Despre Marius Alexe se poate spune că a fost poate ultimul „decar-atacant” al lui Dinamo. El a început să evolueze pentru echipa din „Ștefan cel Mare” în bandă, iar după ceva timp a ajuns în centrul atacului, primind chiar și tricoul cu numărul 10 la un moment dat. În direct la FANATIK DINAMO, el a explicat cum i-a influențat această schimbare parcursul ulterior din carieră.
Fostul fotbalist de la Sassuolo, printre altele, în prezent în vârstă de 36 de ani, a vorbit despre faptul că în primă fază s-a simțit foarte bine în bandă, și prin prisma faptului că era încă destul de tânăr. Doar că ulterior a început să aibă nevoie să fie mai activ în joc, și bineînțeles să marcheze mai multe goluri, astfel încât consideră că și mutarea în zonă centrală i-a prins foarte bine la momentul respectiv.
„Da, eram un număr 10 care putea evolua ca un număr 9. Chiar dacă la început am fost și eu jucător de bandă. Dar, trecând anii și cu experiența, cred că mi s-a potrivit mai mult poziția de atacant. Iar numărul 10 și acum este un număr foarte important, dar atunci venise după ce trecuse așa pe la fotbaliști foarte importanți, care marcaseră foarte multe goluri și începutul, să zic așa, a fost cu foarte multă presiune. Mai ales că la început am jucat și în bandă și nu reușeam să marchez atât de multe goluri din bandă. În trecut, numerele 10 jucat atacanți centrali și aveau șansa să marcheze foarte multe goluri.
Imediat venea comparația cu ceilalți. După aceea, când am reușit să joc atacant, poate m-am apropiat și eu așa de ce se aștepta lumea, să marchez cât mai multe goluri. La început cred că mi s-a potrivit foarte mult să fiu jucător de bandă. Și în Italia am fost transferat tot ca jucător de bandă. Dar după aceea bucuria golului, să spun așa, cred că m-a făcut atacant, trecând și anii, aveam și mai multă experiență și cred că mi s-a potrivit mai bine poziția de atacant. Sau nu știu, de număr 10 așa. Într-o comparație, și Danciu (n.r. Ionel Dănciulescu) era atacant, dar tot un fel de număr 10. Îi plăcea să atingă mingea cât mai mult, și mie la fel. Cred că mi s-a potrivit poziția asta de atacant după aceea”, a spus Marius Alexe la FANATIK DINAMO.
De asemenea, cu aceeași ocazie, fostul fotbalist important al „câinilor” a vorbit pe larg și acest aspect: „Începutul a fost mai mult așa, trăind în București într-un cartier în care aveam și parcul aproape, Tineretului, în care și acum se joacă foarte mult fotbal, părinții mi-au spus că am fost împins așa de prieteni mai mari, de vecini. ‘Trebuie să meargă la fotbal, e prea bun’. Și cred că așa am făcut primul pas la Dinamo. Dar în trecut jucasem foarte mulți ani fotbal în curtea școlii și în parc. (n.r. Despre faptul că a ajuns la Dinamo la vârsta de 10 ani) Da, ceea ce acum înseamnă prea târziu. Mulți copii merg într-un mediu organizat de la o vârstă mult prea mică. Un copil acum începe la 5 ani fotbalul”.
La scurt timp după ce a ajuns în curtea clubului din „Ștefan cel Mare”, la o vârstă extrem de fragedă deci, Alexe a reușit să impresioneze pe toată lumea. La doar 12 ani, el avea deja două titluri de golgheter în competițiile de juniori, motiv pentru care începuse să se vorbească despre el ca despre „Dumitrache II” în revista oficială a celor de la Dinamo: „Da, și aveam un an și jumătate de fotbal. Cu domnul profesor Guda am început fotbalul și am avut 5 ani împreună”.
În continuare, fostul fotbalist, în prezent coordonator al Udinese Academy București, a vorbit despre principala sa calitate din perioada junioratului, dar și despre afinitatea pentru Marius Niculae, vedetă la Sporting la acea vreme: „Viteza era calitatea mea numărul 1. După aceea cu tehnica am avansat. Antrenându-mă, am reușit să evoluez. Marius Niculae, îmi aduc aminte, a și venit, cred că juca la Sporting. A venit și ne-a adus câte un echipament la fiecare copil de la Sporting”.
Regretatul Nelu Nunweiller, fotbalistul de legendă de la Dinamo, a fost cel care l-a comparat pentru prima dată pe Marius Alexe cu Florea Dumitrache: „Era supervizor, peste antrenor, venea și se uita la toate meciurile”.