News
notix pixel id

Dramele psihice ale copiilor, din cauza izolării. Gabriella, 11 ani: “Când se va încheia această perioadă, vom fi cu toții psihopați!” Reportaj FANATIK

10.04.2020 | 14:47
Dramele psihice ale copiilor, din cauza izolării. Gabriella, 11 ani:
Copiii, afectați de izolarea impusă de coronavirus. Gabriella (11 ani):„ Când se va încheia această perioadă, vom fi cu toții psihopați!” sursa hepta.ro
ADVERTISEMENT

Într-o lume sfârtecată de coronavirus, de traumele psihice și de restul pandemiilor sociale, copiii rămân absolutul esenței umane. Deși, la prima vedere, copiii și adolescenții par categoria cea mai puțin afectată de virusul COVID-19, izolarea de prieteni, obligativitatea învățământului de la distanță și de ce nu, stresul provocat de fenomenul în sine și de contextul unic își pot pune amprenta pe personalitatea celor mai tineri dintre noi.

Demersul nostru a constat în încercarea de a afla, de la tânăra generație, cum resimt copiii această perioadă de cumpănă, ce le lipsește cel mai mult sau din contră, ce îi bucură, ce le-au explicat părinții, cu privire la situația în care ne aflăm și cum se descurcă, în privința învăţământului de la distanță. Am dorit să obținem păreri cât mai variate și de ce nu, să încercăm și o comparație cu starea generală de spirit din România și felul în care privește lucrurile un copil care trăiește în străinătate.

Dramele noii generaţii. Copiii, cei mai afectați de izolarea impusă de coronavirus

Deși încă nu a împlinit vârsta de 12 ani, Gabriella este, deja, surprinzător de categorică:„ Nu-mi place deloc această perioadă. Este total inconfortabilă și cred că, până se va termina, vom deveni, cu toții, psihopați!”.  „Vulcanul” se mai domolește, însă, când fetița, elevă în clasa a V-a la Școala Nr.175 din București, vorbește despre ce îi lipsește cel mai mult:„ Prietenii”.   

ADVERTISEMENT

Mama Gabriellei i-a explicat fiicei sale că este imperios necesar „să nu ieșim afară”, iar acesta din urmă s-a conformat. E drept, îi pare rău că nu poate merge la antrenamentele și la meciurile echipei de baschet în care joacă, dar… se antrenează online. Și pentru că veni vorba, școala de la distanță… „este ciudată”. Laconic, dar la obiect.

„Cânt la pian, două-trei ore, pe zi”

Luca are 11 ani și învață la școala „Little Genius”. În timpul liber, îi place să cânte la pian și este pasionat de baschet și de fotbal. Pentru el, izolarea impusă nu reprezintă o mare problemă, ba chiar îi stimulează creativitatea. „În primul rând, trebuie să spun că în viața mea nu m-am jucat atât de mult cu piesele Lego, ca până acum și nu în ultimul rând, cânt la pian cam două-trei ore, pe zi”, ne-a mărturisit el.

ADVERTISEMENT

Există, evident și neajunsuri, iar lipsa de socializare își spune cuvântul:„ Îmi lipsesc foarte mult colegii de școală. Cu unii dintre ei mă întâlneam, zilnic și după ore, ca să jucăm fotbal în spatele blocului”. Întrebat cum i-au explicat mama și tatăl său ce trebuie făcut pentru a evita infectarea cu acest virus păcătos, Luca răspunde simplu și la obiect: „Părinții mi-au spus că trebuie să reducem foarte mult ieșirile afară, că este obligatoriu să ne spălăm pe mâini mai mult ca de obicei și să nu mai intru în contact cu alți oameni”.

Evident, nu putea lipsi subiectul legat de învățământul online. „Păi, cu școala de la distanță mi-e mult mai greu. Nu mă pot concentra la ore cum o făceam înainte și nu mai sunt la fel de atent, pentru că mi se pare că atât timp cât sunt acasă pot să mă plimb de colo-colo: ba să merg să beau apă, ba să-mi aduc pisica, ba când vreau să mă antrenz la baschet, cu o mini-minge”, a încheiat, cu sinceritate, Luca.

ADVERTISEMENT

„În izolare, îmi lipsește aerul proapăt al primăverii”

11 ani are și Adela, elevă la Liceul de Coregrafie ”Floria Capsali” și pasionată de balet. Recunoaște că nu-i priește, deloc, această perioadă dar, ca și noi, adulții, nu prea are încotro. „Mă simt prost, deoarece primăvara este unul dintre anotimpurile mele preferate și acum nu mai pot să-mi petrec timpul cu prietenii și cu rudele. Cel mai mult îmi lipsește faptul că nu mă pot duce la școală, să învăț lucruri noi și că nu pot ieși afară, în natură, să miros aerul proaspăt al primăverii”, ne-a mărturisit ea.

