Cea mai importantă performanţă la turneele de Grand Slam pentru Andrei Pavel a venit în 2002: sferturi la Roland Garros. Astăzi, se împlinesc 18 ani de la ziua de joi, 6 iunie 2002, în care a pierdut în faţa lui Alex Corretja cu 7-6 (5), 7-5, 7-5, un meci pe care îl începuse cu două zile mai devreme şi pe care a fost la un pas să nu-l mai încheie pentru că a plecat de la Paris să fie prezent la naşterea fiului său.
În 2002, Andrei Pavel era cel mai bun tenisman român şi un nume important în lume. Cu un an înainte, reuşea să se impună în ATP Master 1000 Canada, unul dintre cele mai mari turnee, după cele de Grand Slam. Reuşea două victorii imense, în semifinale trecea de Tommy Haas (retras la 6-4, 5-0 pentru român), iar în finală de Patrick Rafter. Era cel de-al treilea şi ultim titlu ATP din palmaresul lui Pavel.
Infuzia de puncte de la triumful canadian s-a văzut şi în clasament, dar şi în poziţionarea din turneele ce au urmat. La Paris, în 2002, pornea cap de serie 22. A urcat destul de uşor în turneu. În primul tur, Martin Lee, un american de 24 de ani, s-a retras când scorul era 6-1, 5-4 pentru român. A urmat elveţianul Michel Kratochvil, eliminat în trei seturi: 6-3, 6-1, 6-3. În runda a treia, Pavel a „recuperat“ setul nejucat în primul tur, 6-1, 1-6, 6-4, 6-3 cu Albert Montañés.
În optimi, întâlnea primul jucător important. Tommy Haas era pe 2 în clasamentul ATP şi cap de serie 2 la turneul parizian. Haas pierduse două din precedentele trei confruntări cu Pavel, semifinala canadiană de care am amintit şi şaisprezecimi la Miami, ambele pe hard. Totuşi, la Munchen, în optimi, pe zgură, Haas câştiga 5-7, 7-6 (2), 6-2 şi avea ascendent moral. La Paris, Andrei a închis meciul în trei seturi: 6-1, 7-6 (9), 6-4. Spre surpriza românului, victoria lui nu a impresionat.
„Când l-am învins pe pe Tommy Haas, care era numărul 2 mondial atunci, în optimi, nu a venit prea multă lume la conferinţa de presă. Dar apoi, am luat o maşină şi m-am dus în Germania şi am avut parte de cea mai plină sală de conferinţe din toată cariera mea“, mărturisea Pavel, prin 2014.
Sfertul de finală cu Alex Corretja a început pe 4 iunie, într-o seară de marţi. La 5-4 pentru Andrei în setul 3, după ce precedentele fuseseră adjudecate de spaniol, partida a fost întreruptă, din cauza întunericului. A doua zi, nu s-a putut juca, pentru că ploua torenţial. Totul se amâna pentru joi.
În paralel, la Borgholzhausen, în Germania, la 700 de kilometri distanţă, Simone Pavel aştepta al doilea copil al familiei. Băiatul trebuia să vină pe lume la finele lunii iunie, dar a decis să se grăbească puţin. S-a născut pe 5 iunie 2002. Anunţat de soţia, Andrei Pavel a vrut să îşi vadă fiul. A încercat să prindă un avion, dar era imposibil. Împreună cu preparatorul fizic Jan Welthuis, a închiriat o maşină şi a pornit spre maternitate.
Drumul ar fi trebuit să dureze în jur de 6 ore, dar condiţiile meteo erau teribile. Trei accidente rutiere care au avut loc pe drumul ales de cei doi, două în Belgia şi unul în Franţa, i-au întârziat cu 3 ore. „În timp ce conduceam, am sunat-o pe soţia mea. Mi-a spus că încearcă să fie relaxată. Voia să mă aştepte. I-am spus să facă ce e bine pentru ea, în timp ce eu mergeam cât de repede puteam“, şi-a amintit fostul tenisman.
Marius, căci aşa a fost botezat noul membru al familiei Pavel, a venit pe lume cu numai o oră înainte de sosirea tatălui său. „Aceste ore alături de familia mea ar fi meritat toate călătoriile din lume. Am putut să-mi sărut soţia şi fiica, să-mi ţin în braţe băiatul şi să scap o lacrimă. Apoi am plecat înapoi“, declara ulterior fericitul tată.
Pe drumul de întoarcere a condus preparatorul fizic, cu Andrei încercând să fure nişte minute de somn. Au ajuns la Paris în jurul orei 5, în dimineaţa zilei de joi, dar au fost la un pas să nu mai intre la Roland Garros. „Nu credeau că sunt unul dintre jucători! Probabil arătam îngrozitor. Au crezut că acreditarea este falsă şi nu voiau să mă lase să intru“, povestea acelaşi Pavel.
Finalul meciului cu Alex Corretja a fostul unul extrem de rapid. 12 minute, 3 game-uri şi numai 17 puncte jucate. A urmat conferinţa de presă, cea mai mare din viaţa lui, după cum spunea Andrei Pavel, şi apoi odihna. Binemeritată!
Marius Pavel nu a călcat în totalitate pe urmele tatălui său. Deşi face sport de performanţă, el n-a ales tenisul, ci s-a îndreptat spre un joc de echipă: volei. Postul lui era acela de ridicător. A făcut parte din echipa Liceului Casteel, din Arizona, SUA, unde a învăţat. Părinţii lui s-au despărţit în 2014.