CS FC Dinamo, echipa lui Nicolae Badea, își continuă marșul spre Liga 3. După 13 etape conduce seria bucureșteană din Liga 4, cu 12 victorii și o înfrângere. Antrenorul Andrei Cristea atacă promovarea cu un lot tânăr, în care are 15 jucători cu vârste sub 20 ani. Athanasios Toarcăș este unul dintre ei. Titular în toate meciurile sezonului, a marcat 15 goluri.
Andrei Cristea este mândru de echipa pe care o antrenează: „Nu numai că am 15 copii sub 20 de ani în lot, care joacă, nu-s de umplutură. Am șapte titulari sub 20 de ani, dintre care patru de 2005… adică de 17 ani. Avem cea mai mică medie de vârstă dintre toate echipele de la nivelul nostru, din campionatele AJF-urilor din țară. Iar în seria bucureșteană avem cele mai multe goluri marcate, 82 și cele mai puține primite, 7”.
Athanasios Toarcăș este unul dintre tinerii care s-au impus în primul 11. Titular în toate meciurile, Andrei Cristea vede în el o promisiune nu numai pentru CS FC Dinamo în ligile superioare, ci și pentru loturile naționale.
„Calitatea lui numărul unu este că atacă foarte bine spațiile libere, culoarele de pătrundere. Jucător de explozie, dar și de execuție. Bun în duelurile unu contra unu. Din ce în ce mai disciplinat tactic, un jucător de echipă. Și un caracter frumos, fără asta nu prea poți fi un jucător de echipă, în niciun caz de perspectivă. Are o marjă mare de progres și cred că în scurt timp va fi un jucător important pentru cel puțin Liga 2, ca și pentru naționalele de juniori” – Andrei Cristea
FANATIK l-a „convocat” pe Athanasios Toarcăș la primul său interviu și vi-l prezintă pentru a-l cunoaște și pentru a-i reține numele – nici nu-i greu, nu-i așa? – de care sigur veți mai auzi.
Athanasios, de unde numele ăsta?
– Am un unchi grec… Sora mamei este căsătorită cu un grec și el a ales acest nume. Alor mei le-a plăcut și… asta e toată povestea…
Coechipierii îți spun Tase, e mai simplu, mai românesc… Așa că, Tase, unde ai început fotbalul? Cum ai ajuns la fotbal?
– Fotbalul l-am început la Afumați. CS Afumați a fost prima mea echipă de fotbal la care am evoluat. Pot spune că am ajuns acolo dintr-o întâmplare…
Când eram micuț, mergeam cu părinții mei la o biserica din Voluntari, acolo am întâlnit o persoană de culoare care venea frecvent la aceeași biserică. Ne-am dat în vorbă, cum se spune, apoi am discutat din ce în ce mai mult…
Și așa i-am spus că-mi place fotbalul și că mi-aș dori tare mult să joc într-un sistem organizat, ca să spun așa, la o echipă de fotbal, nu numai în curtea școlii.
Ei bine, acel om era portar la echipa din Afumați, Raymond Fenny îl cheamă… (râde) …Pare regie de film, dar nu e… …Și m-a întrebat dacă vreau să vorbească pentru mine ca să mă ajute să ajung acolo. Și așa am ajuns eu la fotbal. Și pe această cale țin să îi mai mulțumesc încă o dată lui Fenny.
Și la Dinamo cum ai ajuns?
- Pot spune că simplu… Antrenorul de la CS Afumați a văzut potențialul meu și mi-a făcut propunerea de a merge la Dinamo, iar eu nu am stat pe gânduri și așa am ajuns la Dinamo.
De mult? De când ești la Dinamo?
– De vreo cinci ani… de pe la 14 ani…
Ai jucat din prima mijlocaș stânga? Sau te-ai reprofilat pe parcurs? Dacă da, cine te-a „așezat” mijlocaș stânga?
– Primul meu post la CS Afumați a fost de mijlocaș central. După aceea am jucat și fundaș stânga, dar în cele din urmă antrenorul m-a așezat mijlocaș stânga văzând calitățile mele ofensive.
Ai „plămâni”, cum se spune, să acoperi toată banda stângă, atac-apărare?
– Nu este ușor… Poziția asta cere mult efort… Dar muncind din greu la fiecare antrenament o să-mi îmbunătățesc toți parametri și o să vină și rezultatele. Cu multă determinare trebuie să alerg mult și să joc foarte bine.
Unde te simți cel mai bine pe teren?
