Andrei Rublev, locul 9 mondial, pare că în sfârșit și-a găsit forma. Jucătorul de tenis din Rusia a câștigat recent turneul de la Doha, după câteva meciuri extrem de complicate. El a vorbit deschis despre perioada neagră prin care a trecut, iar acum declară că se simte mult mai bine din punct de vedere psihic.
În ultimii ani, Rublev a ieșit în evidență, însă nu neapărat pentru rezultatele de pe teren. Rusul are momente în care pare că își pierde controlul. Nu de puține ori, tenismenul și-a distrus rachetele sau chiar s-a automutilat în momentul în care greșea loviturile.
Acum, însă, rusul dă semne că și-a regăsit, în sfârșit, liniștea. Jocul său arată mult mai bine. El recunoaște că în ultimii ani s-a confruntat cu dificultăți mari în a-și stăpâni emoțiile pe teren. Andrei Rublev a luat și antidepresive pentru o perioadă, însă nici măcar acelea nu prea l-au ajutat.
„Am fost într-o buclă, pierdut cu mine însumi timp de câţiva ani, nu ştiu, nu am putut găsi calea, nu am înţeles ce să fac, care a fost scopul. S-ar putea să sune un pic dramatic, ca şi cum te-ai întreba care este raţiunea sau scopul vieţii, sau lucruri de genul acesta.
E una când se întâmplă o lună, două luni, trei luni. S-ar putea să mai ai răbdare… Când se întâmplă timp de mai mulţi ani, nu mai poţi suporta”, a explicat rusul, conform The National.
Marat Safin, compatriotul său retras în 2009, l-a ajutat enorm în această poveste. Rublev recunoaște că a avut nevoie de un moment 0 al carierei, unul din care să poată porni din nou la drum, iar Safin, care și el a trecut printr-o situație similară, a fost un sprijin.
„El m-a ajutat să mă înţeleg pe mine însumi. A fost un pic ca şi cum aş fi început de la zero. Puţin câte puţin, am reuşit să încep să mă mişc într-o direcţie mai bună. Eu nu sunt fericit. Nu sunt nici bun, nici rău, dar nu mai simt niciun stres, nu sunt anxios, nu sunt deprimat. Sunt doar neutru. Cel puţin am găsit o bază. Este un început”, a mai spus Rublev.
Andrei a avut probleme cu temperamentul încă din copilărie. În spaţiul media circula cu el împreună cu mama şi, în acelaşi timp, antrenoarea sa. Aceasta a pus o presiune uriaşă pe el încă din primii săi ani de tenis şi se pare că acest lucru nu a fost întrutotul benefic.