Sport

După CFR Cluj – Rapid 1-1, Andrei Vochin scrie despre marea problemă a lui Costel Gâlcă: „Sprintul de început și tăcerea de final”

Andrei Vochin a analizat parcursul lui Costel Gâlcă la echipele pe care le-a antrenat în SuperLiga și a ajuns la o concluzie clară. Startul promite tot, dar, ulterior, fotbalul începe să dispară
11.02.2026 | 01:02
Dupa CFR Cluj  Rapid 11 Andrei Vochin scrie despre marea problema a lui Costel Galca Sprintul de inceput si tacerea de final
De ce Gâlcă începe bine la echipele pe care le antrenează, însă, ulterior, randamentul dispare? Editorial Andrei Vochin. Foto: sport.pictures.eu.
ADVERTISEMENT

Sezonul 2014-15. Final de tur. Steaua condusă de Costel Gâlcă iernează ca lider la 13 puncte distanță de ASA Tg Mureș. La final de sezon iese campioană, dar numai pentru că mureșenii n-au putut să bată acasă pe Oțelul Galați, echipă demult retrogradată.

Echipele lui Gâlcă: sprintul de început și tăcerea de final

Finalul sezonului 2023-24. Costel Gâlcă preia Universitatea Craiova și pune echipa pe picioare după un campionat eșuat în care oltenii au început cu Neagoe pe bancă, au continuat cu Papură și au ajuns la bulgarul Petev. Cu Gâlcă la cârmă, ”Știința” își face pofta, adică bate marea rivală FCSB, ajunge la baraj de cupă europeană cu U Cluj, meci pe teren propriu, și se și califică chinuit, cu marele ajutor al lui Dan Nistor, care ratează penalty-ul cu care ”Șepcile roșii” ar fi mers în Conference League.

ADVERTISEMENT

Gâlcă, început excelent pe banca Rapidului

Își salvează sezonul, dar îl începe pe următorul cu obiectiv titlul. Parcursul e însă descrescător. E eliminat din primul tur al Conference League de Maribor din Slovenia și ajunge pe locul 5 în campionat spre finalul sezonului regular. Are însă un contract betonat și calculul matematic îl ține în funcție. Până când patronul Rotaru cedează și îl demite. Mirel ia echipa și reușește să o ducă din nou în Europa.

Sezonul actual. Gâlcă preia Rapidul și echipa arată mult mai bine decât la începutul ediției trecute, cu Lennon (nici nu era greu). Merge bine în campionat, face puncte (cu 10 mai multe decât anul trecut pe vremea asta), însă jocul e din ce în ce mai șchiopătat odată cu trecerea etapelor.

ADVERTISEMENT

Punctele par mai multe în raport cu fotbalul produs, cu ocaziile create. Echipa dă rar la poartă, dar marchează la primele șuturi. Chiar stabilește un record de Guinness Book, să tragă un șut pe poartă și să marcheze două goluri, cu care învinge pe Dinamo. După 26 de etape, Rapid e pe locul 2 în clasament. Doar că aseară, la Cluj, nu poate să câștige în Cupă și ratează primul mare obiectiv al sezonului. Senzația e că echipa e în picaj. Aceeași senzație avută în 2014 la Steaua și în 2024 la Craiova.

ADVERTISEMENT

Startul lui Gâlcă promite tot

Există antrenori care construiesc lent și termină în forță. Și există antrenori care pornesc promițător și ajung să caute aer exact când începe linia dreaptă. Costel Gâlcă pare, tot mai mult, din a doua categorie. La Steaua, avantajul enorm de la finalul turului s-a transformat într-un final în care titlul a venit mai mult din slăbiciunea altora. La Craiova, restartul a fost real, dar construcția pe termen lung nu a mai existat. La Rapid, povestea pare să repete aceleași capitole.

Fotbalul care începe să dispară. Cum s-a prezentat Rapid cu CFR Cluj

Problema nu este doar rezultatul din Cupă. Problema este senzația că Rapid nu mai produce fotbal. Punctele există, clasamentul arată bine, dar jocul arată tot mai gol. Echipa pasează mai puțin. Câștigă mai puține dueluri. Creează mai puțin. Trage rar la poartă. Trăiește din eficiență accidentală, nu din construcție.

ADVERTISEMENT

Iar aseară imaginea a fost brutală: primul șut pe poartă în minutul 88. Într-un meci în care aveai nevoie disperată de victorie. Egalarea lui Pașcanu a fost mai degrabă o întâmplare decât consecința unui plan.

Echipe fără suflu. Și, uneori, fără inimă

Fotbalul nu moare când nu mai ai tactică. Moare când nu mai ai energie. Când nu mai ai reacție. Când nu mai ai orgoliu. Echipele lui Gâlcă par să ajungă, în anumite momente ale sezonului, exact aici: într-o zonă în care nu mai au explozie, nu mai au foame, nu mai au acea stare de „nu pierdem meciul ăsta”. Nu mai vezi pasiune. Nu mai vezi nerv. Nu mai vezi urgență.

Întrebarea care rămâne: de ce încep echipele lui Gâlcă bine și se sting pe parcurs?

La Craiova, matematica contractului l-a ținut în funcție o vreme. La Rapid, matematica punctelor încă îl ține sus în clasament. Dar fotbalul mare nu se joacă pe matematică. Se joacă pe energie, pe ritm, pe continuitate emoțională.

De ce încep echipele lui Gâlcă bine și se sting pe parcurs? Este o problemă de metodă? De încărcare fizică? De mesaj care se consumă prea repede? Sau este, pur și simplu, profilul unui antrenor care construiește starturi corecte, disciplinate, dar nu știe să adauge acel combustibil (poate emoțional, poate fizic) care să mențină focul aprins?