– Chiar acolo unde joc, mijlocaș stânga. Chiar dacă pare un răspuns formal, acesta e adevărul. Cel mai bine mă simt ca mijlocaș stânga.
Care este cea mai mare calitate a ta?
– Pot spune că viteza este cea mai mare calitate a mea. Am o viteză, cred eu… și alții… foarte mare.
Dar celelalte calități? Și la ce mai trebuie să lucrezi?
– Lovesc foarte bine mingea cu ambele picioare și mă simt norocos pentru acest lucru. Am și o tehnică foarte bună… Trebuie să mai lucrez la aportul în defensivă, însă prin antrenamente sunt sigur că se vor regla toate.
Ai jucat titular toate cele 13 etape de până acum… N-ai concurent pe postul tău?
– Toți jucătorii de la Dinamo sunt valoroși, altfel nu mai erau aici. Eu vreau să-mi fac treaba cât mai bine, să-mi ajut echipa și să mergem mai departe. Dacă Mister decide că eu trebuie să stau pe bancă, voi sta și pe bancă. Dacă decide să joc, voi juca. Și atâta timp cât voi juca, o să dau totul pentru a-mi ajută echipa.
Care este „secretul” celor 12 victorii ale lui Dinamo? De golaveraj nu mai vorbesc…
– Da, avem un golaveraj foarte mare (n.a. – 82-7), lumea poate să spună că jucăm cu niște echipe de amatori de Liga 4, dar și noi, chiar dacă avem condiții și contracte de profesioniști cum nu are nimeni la nivelul ăsta, suntem, totuși, tot o echipă de Liga 4 deocamdată și orice meci este foarte greu. Și trebuie sa câștigăm tot pentru a ne atinge obiectivul care este promovarea în Liga 3.
Cum ai dat cele mai multe goluri din cele 15 reușite până acum? Cu stângul, cu dreptul, cu capul, din faze fixe, din acțiuni personale, pe recuperare…
– Majoritatea golurile mele au fost din acțiuni personale. Dar vreau să le mulțumesc și coechipierilor mei pentru pasele decisive foarte bune oferite.
Cine ți-a dat cele mai multe pase de gol?
– Nu pot spune că e cineva care mi-a dat cele mai multe pase de gol… Toți colegii mei mi-au oferit pase de gol, pentru asta suntem o echipă ca o familie, să ne ajutăm unii pe alții.
Care este cea mai periculoasă contracandidată a voastră la locul 1?
– Pot spune fără să greșesc că Daco-Getica este contracandidata noastră la primul loc. Dar dacă ne facem treaba cât mai bine și o ținem tot așa ca până acum, este și va fi foarte bine.
Păi tocmai cu Daco-Getica n-a fost deloc bine… Cum ați „reușit” să pierdeți la scor de neprezentare, 0-3?
– Meciul ăla pierdut cu Daco-Getica consider că a fost o întâmplare, un accident se spune, nu? O neatenție a noastră, un meci care ne-a scuturat, pe care l-am uitat deja și nu se va mai repeta.
Unde stai, unde înveți, cum te descurci cu școala, cu programul de cursuri?
– Stau în afara Bucureștiului, în satul Grădiștea. Iar cu programul de cursuri la liceu mă descurc foarte bine. La Colegiul Tehnic Media. Atât. Fără comentarii. (râde)
Care a fost, sau este, modelul tău de fotbalist?
– Modelul meu… (se gândește) …Da, Cristiano Ronaldo. Dar îmi mai place foarte mult și Jack Grealish. Joacă pe stânga, ca mine. (râde) Iar dintre ai noștri îmi place foarte mult Dennis Man.
Cu ce echipă ai ținut prima dată, când erai mic? Dar acum?
– Când eram mic țineam cu Steaua, dar acum lucrurile s-au schimbat. Echipa mea este Dinamo și n-am cum să simt altceva decât să țin trup și suflet cu Dinamo.
Tata cu cine ține? Mai ai frați, surori?
– Tata nu are o echipă favorită, îi place să se mai uite la meciuri, dar nu ține cu nicio echipă anume… Mai am un frate și două surori. Fratele e mai mare, are 24 de ani, nu joacă fotbal și nu are nici el o echipă favorită.
În ce campionat mare crezi că te-ai integra cel mai bine? În ce campionat mare ai vrea să ajungi? Și la ce echipă, cu cine ții de „afară”?
– Cel mai bine cred că mi s-ar potrivi Italia. Aș vrea să ajung la Juventus, este echipa mea preferată din Italia, îmi place stilul lor de joc.
Sursa foto: fotbal-flash.ro