Mina Khanoom este o femeie care a crescut într-una dintre cele mai îndepărtate și tradiționale comunități din Iran. Iar experiența ei devastatoare din copilărie evidențiază unele dintre atrocitățile care încă mai au loc în această țară.
Cartea jurnalistei renumite Tara Kangarlou, The Heartbeat of Iran, documentează meticulos experiențele reale ale cetățenilor obișnuiți care trăiesc în această țară. Și se pare că și Mina are o poveste dureroasă.
Când avea doar 12 ani, Mina Khanoom a fost obligată să se căsătorească cu un bărbat de 30 de ani. Deși această realitate poate părea de neînțeles, în numeroase regiuni din întreaga lume, inclusiv în Orientul Mijlociu, Asia și Africa, acest lucru continuă să se întâmple.
Iar tânăra recunoaște la rândul ei că părinții nu au avut altă soluție la acea vreme. „Părinții mei erau analfabeți și nu știau altceva. Pe atunci, multe familii sărace și analfabete își căsătoreau fetele la această vârstă”, a povestit ea, conform Mirror.
Mina Khanoom a mai dezvăluit totodată că îi era frică de soțul ei. Pentru că era mică, mama ei o băga seara în pat înainte de culcare, iar ulterior, soțul ei adult intra și el în cameră.
Astfel, la doar 14 ani, ea a rămas însărcinată cu primul său copil. Nu a uitat nici măcar acum experiența, deși anii au trecut, iar momentul de atunci a marcat-o destul de tare.
„Într-o zi am simțit ceva mișcându-se în stomac și am început să plâng și am alergat la mătușa soțului meu. Țipam: un șoarece mi-a intrat în stomac. Uite, se mișcă”, a mai dezvăluit ea.
Tânăra, care avea 14 ani la acea vreme, nu înțelegea ce înseamnă să fii însărcinată. Iar patru ani mai târziu, ea a născut al doilea fiu. Povestea devine și mai tragică însă după nu foarte mult timp.
Marea tragedie a venit pe când tânăra avea 19 ani. La acel moment, soțul ei a murit subit într-un accident de mașină, lăsând-o văduvă adolescentă. După moartea lui, Mina Khanoom a rămas singură să suporte povara financiară.
Aceasta nu a mai primit niciun sprijin din partea niciunei familii. Pur și simplu a sperat, spune ea, că va fi mai bine, pentru că alte alternative nu avea la acel moment din păcate.
„Nu știu ce a fost, dar am avut întotdeauna speranță. (…) Cumva am reușit, și cred că totul s-a datorat credinței mele nesfârșite în puterea speranței”, a mai completat aceasta.
Au existat mi multe șanse ca Mina să se recăsătorească. Pe de altă parte, o astfel de decizie ar fi însemnat despărțirea de cei doi fii ai ei. Iar deși i-ar fi fost mai bine, într-o nouă viața, aceasta a preferat să își păstreze copiii.
„Sigur, viața mea ar fi putut fi mai bună. Dar aproape toți bărbații care voiau să se căsătorească cu mine mă obligau să aleg între a mă căsători cu ei sau a-mi păstra băieții”, a mai completat ea.
După greutăți considerabile și numeroase dezamăgiri, în primele zile sumbre ale războiului Iran-Irak, care a curmat în cele din urmă aproape un milion de vieți iraniene, tânăra și-a obținut un loc de muncă la spitalul militar.
În următorii patru ani, Mina a îndeplinit practic numeroase sarcini, de la îngrijirea pacienților la curățarea podelelor, sprijinirea chirurgilor și acoperirea turelor de noapte.
Și ani întregi, Mina și-a continuat îndatoririle la spitalul militar, jonglând cu munca la curățenie, dar și îngrijirea copiilor pentru familiile bogate din nordul Teheranului. Povestea ei este una dureroasă, însă în prezent tânăra se bucură că a reușit să iasă din impas.