Adela a povestit și cum a decurs „instructajul” primit din partea părinților:„ Mami și tati mi-au explicat faptul că trebuie să ne protejăm, să ne spălăm pe mâini mai des și că trebuie să stăm acasă, pentru a evita contactul fizic”. În privința învățământului de la distanță, mica noastră balerină nu pare să întâmpine probleme:„ Eu cred că mă descurc destul de bine! Am 3-4 ore de cultură generală și două ore de balet, în fiecare zi…”

ADVERTISEMENT

„Nu avem clase online la toate materiile”

Sasha este un băiețel în vârstă de 13 ani, care învață la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, din București. Vremurile pe care le trăim îi lasă un gust amar și nu ezită să-și „decline” părerea:„ Mă simt teribil, deoarece nu-mi mai pot vedea prietenii sau rudele îndepărtate și că nu pot să fac activități exterioare. În schimb, e drept, mă bucură faptul că, fiind în carantină, pot să-mi petrec mai mult timp cu familia, decât de obicei”.

Părinții lui Sasha și-au făcut și domniile lor, datoria. „Mi-au explicat că acest virus este foarte periculos și că ar trebui să nu mai ieșim deloc din casă, ori să avem contact cu alte persoane”, a adăugat băiețelul. În privința cursurilor, lucrurile par un pic complicate. „Mă descurc bine cu școala de la distanță, numai că problema este că nu avem clase online la toate materiile, așa că nu putem primi toate informațiile necesare pentru a avansa la fiecare materie, în mod egal”, a încheiat el.

ADVERTISEMENT

„Aplicația „zoom” se blochează…”

Elev în clasa a V-a, la Școala Particulară „Doctor Luca”, din Brăila, Andrei I este supărat, din pricina contextului actual: „Nu-mi este foarte bine… Îmi doresc să fiu, înapoi, la școală, alături de colegi. Îmi lipsesc prietenii, dar totuși mă bucur că îmi petrec timpul, alături de familia mea. Mi s-a spus că trebuie să ne protejăm și să respectăm ceea ce ne comunică autoritățile, ca să nu ajungem în situația altor țări”.

Problema cea mai spinoasă apare, însă, atunci când discuția se mută în perimetrul învățământului online. „Nu mă descurc foarte bine. Este dificil că nu pot ieși la tablă. În clasă, înțelegeam mult mai bine. În plus, uneori, aplicația „zoom” se blocheză…”, ne oferă Andrei I, detaliile tehnice de rigoare, la care cei responsabili ar trebui să „vibreze”.

„Mi-e dor de tata și de frățiorul meu mai mic”

Ilaria M, în vârstă de 12 ani, învață la Cerehart și pare mai puțin afectată de acest moment dificil. „La noi acasă e bine! Nu prea mă plictisesc, pentru că vorbesc aproape în fiecare zi, pe video, cu verioșorii mei din Spania, care și ei sunt izolați. Spre exemplu, în momentul în care vorbim, fac un conspect la botanică, iar mai târziu voi colora niște mandale. Mama face tot felul de bunătăți, o mai ajut și eu, iar săptămâna trecută, am primit cadou încă două păpuși „Lol”, pentru colecția mea”, ne-a povesit ea, pe un ton… zglobiu.

Dar și Iliaria se simte, totuși, îngrădită:„ Ce-mi lipseste cel mai mult? Sportul, mai exact înotul! Acolo mă simt eu cel mai bine, mă relaxez, vorbesc cu prietenele din echipă, cu antrenorii… În rest, mi-e dor să mă văd cu tata și să mergem la film împreună, mi-e dor de frățiorul meu mai mic și de terasa la care mâncam zilnic…”

În continuare, micuța ne-a precizat că mama i-a explicat că va urma o perioadă în care va trebui să stea mai mult acasă, deși ea și-ar fi dorit enorm să meargă la bazinul de înot. Până la urmă, când a aflat că și acesta a fost închis, s-a resemnat cu situația…

În privința cursurilor, lucrurile nu sunt atât de complicate. „Eu sunt înscrisă la o școală britanică, unde pot studia materiile care-mi plac. De exemplu, învăț limba spaniolă de pe o platformă, la română citesc și fac rezumate, iar la istorie, botanică și geografie, conspectez. La „mate” e puțin mai complicat, mai am de lucru”, a conchis ea.

„Din pricina coronavirusului, între elev și profesor a apărut o distanță mare”

„A.D.C” are 14 ani și consideră că statul acasă „este plictisitor, deoarece fac cam aceleași lucruri în fiecare zi”. Marea sa problemă este legată de lipsa socializării:„ Cel mai mult îmi lipsesc colegii de clasă, pentru că nu am mai reușit să vorbesc față în față cu ei de aproape o lună și mă bucură faptul că unii profesori chiar ne cheamă să facem cursuri, o oră sau două pe zi și învățăm lucruri noi”.

Cât privește educația însușită, aceasta a fost, vorba aceea, scurtă dar cuprinzătoare:„ Părinții mi-au explicat că situația se poate agrava, dacă ieșim din casă, deoarece acest virus se răspândește foarte repede”. În schimb, ADC a detaliat, inclusiv tehnic, problema învățământului pe internet. „Școala de la distanță se face online, dar cu un număr redus de ore, folosind Skype sau Microsoft Teams și după părerea mea, este puțin mai grea decât școala normală, deoarece între elev și profesor a apărut o distanță destul de mare”, a „analizat” băiatul.

