Fotbalul mondial este în doliu, după ce Sven-Goran Eriksson s-a stins din viaţă la 76 de ani. De-a lungul carierei de antrenor, care s-a întins pe mai bine de patru decenii, suedezul a avut şi câteva duble cu marile nume ale fotbalului românesc, cea mai importantă fiind semifinala cu Universitatea Craiova din sezonul 1982-1983 al Cupei UEFA.
Până la duelul cu U Craiova, Sven-Goran Eriksson a întâlnit-o, pe vremea când era antrenorul lui IFK Goteborg, pe Dinamo în optimile de finală din Cupa UEFA. Trupa pregătită de Valentin Stănescu era pe cai mari, după ce o eliminase pe Inter în turul precedent, însă suedezii formau o echipă de temut.
Înainte de prima manşă, de la Goteborg, Sven-Goran Eriksson a venit în România pentru a o vedea pe Dinamo la lucru. Destinul a făcut ca suedezul să viziteze Bănia, unde “câinii” erau învinşi de Universitatea Craiova în campionat. La câteva zile după meci, în paginile ziarului Sportul a apărut un interviu cu Eriksson, realizat de Mircea M. Ionescu, sub titlul “Dinamo şi IFK Goteborg, faţă în faţă”.
Cum vi s-a părut Dinamo în meciul de la Craiova?
– Sunt convins că poate juca mai bine, că nu am prins-o într-o zi prea fericită. E o echipă care ştie fotbal, care are destui jucători buni. S-a văzut asta, chiar dacă a pierdut.
Cine v-a impresionat în mod deosebit din formaţia bucureşteană?
– Portarul şi jucătorul cu nr. 3 (n.r. – Stănescu). Portarul e de clasă, fundașul stânga este foarte ofensiv, jucător dârz, adversar dificil pentru orice atacant.
Dacă ați fi, să zicem, antrenorul lui… Dinamo, cum vi s-ar părea meciul cu IFK Goteborg ?
– Bine, dar eu nu sunt antrenorul lui Dinamo! Oricum, și ca antrenorul adversarei lui Dinamo pot spune că echipele au şanse egale. Cred că primul meci va fi cel decisiv. La Goteborg va trebui să rezolvăm problema calificării, pentru că, deduc, returul de la Bucureşti va fi foarte dificil.
Ce vă determină sa afirmaţi că la Bucureşti…
– Eliminarea lui Inter, la Bucureşti! Nu-i o performanţă la îndemâna oricui.
Sincer, în momentul când aţi aflat că sorţii v-au trimis pe Dinamo ca adversară, ce aţi gindit?
– N-am gândit nimic, pentru că fotbalul românesc mi-era necunoscut. E primă dată când văd o echipă românească. Sigur, mă așteptam la un adversar dificil, chiar dacă Dinamo nu are firma altora. Pentru că cine ajunge în turul 3 trebuie să fie un adversar greu, mai ales după ce a trecut de un “obstacol Inter”. De aceea, am dorit să văd cât mai repede pe Dinamo, s-o cunosc cât de cât
Ați cunoscut-o…
– Nu suficient! Vă repet, îmi dau seama că echipa dvs. poate juca mai bine. Trebuie să mă aştept la o replică mai tare.
Şi pentru că sunteţi la primul contact cu fotbalul nostru, cum vi s-a părut campioana României, Universitatea Craiova?
– O echipă solidă, care ştie fotbal. Iar când în 10 oameni reuşeşti să învingi un adversar ca Dinamo, înseamnă că ai valoare.
Aşa cum a anunţat şi în interviul din Sportul, manşa tur de la Goteborg a fost decisivă în dubla IFK – Dinamo. Pe 25 noiembrie 1981, “câinii” au părăsit terenul din Suedia învinşi, scor 1-3, însă golul marcat de Gigi Mulţescu mai oferea speranţe în alb şi roşu. La retur, pe 9 decembrie 1981, Torbjorn Nilsson a deschis scorul repede şi Dinamo a trebuit să recunoască superioritatea advesarului. Cu Sven-Goran Eriksson pe bancă, IFK Goteborg a ajuns până în finala Cupei UEFA, pe care a câştigat-o, după 3-0 şi 1-0 cu Hamburg.
După succesul cu IFK Goteborg, Sven-Goran Eriksson a semnat, în vara lui 1982, cu Benfica, iar în primăvara anului următor s-a întors la Craiova pentru un duel în semifinalele Cupei UEFA. Portughezii au obţinut calificarea în finală, după 0-0 la Lisabona şi 1-1 în Bănie, iar Craiova Maxima părăsea competiţia fără să fie învinsă în penultimul act.
Sven-Goran Eriksson a reuşit în doar câteva luni să o readucă pe Benfica în prim-planul fotbalului european, însă a trebuit să se recunoască învins în finala cu Anderlecht. În cartea “My Story”, antrenorul suedez a evidenţiat modul în care transformase formaţia din Lisabona: “Benfica devenise echipa mea. În primăvara lui 1983 le puteam spune jucătorilor că soarele este verde şi ei mă credeau. Eram pe drumul spre câştigarea titlului în Portugalia, dar voiam şi Cupa UEFA”.
