Cel mai în vârstă selecționer care a câștigat Cupa Mondială, spaniolul Luis de la Fuente (65 ani), a avut un ajutor extrem de puțin mediatizat la turneul final din SUA, Canada și Mexic. Lângă el, în stafful tehnic, a fost fiul său Alberto, o prezență discretă, dar cu un rol bine definitiv în cadrul naționalei Spaniei.
Alberto nu a fost niciodată fotbalist, dar a crescut între bănci tehnice, mutări profesionale și rutine de vestiar. Astăzi, la 31 de ani, el este singurul membru al familiei lui Luis de la Fuente, exceptându-l pe tatăl său, care a făcut saltul în lumina reflectoarelor.
Tatăl său și-a protejat mereu viața privată. Căsătorit de decenii cu o femeie din Sevilla și tată a trei copii, antrenorul i-a ținut pe toți departe de lumina reflectoarelor. Doar mijlociul Alberto a ales o cale profesională care l-a adus în sfera publică.
Relația sa cu sportul s-a născut după ce tatăl lui a abandonat cariera profesională. S-a întâmplat în 1994, când a început o carieră de antrenor care avea să ducă familia la Bilbao, Sevilla și, în cele din urmă, Las Rozas. Alberto a fost mereu înconjurat de table, prezentări tehnice și jucători, dar asta nu l-a împins să joace fotbal, ci să studieze.
Alberto nu a apucat niciodată să joace fotbal. Parcursul său a fost diferit de cel al tatălui său: în timp ce Luis de la Fuente a trecut prin Athletic Bilbao și Alavés înainte de a deveni antrenor, el s-a orientat mereu spre studiul jocului, metodologiei și analizei.
Acea diferență i-a marcat drumul. În 2018 a venit prima sa mare oportunitate: patru sezoane ca Director de Metodologie la SD Huesca, o poziție care i-a permis să-și dezvolte o viziune profundă asupra jocului pornind de la tehnică și planificare. Acum e unul dintre cei mai buni analiști din fotbalul mondial.
În 2022 a făcut saltul către Federația Spaniolă de Fotbal, unde a început să lucreze ca analist în categoriile de tineret. Acolo, împreună cu Santi Denia, a trăit unul dintre succesele recente ale fotbalului spaniol: aurul olimpic de la Paris 2024, o realizare care i-a susținut promovarea la echipa de seniori.
Promovarea sa la prima echipă a venit în februarie 2025, după plecarea lui Pablo Amo în Qatar. Federația a optat pentru o reorganizare internă, iar Alberto a fost candidatul firesc. Numele de familie a stârnit comentarii, dar cei care îi cunosc cariera sunt clari: promovarea sa răspunde propriilor merite.
Tatăl său a rezumat totul într-o expresie care astăzi are mai mult sens ca niciodată: „Știe mult mai multe decât mine și este mai bine pregătit”. La Cupa Mondială, unde fiecare detaliu a contat, Alberto a devenit sprijinul tăcut al antrenorului. Fără a căuta notorietate a fost acolo, la fiecare sesiune video, la fiecare raport, la fiecare decizie tactică.
În afara terenului, Alberto duce o viață la fel de discretă. Își împărtășește viața de zi cu zi cu iubita sa, Pilar, cu care postează câteva fotografii din excursii și escapade. Menține o legătură strânsă cu Haro, orașul din La Rioja care este refugiu al familiei atunci când calendarul permite. Și, mai presus de toate, păstrează o relație de admirație reciprocă cu tatăl său, o legătură care acum se reflectă și în munca sa zilnică.