„Mersul până la liceu era meditativ”

Să ne îndreptăm, însă, către junii cu vârste mai mari. „P.J” are 17 ani și studiază la Colegiul Național „Ion Luca Caragiale”, astfel că vom observa schimbarea de discurs. „Evident, sunt ușor plictisit. Lipsa unui program strict și bine structurat duce la multă procrastinare”, spune „P.J” și adaugă: Îmi lipsește drumul până la liceu. Pentru mine este aproape meditativ și lipsa lui mă afectează. Nu a trebuit ca părinții să-mi explice ceva despre fenomenul pe care îl trăim, m-am informat singur”.

În privința studiului de la distanță, aici lucrurile par, din nou, cu dus și întors. „E bine și așa, dar… nu e la fel ca la liceu. Școala online este cea mai bună alternativă, dar nu este grozavă…”, a încheiat… meditativ, „P.J”.

„Profesorii nu s-au arătat interesați…”

„I.C” este pasionată de gimnastică și chiar practică acest sport. A devenit, deja, majoră și examenele grele bat la poartă. Cum privește această perioadă însorită și paradoxal, umbrită de un fenomen care ne scapă de sub control? „Monotonă, plictisitoare… Nu pot face nimic din ceea ce îmi place, sau dacă reușesc, e cu jumătate de măsură…”, recunoaște ea. Ce-i lipsește cel mai mult? „Mă mir și eu, dar… școala. Erau materii pe care le așteptam, zilnic, cu interes. La fel și antrenamentele… E dificil să desfășori o lecție de gimnastică, în casă”… apreciază tânăra.

Părinți i-au explicat că „situația este reală și destul de gravă, că nu trebuie tratată ca o glumă și că trebuie să avem răbdare și să ne protejăm”. În schimb, în privința studiului de la distanță, aici „I.C” trage un semnal de alarmă:„ Din păcate, în afară de informatică, eu personal nu fac nicio altă oră. Se pare că profesorii nu s-au arătat interesați, dar am auzit și eu că, la alte școli, se țin ore online…”.

„E mai eficace să mergem la cursuri”

În fine, acestea au fost răspunsurile variate oferite de câțiva copii din România, cu vârste diferite. Am dorit ca, la finalul acestei anchete, să discutăm măcar cu unul dintre tinerii noștri care traversează această perioadă critică, într-o altă țară.

Darius are 12 ani și locuiește, împreună cu părinții săi, români, în orășelul Corbeil-Essonnes, în apropiere de Paris. Este pasionat de lectură, de jocurile de societate și pe consolă, iar sporturile preferate sunt karate și natația. Îi displace izolarea, „pentru că nu putem interacționa cu lumea exterioară. Nu văd izolarea ca pe o vacanță. Chiar dacă sunt acasă, aș prefera să mă duc la școală”.

Lui Darius îi lipsesc activitățile extra-școlare și prietenii, dar descoperă și unele avantaje:„ Îmi place să stau cu părinții mei și mă bucur că pot să mă joc pe consolă în fiecare zi, că pot să mă trezesc și să mă culc, zilnic, mai târziu…” Iată și ce i-au explicat părinții, cu privire la criza prin care trecem:„ Suntem izolați ca să împiedicăm răspândirea virusului, ca să nu facă mai multe victime și să nu „încărcăm” și mai mult personalul spitalelor”.

Spre deosebire de felul în care – după cum afirmă unii dintre interlocutori – se derulează lucrurile în România, în privința cursurilor online, în Franța, profesorii par să exagereze în altă privință. „Mă descurc, dar uneori este dificil, pentru că am impresia că profesorii ne dau mai mult de lucru decât atunci când suntem la școală. E mai ușor și mai eficace să mergem la cursuri, pentru că profesorii ne explică direct”, a precizat Darius.

Copiii nu sunt… psihopați. Sunt mai maturi decât credem

Acestea au fost părerile intervievaților noștri, copii de vârste diferite, care provin din medii nu neapărt asemănătoare. Concluzia generală este că, dincolo de autoizolarea care nu ne bucură pe niciunul dintre noi, problema învățământului de la distanță rămâne un subiect arzător.

Dincolo, însă, de toate acestea, se poate constata ușor un lucru îmbucurător. Copiii noștri conștientizează fenomenul, ba mai mult, îndrăznim să afirmăm că, de multe ori înțeleg situația cu o maturitate străină multora dintre adulți, care nu respectă normele legale sau tratează momentul cu superficialitate. Dar tragedia nu ne tratează deloc… superficial și uneori e bine că avem ceva de învățat de la copiii noștri.

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoria NEWS
A apărut noua revistă Taifasuri
  • Câștigă ACUM o Dacia Logan, 2.000 de euro și multe alte premii!
  • Nr. 859. 32 pagini + cartea „Dictatura gastronomică”
A apărut noua revistă Taifasuri