În toamna anului 2011, jurnalistul Ion Jianu a realizat un interviu cu Sven-Goran Eriksson, apărut în paginile cărţii “Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima”. Antrenorul suedez a rememorat dubla din 1983, dar şi episodul controversat al jucătorului Glenn Stromberg.
“Am fost foarte surprins că Universitatea Craiova a ajuns până în acea fază a competiţiei. Era însă o echipă foarte bună, cu un joc foarte bun, care ne-a pus în dificultate. Parcă îmi amintesc de faptul că cele două meciuri, de la Lisabona şi Craiova, au fost foarte strânse, nu doar din punct de vedere al scorului, ci şi în ceea ce priveşte performanţa jucătorilor.
Chiar înainte de începerea meciului de la Craiova, cel decisiv, directorul sportiv al Universităţii Craiova a venit la mine şi mi-a spus că transferul lui Stromberg nu fusese finalizat. Pe atunci nu existau telefoane mobile, iar cei de la Craiova au spus că telefoanele lor nu funcţionau. Am apelat la ajutorul televiziunii portugheze, ai cărei reprezentanţi au vorbit cu cei de la federaţia portugheză, care, la rândul lor, au luat legătura cu UEFA. Cu doar două minute înainte de fluierul de început am primit permisiunea de a-l folosi pe Stromberg în meciul acela. După joc, directorul sportiv al Universităţii Craiova a ridicat din umeri şi a spus că s-a simţit dator să încerce orice”, a povestit Sven-Goran Eriksson.
“Îmi amintesc de marcatorul Ilie Balaci, care era un jucător foarte bun, şi de Rodion Cămătaru, care era remarcabil, excepţional chiar. Au mai fost şi alţi jucători buni, ca, de exemplu, Zoltan Crişan, Ion Geolgău şi Costică Ştefănescu. A fost o mare provocare pentru noi să dăm piept cu toţi aceştia şi cred că Universitatea Craiova trebuie să îşi păstreze locul pe care l-a câştigat în istorie, remarcându-se ca o echipă foarte bună” – Sven-Goran Eriksson în cartea “Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima”
În vara lui 1984, după două sezoane la Benfica, Sven-Goran Eriksson a poposit la AS Roma, iar după câteva luni a revenit pentru a treia oară în România. De această dată pentru dubla cu Steaua, în turul 1 al Cupei Cupelor. “Militarii” îşi începeau atunci ascensiunea, după mai multe sezoane în care au fost în umbra lui Dinamo şi a Universităţii Craiova.
La fel ca în în cazul dublei cu Dinamo, Sven-Goran Eriksson şi-a spionat viitorul advesar de la faţa locului, într-un meci Chimia Râmnicu Vâlcea – Steaua 0-2. În urma partidei din Zăvoi, suedezul avea deja temele pregătite şi, într-un interviu pentru Sportul, a dezvăluit jucătorii pe care îi evidenţiase.
“În mod deosebit stoperul Iovan, mijlocaşii Stoica şi Majearu şi cele două vârfuri, Lăcătuş şi Piţurcă, jucători tipici de contraatac. Dar, repet, am apreciat în mod deosebit că Steaua este o echipă cu jucători inteligenţi care pot pune probleme oricărui adversar. Sigur, este greu să-ţi formezi o viziune exactă despre o echipă urmărită o singură dată şi în faţa unui adversar evident inferior. Reţin însă tinereţea jucătorilor şi sunt convins că Steaua va deveni o echipă puternică. Echipa lui Halagian mi s-a părut valoroasă, echilibrată, fără puncte slabe. Regret că nu am putut să-i văd pe Bölöni şi Balint, despre care am auzit că sunt prim-soliştii echipei. Pot însă să afirm cu toată siguranţa că toţi cei care au jucat la Vâlcea sunt peste nivelul mediu, ceea ce sporeşte forţa colectivă a echipei”, afirma Sven-Goran Eriksson în interviul acordat lui Gheorghe Nertea.
Pe 19 septembrie 1984, în partida tur de pe “Olimpico”, AS Roma s-a impus la limită, scor 1-0, graţie golului marcat de Francesco Graziani. La retur, stadionul “Ghencea” a fost plin, cu 30.000 de spectatori în tribune, însă Steaua a trebuit să se mulţumească doar cu un rezultat de egalitate, scor 0-0. Cu toate acestea, pe finalul partidei, fanii “viteziştilor” au avut parte de un trailer pentru finala de la Sevilla, din mai 1986. Bruno Conti a obţinut un penalty, în minutul 88, însă Helmuth Duckadam l-a vrăjit pe Ubaldo Righetti şi a parat lovitura de la 11 metri.