că aceştia au ameninţat cu represalii pariind pe succesele compatrioţilor, însă, situaţia este exact invers!

Pentru că şi marele Pele s-a grăbit să dea Columbia printre favoritele la titlu, după ce zdrobiseră cu 5-0 Argentina în calificări, traficanţii au lăsat la o parte orice patriotism şi s-au gîndit să dea marea lovitură din două mişcări.

Ar fi cerut unora dintre internaţionali să piardă jocul în care erau mari favoriţi şi să bată în celelalte două, pentru a merge mai departe. Acesta ar putea fi chiar meciul inaugural, contra României, cîştigat de tricolori cu 3-1, victoria noastră fiind o mare bombă la casele de pariuri. Însă totul s-a întors ca un bumerang la al doilea meci, împotriva SUA. Informaţia a apărut în paginile ziarului „El Espectador” din Bogota.

Ameninţări cu moartea înaintea meciului cu SUA

Dacă aşa au stat lucrurile, devenea clar că partida a doua, contra ţării gazdă, era crucială pentru Columbia. Dar şi pentru traficanţii-pariori, care ar fi oferit unora dintre vedetele echipei, în frunte cu Rincon şi Valencia, sume care au ajuns şi la două milioane de dolari pentru ca aceştia să joace după interesele lor.

Acum, interesele lor era victoria Columbiei, iar faptul că întîlneau o naţională pentru care fotbalul era ca un OZN, i-a determinat să arunce sume enorme pe succesul naţionalei lor. |n cantonamentul Columbiei a sosit pe computer un mesaj făţiş de ameninţare: „Cîştigaţi sau nu vă mai întoarceţi acasă!”.

Era clar că presiunea asupra jucătorilor urcase la cote imense şi practic a ajuns insuportabilă după ce a sosit un nou mesaj în care se avertiza că dacă fundaşul Gomez, fratele antrenorului secund, va fi pe teren, antrenorul Francisco Maturana şi cei doi Gomez vor avea de suferit consecinţe grave la întoarcerea acasă. Drept urmare fundaşul Gomez nu a jucat împotriva SUA.

 A întristat o ţară întreagă şi a „deturnat” zeci de milioane de dolari

Meciul a fost cîştigat de americani cu 2-1. Andres Escobar deschidea scorul în minutul 35. Cu un autogol! 1-0 SUA. Care făcea 2-0 în minutul 56, golul columbienilor din minutul 90 fiind tardiv… Una dintre marile surprize din istoria mondialelor. Privită la acea vreme ca un aranjament la nivel statal, pentru ca americanii să poată ieşi din grupe. S-a crezut că SUA au promis cine ştie ce avantaje economice columbienilor în schimbul celor trei puncte.

Vezi video cu autogolul lui Escobar:

Astăzi însă lucrurile se văd altfel: Columbia era o echipă paralizată de frica rezultatului, care avea să-şi facă harakiri prin autogolul lui Escobar. Columbia a mai sperat într-o minune în al 12-lea ceas, a bătut Elveţia cu 2-0 şi ar fi trebuit ca România să  piardă cu SUA, ceea ce nu s-a întîmplat, a fost 1-1 şi favoriţii lui Pele au terminat ultimii în grupă. Computerul mai aducea un mesaj sinistru din ţară: „Pregătiţi-vă de ce poate fi mai rău”…

I s-a spus să nu vină acasă imediat, dar parcă l-a tras aţa…

Andres Escobar, care avea 50 de selecţii şi i se spunea „Domnul” datorită eleganţei jocului său, a devenit acasă un duşman naţional. Familia şi prietenii, cîţiva dintre jucătorii echipei naţionale şi antrenorul Maturana l-au sfătuit să mai rămînă cîteva săptămîni departe de Columbia, pînă se va mai stinge furia, dar pe Andres l-a tras parcă aţa prezicerii ursitoarei.

Şi-a făcut-o cu mîna lui, parcă a căutat să-şi împlinească destinul. Pentru că, întors la Medellin, în loc să stea în casă, a ales în noaptea de 2 iulie să meargă să petreacă în clubul „Indio”, care aparţinea fraţilor Gallon!

La plecare o femeie şi trei indivizi s-au apropiat de el şi l-au înjurat pentru acel autogol. Andres a vrut să se disculpe, dar unul dintre cei prezenţi, bodyguard al fraţilor Gallon, Humberto Castro Munoz, l-a împuşcat de 12 ori, împlinind prezicerea ursitoarei. Munoz a fost condamnat la 43 de ani de închisoare, dintre care a făcut doar 11, pentru că, incredibil, avea să fie eliberat pentru bună purtare (!!!), gurile rele susţinînd că magistraţii ar fi primit bani grei din partea „fraţilor” pentru această decizie ruşinoasă.

 I-au făcut monument la Medellin

În amintirea lui Andres Escobar în oraşul Medellin s-a ridicat un monument, iar la funeralii au participat 120.000 de oameni. Andres a plecat să explice în ceruri cum e posibil să mori pentru un autogol, iar istoria Cupei Mondiale s-a ales cu o pagină neagră, ziua în care fotbalul a murit un pic… în urma sa a rămas doar o poveste de dragoste fără happy-end, pentru că Pamela, doctoriţa stomatolog care l-a aşteptat cinci ani, urma să-i devină soţie chiar în acea vară…

 120.000 de oameni au participat la înmormîntarea lui Andres Escobar

 „Fotbalul este doar un joc în care aşa a fost ca acum să pierdem noi, chiar dacă am vrut atît de mult să cîştigăm. Viaţa trebuie să meargă înainte şi mîine e o nouă zi” (Andres Escobar, după înfrîngerea cu SUA)